Vreme de doua zile sufletul se bucura de oarecare libertate si poate vizita locuri de pe pamant care i-au fost dragi, dar in cea de a treia zi se muta in alte salasuri.
Aici Arhiepiscopul Ioan repeta invatatura cunoscuta Bisericii din veacul al IV-lea, cand ingerul care il insotea pe Sf. Macarie al Alexandriei in pustie i-a spus, dandu-i lamurire despre pomenirea pe care o face Biserica pentru cei morti, in cea de a treia zi dupa moarte: "Cand se face pomenirea in biserica in cea de a treia zi, sufletul celui raposat primeste de la ingerul sau pazitor alinarea durerii pe care o simte ca urmare a iesirii din trup... In primele doua zile, sufletului ii este ingaduit sa umble pe pamant, oriunde vrea, impreuna cu ingerii care il insotesc. De aceea sufletul, iubindu-si trupul, umbla uneori prin preajma casei in care a ramas trupul, si astfel, el petrece doua zile ca o pasare in cautarea cuibului. Dar sufletul cel vrednic merge prin locurile unde obisnuia sa faca fapte bune. In cea de a treia zi, Hristos care Insusi a inviat din morti a treia zi, porunceste sufletului crestin, inchipuind Invierea Sa, sa se inalte la Ceruri ca sa se inchine Dumnezeului tuturor."
Sf. Ioan Damaschin, in slujba de inmormantare ortodoxa, infatiseaza cu insufletire starea sufletului iesit din trup, dar care se afla inca pe pamant, neputincios sa intre in legatura cu cei dragi pe care ii vede: "Vai, cata lupta are sufletul cand se desparte de trup! Vai, cat lacrimeaza atunci, si nu este cine sa-l miluiasca pe dansul! Catre ingeri ridicandu-si ochii, in zadar se roaga; catre oameni mainile tinzandu-si, nu are cine sa-i ajute. Pentru aceasta, iubitii mei frati, cunoscand scurtimea vietii noastre, sa ne rugam pentru odihna in Hristos a celui plecat, si pentru sufletele noastre mare mila."
Intr-o scrisoare catre fratele femeii care era pe moarte, despre care s-a pomenit mai sus, Episcopul Teofan Zavoratul scrie: "Sora ta nu va muri: trupul moare, dar fiinta celui care moare ramane. El merge doar catre un alt fel de viata... Nu pe ea o vor pune in mormant. Ea se afla in alt loc. Va fi la fel de vie cum este acum. In primele ceasuri si zile se va afla prin preajma voastra. Numai ca, nu va spune nimic si nu veti avea putinta de a o vedea; dar ea va fi aici. Sa tineti minte aceasta. Noi, cei care ramanem in viata, varsam lacrimi pentru cei care ne parasesc, dar pentru ei, toate sunt indata mai simple; starea aceea este mai fericita. Cei care au murit si au fost readusi in trupurile lor, au simtit aceste trupuri ca pe niste salasuri lipsite de tihna. Si sora ta va simti la fel. Ii este mai bine acolo; iar noi ne chinuim ca si cum i s-ar fi intamplat ceva foarte rau! De buna seama ca ne va vedea si se va mira de ce se intampla" (Citiri de suflet folositoare , august, 1894).
Trebuie sa tinem minte ca aceste doua zile sunt o regula generala, care nu cuprinde toate situatiile. De fapt, cele mai multe exemple citate din literatura ortodoxa, care s-au adunat in aceasta carte, nu se potrivesc acestei reguli, si aceasta pentru ca sfintii, nefiind de loc atrasi de lucrurile din aceasta lume, si traind intr-o asteptare neincetata a trecerii in lumea cealalta, pornesc de indata urcusul catre cer. Altii, ca K. Uekskuell, incep sa se urce inainte de sfarsitul celor doua zile pentru o pricina oarecare a proniei lui Dumnezeu. Pe de alta parte, experientele de "dupa moarte" de astazi, asa cum le socotim ca sunt numai niste parti, toate intra in aceasta regula: starea "din afara trupului" este doar inceputul celei dintai perioade a sufletului lipsit de trup, care "hoinareste" prin locurile pamantesti pe unde a petrecut. Dar nici unul dintre acesti oameni, nu s-a aflat in stare de moarte vreme destul de indelungata ca sa intalneasca ingerii care trebuie sa-I insoteasca.
Unii potrivnici ai invataturii ortodoxe despre viata dupa moarte, socotesc aceste deosebiri fata de regula generala a experientei de dupa moarte, ca fiind o marturie a "contradictiilor" care exista in invatatura ortodoxa. Dar acesti potrivnici au o gandire prea marginita. Infatisarea celor doua zile (si a celor care urmeaza) nu este in nici un caz vreo dogma. Ea este pur si simplu un "model" care adevereste randuiala cea mai obisnuita a experinetelor sufletului dupa moarte. Multele situatii, atat din literatura ortodoxa cat si din povestirile experientelor moderne, in care mortii s-au aratat pentru o clipa celor in viata, in ziua cea dintai sau cea de a doua a mortii (uneori in vis) sunt exemple ale adevarului ca sufletul ramane cu adevarat, in mod obisnuit, aproape de pamant pentru o vreme scurta. In cea de a treia zi (si uneori mai devreme), aceasta perioada ia sfarsit.
12.1.12
Parintele Mitrofan: CUM POT AJUTA CEI DE PE PAMANT SUFLETELOR DIN LUMEA DE DINCOLO. RUGACIUNEA
Rugaciunea pentru morti este un act de caritate si contine doua virtuti:
Sfantul Efrem Sirul explica lamurit, printr-o paralela, posibilitatea si influienta salvatoare a rugaciunilor noastre asupra sufletelor raposatilor. In testamentul sau, el zice, intre altele, ca intre raposati si vii, cand acestia se roaga pentru ei, este aceiasi simpatie ce exista in natura intre fructele pamantului. Astfel, cand timpul infloririi a trecut pentru vie, vinul in pivnita incepe a fierbe; cand unele legume plantate in pamant incep a se desfasura, aceleasi legume in case dau ramuri. A purta sarcina unul altuia inseamna a acea un viu interes pentru soarta aproapelui. Insusi Domnul a luat partea cea mai vie la soarta pacatosilor, impovarandu-Se cu toate pacatele noastre si facandu-Se vinovat de toate greselile noastre inaintea Parintelui Sau ceresc; toate aceste greseli le-a spalat cu sangele Sau si le-a sters prin moartea Sa. Asadar, daca Insusi Dumnezeu ia parte la soarta noastra, putem noi sa nu ne interesam de soarta aproapelui nostru, cerand pentru el mantuirea, putem noi sa nu sacrificam tot ce este in puterea noastra?
Domnul nostru Iisus Hristos ne invata si ne-a aratat ca nu sunt morti propriu-zis, ca oamenii vietuiesc dincolo de mormant. Viata crestina este intemeiata pe iubirea pe care suntem datori a o exprima nu numai prin cuvinte, ci si prin fapte. Apostolii au probat iubirea lor prin fapte: rugandu-se pentru membrii Bisericii lui Hristos si purtand greutatea aproapelui.
Biserica Ortodoxa se roaga pentru tot universul, pentru toti oamenii - vii sau morti - numai daca ei sunt ortodocsi si daca au parasit aceasta viata intru credinta si nadejde. Nu e nevoie decat a crede in Dumnezeu pentru a fi convins de eficacitatea rugaciunilor pentru raposati. De voi uita pe raposatul, de voi uita raporturile mele cu el, prin ce pot arata ca l-am iubit cand era cu mine pe pamant? Daca intr-adevar l-am iubit viu fiind, as putea inceta sa-l mai iubesc cand va fi mort? O astfel de presupunere ar fi contrara bunului simt. La nevoie se cunosc adevaratele prietenii si putem noi sa ne inchipuim o trebuinta mai mare decat aceea a sufletului nedesavarsit, incarcat de pacate?
Astfel se arata inalta indatorire inaintea lui Dumnezeu si inaintea raposatilor a celui ce se roaga pentru morti. A inmormanta trupul raposatilor este un act de milostenie practicat de intreaga omenire. Insa religia crestina pretinde inca sa se ingroape trupul cu toata onoarea ce se cuvine templului Sfantului Duh. Asadar, inmormantarea trupului este un act de caritate propriu intregii omeniri, in vreme ce rugaciune pentru raposati este rodul acelora ce cunosc pe adevaratul Dumnezeu - izvorul iubirii si al vietii. Nu stim si nu putem sti cine greseste si cine are dreptate inaintea lui Dumnezeu; numai El singur o stie. Noi nu stim decat un singur lucru: ca toti oamenii sunt pacatosi. "Ca nu este drept nici unul", invata Cuvantul lui Dumnezeu (Rom. 3,10). "Nimeni nu e curat de pacate, macar de-ar fi trait o singura zi pe pamant" (Iov 14, 44). Noi stim bine ca suntem zamisliti in pacat, ne nastem, vietuim in pacat si nu suntem curatiti pe deplin de pacat in clipa in care trecem in lumea de dincolo de mormant. Nimic mai important nu le revine celor vii decat a urma aceasta porunca: "A iubi pe toti si a ne ruga pentru toti". Acel ce da viata si iarta pacatele a zis: "Cereti si vi se va da, nu voiesc moartea pacatosului!". El insusi ne-a invatat a ne ruga astfel: "Si ne iarta noua gresalele noastre!". Rugaciunea data de Domnul slujeste drept fundament la toate rugaciunile noastre, prin urmare, si la rugaciunea pentru morti, unde ne rugam pentru mantuirea raposatului si cerem iertarea pacatelor sale.
- rugaciunea in ea insasi, ca serviciu adus lui Dumnezeu; si
- rezultatul rugaciunii, ca bine ce se face raposatului.
Sfantul Efrem Sirul explica lamurit, printr-o paralela, posibilitatea si influienta salvatoare a rugaciunilor noastre asupra sufletelor raposatilor. In testamentul sau, el zice, intre altele, ca intre raposati si vii, cand acestia se roaga pentru ei, este aceiasi simpatie ce exista in natura intre fructele pamantului. Astfel, cand timpul infloririi a trecut pentru vie, vinul in pivnita incepe a fierbe; cand unele legume plantate in pamant incep a se desfasura, aceleasi legume in case dau ramuri. A purta sarcina unul altuia inseamna a acea un viu interes pentru soarta aproapelui. Insusi Domnul a luat partea cea mai vie la soarta pacatosilor, impovarandu-Se cu toate pacatele noastre si facandu-Se vinovat de toate greselile noastre inaintea Parintelui Sau ceresc; toate aceste greseli le-a spalat cu sangele Sau si le-a sters prin moartea Sa. Asadar, daca Insusi Dumnezeu ia parte la soarta noastra, putem noi sa nu ne interesam de soarta aproapelui nostru, cerand pentru el mantuirea, putem noi sa nu sacrificam tot ce este in puterea noastra?
Domnul nostru Iisus Hristos ne invata si ne-a aratat ca nu sunt morti propriu-zis, ca oamenii vietuiesc dincolo de mormant. Viata crestina este intemeiata pe iubirea pe care suntem datori a o exprima nu numai prin cuvinte, ci si prin fapte. Apostolii au probat iubirea lor prin fapte: rugandu-se pentru membrii Bisericii lui Hristos si purtand greutatea aproapelui.
Biserica Ortodoxa se roaga pentru tot universul, pentru toti oamenii - vii sau morti - numai daca ei sunt ortodocsi si daca au parasit aceasta viata intru credinta si nadejde. Nu e nevoie decat a crede in Dumnezeu pentru a fi convins de eficacitatea rugaciunilor pentru raposati. De voi uita pe raposatul, de voi uita raporturile mele cu el, prin ce pot arata ca l-am iubit cand era cu mine pe pamant? Daca intr-adevar l-am iubit viu fiind, as putea inceta sa-l mai iubesc cand va fi mort? O astfel de presupunere ar fi contrara bunului simt. La nevoie se cunosc adevaratele prietenii si putem noi sa ne inchipuim o trebuinta mai mare decat aceea a sufletului nedesavarsit, incarcat de pacate?
Astfel se arata inalta indatorire inaintea lui Dumnezeu si inaintea raposatilor a celui ce se roaga pentru morti. A inmormanta trupul raposatilor este un act de milostenie practicat de intreaga omenire. Insa religia crestina pretinde inca sa se ingroape trupul cu toata onoarea ce se cuvine templului Sfantului Duh. Asadar, inmormantarea trupului este un act de caritate propriu intregii omeniri, in vreme ce rugaciune pentru raposati este rodul acelora ce cunosc pe adevaratul Dumnezeu - izvorul iubirii si al vietii. Nu stim si nu putem sti cine greseste si cine are dreptate inaintea lui Dumnezeu; numai El singur o stie. Noi nu stim decat un singur lucru: ca toti oamenii sunt pacatosi. "Ca nu este drept nici unul", invata Cuvantul lui Dumnezeu (Rom. 3,10). "Nimeni nu e curat de pacate, macar de-ar fi trait o singura zi pe pamant" (Iov 14, 44). Noi stim bine ca suntem zamisliti in pacat, ne nastem, vietuim in pacat si nu suntem curatiti pe deplin de pacat in clipa in care trecem in lumea de dincolo de mormant. Nimic mai important nu le revine celor vii decat a urma aceasta porunca: "A iubi pe toti si a ne ruga pentru toti". Acel ce da viata si iarta pacatele a zis: "Cereti si vi se va da, nu voiesc moartea pacatosului!". El insusi ne-a invatat a ne ruga astfel: "Si ne iarta noua gresalele noastre!". Rugaciunea data de Domnul slujeste drept fundament la toate rugaciunile noastre, prin urmare, si la rugaciunea pentru morti, unde ne rugam pentru mantuirea raposatului si cerem iertarea pacatelor sale.
Părintele Stăniloae: În Hristos reușim și noi
„Domnul n-a oprit sudoarea, ci i-a schimbat modul şi efectul.”
„Până la Domnul Hristos, sudoarea noastră nu prea reuşea să oprească odrăslirea patimilor. Asudam mai mult în slujba lor. În Domnul a reuşit. În El reuşim şi noi. Dar necazurile rămân. Ele sunt necesare ca sudoarea pentru dobândirea reală a virtuţilor, se spune mai departe. Domnul n-a oprit sudoarea, ci i-a schimbat modul şi efectul. Acum asudăm în răbdare şi rugăciune. Spinii sunt opriţi prin acestea să odrăslească, dar numai dacă rugăciunea se face continuu, ca o altă mişcare, ca o altă osteneală. Mişcarea în general nu încetează deci nici după Hristos.”
(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 542 la Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, în Filocalia IX, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 339)
Sursa: Doxologia
„Până la Domnul Hristos, sudoarea noastră nu prea reuşea să oprească odrăslirea patimilor. Asudam mai mult în slujba lor. În Domnul a reuşit. În El reuşim şi noi. Dar necazurile rămân. Ele sunt necesare ca sudoarea pentru dobândirea reală a virtuţilor, se spune mai departe. Domnul n-a oprit sudoarea, ci i-a schimbat modul şi efectul. Acum asudăm în răbdare şi rugăciune. Spinii sunt opriţi prin acestea să odrăslească, dar numai dacă rugăciunea se face continuu, ca o altă mişcare, ca o altă osteneală. Mişcarea în general nu încetează deci nici după Hristos.”
(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 542 la Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, în Filocalia IX, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 339)
Sursa: Doxologia
Maria Petrascu, Cavaler in Serviciul Credincios al Romaniei. Presedintele Traian Basescu a distins-o pe colega noastra cu Ordinul National “in semn de recunostinta si apreciere pentru profesionalismul de care a dat dovada de-a lungul unei cariere de exceptie in presa”.
COMUNICAT DE PRESĂ
REF: Decorare post-mortem a jurnalistei Maria Petraşcu
Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat miercuri, 11 ianuarie a.c., Decretul privind conferirea post-mortem a Ordinului Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, jurnalistei Maria Petraşcu, în semn de recunoştinţă şi apreciere pentru obiectivitatea şi profesionalismul de care a dat dovadă de-a lungul unei cariere de excepţie în presă, reprezentând un exemplu pentru tinerele generaţii de jurnalişti.
(11 ianuarie 2012)
Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat miercuri, 11 ianuarie a.c., Decretul privind conferirea post-mortem a Ordinului Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, jurnalistei Maria Petraşcu, în semn de recunoştinţă şi apreciere pentru obiectivitatea şi profesionalismul de care a dat dovadă de-a lungul unei cariere de excepţie în presă, reprezentând un exemplu pentru tinerele generaţii de jurnalişti.
Departamentul de Comunicare Publică al Administraţiei Prezidenţiale
Vedeti si: Mediafax
11.1.12
Maria despre doamna Maria. E greu sa-ti iei ramas bun.
E mereu greu sa-ti iei ramas bun. E mereu greu cand te gandesti ca n-ai apucat. N-o sa fie niciodata usor sa stii ca s-a terminat. Ideea este cum s-a terminat. Daca ultima data ati ras, inseamna ca, de-acolo de unde e, o sa rada amintindu-si de clipele frumoase. Daca ultima data ati plans, o sa plangi de fiecare data cand te gandesti ca mai erau atatea de facut...”
Astept s-o vad din nou inflorind in usa casei cand asteptam la poarta de frica lui Gruia sau, in ultimul timp, a Caiei. Astept sa-i aud rasetul in telefon si sa ne spuna iar ca Google merita vase de mancare mai bune. Astept sa-i vad bucuria de pe fata cand ne vede la usa ei sau zambetul cand ne amintim de intamplarea cu geamul spart. Oricat mi-as repeta in cap, nu pot sa cred ca nu mai e langa noi. Nu vreau sa mi-o imaginez cu mainile pe piept intr-un sicriu rece. Nu vreau sa-i vad numele inscriptionat pe o cruce. Nu vreau si nu pot, mi-e imposibil. Vreau sa-i vad numele in josul unui articol sau la finalul unui video. Am iubit-o, o iubim si o vom iubi mereu pe doamna Maria si se va afla mereu in inimile noastre. Dumnezeu s-o odihneasca in pace!
Maria
10.1.12
Maria Petrascu a plecat sa intareasca oastea luptatorilor romani din ceruri a Arhanghelului Mihail. Ultimul articol al Mariei Petrascu, sufletul portalului Ziaristi Online: Covasna si Harghita au adoptat stema Ungariei! Pana cand?
E greu de crezut asa ceva dar, iata, e foarte adevarat. Cum la fel de adevarata si incredibila este si lipsa de reactie a autoritatilor statului roman care nu au luat si, cu siguranta, nu vor lua nicio masura si nu vor avea nicio pozitie ferma fata de acest gest sfidator. Vor prefera sa lase sa treaca “valul” si, opinia publica, luata cu una cu alta, sa uite ca autoritatile locale din Covasna si Harghita servesc patria… adica Ungaria.“Faţadele liceelor din judeţele Covasna şi Harghita sunt “ştampilate” cu stema Ungariei!” titreaza JURNALUL NATIONAL care mentioneaza ca, după ce în septembrie 2011, autorităţile din municipiul Gheorgheni, in frunte cu primarul Mezei Janos, au amplasat stema Ungariei pe frontispiciul Liceului Salamon Erno din localitate, acum a venit rândul Primăriei Miercurea Ciuc, condusă de UDMR-istul Raduly Robert, să amplaseze stema Ungariei pe frontispiciul Liceului Marton Aron din Miercurea Ciuc.
Clădirea Liceului Marton Aron se afla în reparaţii încă din vara anului trecut, faţada clădirii fiind acoperită. De curând însă acesta a fost terminată. După renovare, faţada clădirii a fost ”îmbogăţită” cu o stemă a Ungariei şi o inscripţie exclusiv în limba maghiară, ”Rom. Kath. Fogimnazium”. La intrarea în clădire nu este amplasată stema României şi nu este arborat drapelul României, aşa cum prevede legea.
Surse din interiorul Liceului Marton Aron au declarat faptul că stema Ungariei a fost amplasată pe fațada Liceului Marton Aron la presiunea primarului din Miercurea Ciuc, UDMR-istul Raduly Robert, consemneaza COTIDIANUL care spune ca, anul trecut, ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, a aprobat arborarea stemei Ungariei pe frontispiciul licelui “Salamon Erno” din Gheorgheni argumentand că stema este un ornament!
CANCAN titreaza, la randu-i, “Ungurii ne-au mai făcut o aroganţă! Stema Ungariei a fost pusă pe frontispiciul liceelor din Harghita şi Covasna!” care aduaga ca autorităţile din Harghita şi Covasna vor să se detaşeze de România. După mai multe scandaluri naţionaliste, acum e pe cale să mai izbucnească încă unul.
Clădirea Liceului Marton Aron se afla în reparaţii încă din vara anului trecut, faţada clădirii fiind acoperită. De curând însă acesta a fost terminată. După renovare, faţada clădirii a fost ”îmbogăţită” cu o stemă a Ungariei şi o inscripţie exclusiv în limba maghiară, ”Rom. Kath. Fogimnazium”. La intrarea în clădire nu este amplasată stema României şi nu este arborat drapelul României, aşa cum prevede legea.
Surse din interiorul Liceului Marton Aron au declarat faptul că stema Ungariei a fost amplasată pe fațada Liceului Marton Aron la presiunea primarului din Miercurea Ciuc, UDMR-istul Raduly Robert, consemneaza COTIDIANUL care spune ca, anul trecut, ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, a aprobat arborarea stemei Ungariei pe frontispiciul licelui “Salamon Erno” din Gheorgheni argumentand că stema este un ornament!
CANCAN titreaza, la randu-i, “Ungurii ne-au mai făcut o aroganţă! Stema Ungariei a fost pusă pe frontispiciul liceelor din Harghita şi Covasna!” care aduaga ca autorităţile din Harghita şi Covasna vor să se detaşeze de România. După mai multe scandaluri naţionaliste, acum e pe cale să mai izbucnească încă unul.
Primăria Miercurea Ciuc a decis să amplaseze stema Ungariei pe frontispiciul liceului Marton Aron din localitate. După ce a fost renovat, liceul a primit şi o inscripţie redactată exclusiv în limba maghiară: “Rom. Kath. Fogimnazium”. Pentru amplasarea acestui simboul, autorităţile de la Miercurea Ciuc au primit aprobare din partea ministrului Educaţiei, Daniel Funeriu, care spune că a fost informat că stema este doar un ornament. Cazul nu este singular, autorităţile din Gheorghieni punând şi ei stema Ungariei pe frontispiciul liceului “Salamon Erno”, mai spune sursa citata.Stema Ungariei tronează pe frontispiciul liceului Marton Anton din Miercurea Ciuc. Drapelul României, nicăieri, noteaza ANTENA 3 care consemneaza ca pe frontispiciul liceului “Marton Aron”, din Miercurea Ciuc, a apărut stema Ungariei.
Stema a fost amplasată odată cu renovarea care a avut loc în această vară şi care a fost făcută şi cu bani de la bugetul de stat al României. Mai mult, inscripţia în limba română “Liceul Marton Aron” a fost înlocuită cu cea în limba maghiară “Liceul principal romano-catolic”, iar la intrarea în clădire nu apare nicăieri stema României sau drapelul.Detalii mai multe am gasit pe blogul lui Dan Tanasa: care titrand “ UN NOU CAZ ȘOCANT! STEMA UNGARIEI amplasată pe frontispiciul Liceului Marton Aron din Miercurea Ciuc!” spune ca județele Covasna și Harghita sunt bombardate de simbolistică maghiară, cu complicitatea celor doi prefecți unguri! Sursa citata relateaza ca, după ce în luna septembrie 2011, autoritățile publice locale din municipiul Gheorgheni, al cărui primar este PCM-istul Mezei Janos, au amplasat stema Ungariei pe frontispiciul Liceului Salamon Erno din localitate, acum a venit rândul Primăriei Miercurea Ciuc, condusă de UDMR-istul Raduly Robert, să amplaseze stema Ungariei pe frontispiciul Liceului Marton Aron din Miercurea Ciuc.
Clădirea Liceului Marton Aron se afla în reparații încă din vara anului trecut, fațada clădirii fiind acoperită. De curând însă acesta a fost terminată. După renovare, fațada clădirii a fost ”îmbogățită” cu o stemă a Ungariei și o inscripție redactată exclusiv în limba maghiară, ”Rom. Kath. Fogimnazium”. După cum ne-am obișnuit deja, la intrarea în clădire nu este amplasată stema României și nu este arborat drapelul României, așa cum prevede legea.
Surse din interiorul Liceului Marton Aron au confirmat faptul că stema Ungariei a fost amplasată pe fațada Liceului Marton Aron la presiunea primarului din Miercurea Ciuc, UDMR-istul Raduly Robert. Potrivit acestora, Raduly a ”poruncit” conducerii liceului să amplaseze stema Ungariei de vreme ce renovarea clădirii se face cu bani de la Primărie.
Intrebandu-ma retoric, “Pana cand?”, pun punct aici si va dau intalnire luni. Numai bine sa va fie pana atunci!
Acea luni va sa fie prima luni de dupa Judecata de Apoi! – Redactia Ziaristi Online
Stema a fost amplasată odată cu renovarea care a avut loc în această vară şi care a fost făcută şi cu bani de la bugetul de stat al României. Mai mult, inscripţia în limba română “Liceul Marton Aron” a fost înlocuită cu cea în limba maghiară “Liceul principal romano-catolic”, iar la intrarea în clădire nu apare nicăieri stema României sau drapelul.Detalii mai multe am gasit pe blogul lui Dan Tanasa: care titrand “ UN NOU CAZ ȘOCANT! STEMA UNGARIEI amplasată pe frontispiciul Liceului Marton Aron din Miercurea Ciuc!” spune ca județele Covasna și Harghita sunt bombardate de simbolistică maghiară, cu complicitatea celor doi prefecți unguri! Sursa citata relateaza ca, după ce în luna septembrie 2011, autoritățile publice locale din municipiul Gheorgheni, al cărui primar este PCM-istul Mezei Janos, au amplasat stema Ungariei pe frontispiciul Liceului Salamon Erno din localitate, acum a venit rândul Primăriei Miercurea Ciuc, condusă de UDMR-istul Raduly Robert, să amplaseze stema Ungariei pe frontispiciul Liceului Marton Aron din Miercurea Ciuc.
Clădirea Liceului Marton Aron se afla în reparații încă din vara anului trecut, fațada clădirii fiind acoperită. De curând însă acesta a fost terminată. După renovare, fațada clădirii a fost ”îmbogățită” cu o stemă a Ungariei și o inscripție redactată exclusiv în limba maghiară, ”Rom. Kath. Fogimnazium”. După cum ne-am obișnuit deja, la intrarea în clădire nu este amplasată stema României și nu este arborat drapelul României, așa cum prevede legea.
Surse din interiorul Liceului Marton Aron au confirmat faptul că stema Ungariei a fost amplasată pe fațada Liceului Marton Aron la presiunea primarului din Miercurea Ciuc, UDMR-istul Raduly Robert. Potrivit acestora, Raduly a ”poruncit” conducerii liceului să amplaseze stema Ungariei de vreme ce renovarea clădirii se face cu bani de la Primărie.
Intrebandu-ma retoric, “Pana cand?”, pun punct aici si va dau intalnire luni. Numai bine sa va fie pana atunci!
Acea luni va sa fie prima luni de dupa Judecata de Apoi! – Redactia Ziaristi Online
Maria Petrascu – Ultimul articol
† Maria Petraşcu (18 septembrie 1953 - 10 ianuarie 2012)
Jurnalista Maria Petraşcu s-a petrecut din această viaţă pământească în cursul acestei dimineţi, în jurul orei 4. S-a născut în 18 septembrie 1953 la Ileni, în Ţara Făgăraşului, dintr-o familie care a avut mult de pătimit din cauza regimului comunist. Mama ei a fost un sprijinitor activ al rezistenţei din Munţii Făgăraşului, primul ei soţ (Metea) fiind executat de bolşevici.
La 19 ani Maria a decis să se înscrie la facultatea de jurnalistică, animată de gândul că, din această postură, va putea ajuta oamenii. A rămas fidelă acestei convingeri, chiar şi în perioada comunistă, când a fost redactor la ziarul “Drum nou”. În ciuda celor susţinute de detractorii ei, nu există niciun articol elogios la adresa PCR sau a lui Nicolae Ceauşescu purtând semnătura sa.
Dimineaţa zilei de 22 decembrie i-a găsit pe soţii Petraşcu tot printre demonstranţi, în faţa sediului Judeţenei PCR. Imediat după fuga cuplului Ceauşescu, Maria şi Marius Petraşcu, împreună cu mai mulţi colegi şi colaboratori ai revistei “Astra” (Mihai Arsene, Vasile Şelaru, I. Al. Brumaru, Vasile Gogea şi Sergiu Vâlcu) şi cu ajutorul mai multor tipografi au ocupat Tipografia din Braşov şi au decis să scoată primul ziar liber din Braşov şi din ţară, “LIBERTATEA”, care a şi apărut în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989.
Toată activitatea ulterioară a Mariei va fi centrată pe aflarea adevărului despre cele petrecute în decembrie 1989. Această preocupare constantă este vădită de numeroasele articole publicate în Gazeta de Transilvania, Mesager, Observator, Alternativa, Ziua, Braşovul tău, Ziare.ro, Ziarişti Online, sau în emisiunile realizate la postul de televiziune TVS Holding. De asemenea, a realizat un ciclu de emisiuni despre luptătorii anticomunişti români (Dr. Teofil Mija, Nicolae Purcărea, Octav Bjoza, Gheorghe Urdea şi mulţi alţii) şi despre revolta anticomunistă din 15 Noiembrie 1987.
În dimineaţa zilei de 10 ianuarie inima mare a Mariei a cedat. Supărările din ultima perioadă i-au fost fatale. Era dezamăgită de modul în care impostorii pozează în revoluţionari, de acţiunile violente din timpul comemorării victimelor revoluţiei (ea însăşi fiind lovită de o brută cu chip de om), dar şi de indiferenţa unor colegi de presă faţă de cazul unui grevist al foamei. Lipsa de reacţie a autorităţilor publice a măcinat-o cel mai mult. Firea ei aprigă de făgărăşeancă, cum îi plăcea să-şi spună, nu se putea împaca cu nedreptatea. Luna decembrie a anului trecut a marcat-o într-un mod dramatic. A participat la manifestaţii, a scris, s-a implicat civic. Lupta ei nu a găsit ecou. A ales să ardă până la capăt. Prea puţini au înţeles-o.
Fie ca Dumnezeu s-o răsplătească după marea ei bunătate, după fervoarea cu care încerca să trăiască viaţa prietenilor ei, dar, mai ales după dragostea şi setea ei de dreptate.
Priveghiul va avea loc miercuri, la ora 16.50, la capela cimitirului din Livada Poştei, iar înmormântarea va fi joi, de la ora 13,00.
Dumnezeu s-o odihnească în pace!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
