Tratatul de aderare semnat de România are multe
lacune, printre care lipsa unor măsuri de reală protecţie a micilor
producători agricoli în faţa marilor companii. Mai mult, ultimele
directive europene, pe care România este obligată să le aplice,
atentează direct la supravieţuirea micilor fermieri
Una dintre ultimele reglementări fabricate în
„laboratoarele“ Comisiei Europene, care îi va afecta grav pe micii
producători, este noul proiect de lege privind comercializarea
seminţelor şi a materialului de înmulţire vegetativă. Proiectul propune
înlocuirea a 12 directive europene printr-un act unic, în care cerinţele
pentru comercializarea tuturor tipurilor de material vegetal de
reproducere (seminţe, material săditor, fructe etc.) vor fi înăsprite şi
aplicate uniform în ţările membre. Potrivit Eco Ruralis România,
această nouă reglementare nu va afecta doar agricultura, ci şi
consumatorii, ale căror opţiuni alimentare vor fi limitate la ceea ce ar
oferi marile companii de agribusiness. „Conform noului regulament,
seminţele vechi, rare sau tradiţionale, păstrate de sute de ani de
ţărani nu prezintă suficientă puritate a materialului genetic, calitate
şi siguranţă pentru consumatorii europeni, drept pentru care va trebui
să se conformeze cerinţelor industriei biotehnologice“, avertizează Eco
Ruralis. Ca urmare, vor dispărea de pe tarabele din România roşiile,
vinetele şi alte legume gustoase şi sănătoase, crescute în mod natural,
şi nu forţate cu fel de fel de chimicale, ca acelea de import.
MADR se eschivează
Oficialii MADR consideră că temerile celor de la Eco Ruralis nu sunt
întemeiate. „Proiectul de regulament nu se aplică pentru materialul de
reproducere destinat testării şi scopurilor ştiinţifice, nici celui
destinat ameliorării soiurilor. În plus, regulamentul nu se aplică
materialului destinat sau păstrat în bănci de gene sau de către
organizații și rețele dedicate conservării ex-situ și in-situ sau
conservării în ferme a resurselor genetice“, a precizat MADR, la
solicitarea Capital. În privinţa soiurilor vechi, reprezentanţii
Ministerului Agriculturii consideră că acestea vor continua să fie
înregistrate, dar pe baza unei „descrieri recunoscute oficial“, care
trebuie să fie avizată de autoritățile competente. „Această descriere se
poate baza pe o veche descriere oficială a soiului, realizată în
momentul respectiv, de exemplu, de către un organism sau o instituție
științifică sau universitară“, mai precizează MADR.
În legătură cu poziţia MADR, Nicolae Lalu, membru Eco Ruralis, a
declarat pentru Capital că aceste explicaţii nu sunt decât praf în ochi
şi că proiectul de lege ascunde, practic, o serie de aspecte injuste
faţă de ţărani şi micii producători, precum birocraţie excesivă,
etichetare, ambalare, taxe etc. „De fapt, cei de la Ministerul
Agriculturii confirmă, fără să vrea, temerile noastre, şi anume, că
acest regulament este făcut hoţeşte, ca multe alte reglementări
europene, principalele probleme care ţin de aplicarea lui urmând să fie
stabilite prin actul delegat (normele de aplicare-n.red.), pentru care
nu va mai fi nevoie de nicio dezbatere şi de nicio aprobare“, spune
Nicolae Lalu. El a menţionat că reprezentanţii ministerului au omis să
spună că pentru a înregistra o astfel de sămânţă, aşa cum vor cei de la
UE, costurile depăşesc 12.000 de euro.
800.000 de crescători de vaci riscă să dispară
Potrivit unei alte directive europene, începând din 2015, cota la
laptele de vacă (cantitatea maximă pe care o poate comercializa anual o
ţară, stabilită de CE) va dispărea. Este o măsură de liberalizare,
necesară pentru a elimina una dintre piedicile puse de reglementările UE
în calea creşterii producţiei, dar România este una dintre ţările care
se opune. Secretarul de stat de la MADR, Achim Irimescu, a declarat:
„Germania şi Franţa se opun categoric prelungirii cotelor de lapte după
2015, pentru că au nevoie să umple piaţa europeană cu laptele lor. Acum,
dacă produci peste cotă, Comisia te penalizează. Noi nici măcar nu am
atins cota. Cel mai mult am realizat într-un an 75%“. Conform
secretarului de stat, România a solicitat prelungirea până în 2020. „Nu
am obţinut-o şi ne aşteaptă o situaţie dramatică. Dacă dispare cota, din
2015 vine laptele din alte state membre şi pe fermierii cu două-trei
vaci îi omoară. Nu o să alerge Danone cu camionul să ia câte 10 litri de
la unul şi de la altul. Sunt vreo 800.000 de crescători cu două-trei
vaci în situaţia asta. Aceştia au cele mai mari şanse să dispară, pentru
că nu vor putea face faţă concurenţei“, a explicat Irimescu.
O problemă mult mai mare pentru micii crescători de vaci se
prefigurează însă peste doar câteva luni. La 31 decembrie 2013, expiră
perioada de procesare a laptelui neconform (lapte care, potrivit
normelor UE, nu respectă anumite limite biologice, precum un anumit
nivel maxim de germeni, de celule somatice etc.), iar Comisia Europeană
nu mai acceptă încă o prelungire pentru România. Potrivit directivelor
europene, România ar fi trebuit să producă doar lapte conform încă din
anul 2009, dar a obţinut o amânare până la 1 ianuarie 2014. Nici micii
crescători de porci nu au o perspectivă mai bună, ei riscând să fie
scoşi de pe piaţă de marile ferme: o directivă europeană care ar fi
trebuit să se aplice deja, dar care, ca şi în cazul celei privind
„laptele conform“, s-a amânat sine die, prevede că cei care cresc mai
puţin de 20 de porci nu-şi pot comercializa carnea sau produsele din
carne decât pe raza localităţii de domiciliu. La fel, crescătorii de
păsări, pentru a putea valorifica ouăle trebuie să respecte condiţiile
prevăzute în „Regulamentul CE nr. 589/2008 privind standardele de
comercializare aplicabile ouălor“. Acesta prevede condiţii greu de
îndeplinit de micii crescători. De exemplu, dacă exploataţia are peste
350 de găini, crescătorul e obligat să angajeze personal calificat,
„absolvent de liceu agricol, colegiu sau facultate“. Apoi, pe lângă
problema cu seminţele, legumicultorii sunt afectaţi şi de ultimele
reglementări europene care stabilesc noi condiţii privind eliberarea
certificatelor de producător. În baza acestor reglementări, MADR a
conceput un proiect de ordonanță de urgență care stabileşte schimbarea
actualelor certificate de producător și introducerea cardurilor
electronice. Pe scurt, pentru a-și putea vinde legumele și fructele în
piață, țăranii vor fi obligaţi să deţină trei documente: certificatul de
producător, certificatul de comercializare și cardul de acces în piață.
Procedurile de obţinere a acestor documente sunt extrem de anevoioase.
De exemplu, pentru a primi certificatul de producător, este nevoie de o
„atestare profesională“, care se acordă doar de către structuri
asociative profesionale/patronale/sindicale din agricultură, constituite
conform legii etc.
Impozite pe… pielea ursului din pădure
Pe capul micilor producători au căzut şi impozitelele pe teren şi pe
animale, introduse din acest an. Astfel, agricultorii persoane fizice,
care cresc mai mult de două animale sau cultivă mai mult de două ha de
teren vor plati, din acest an, impozit pe venit de 16% pe o sumă fixă,
pe care guvernul presupune că ar câştiga-o din creşterea unui animal
(ex: 453 lei/vacă) sau din cultivarea unei suprafeţe de teren (ex: 449
lei/ ha de cereale, 3.488 lei/ ha de cartofi, 4.001 lei/ ha de legume de
câmp etc.). Micii producători vor plati şi o contribuţie pentru
sănătate, de 5,5% din aceste sume fixe, denumite „norme de venit“. Dar,
în cazul unei secete sau a unei molime, veniturile estimate ar fi nule,
situaţie în care guvernanţii nu au prevăzut şi anularea impozitului._
Subvenţiile, apanajul bogaţilorMicii
fermieri români sunt vitregiţi şi de politica UE cu privire la
acordarea subvenţiilor. De exemplu, în 2007, anul integrării României în
UE, subvenţia pe suprafaţă a fost stabilită la doar 25% faţă de media
europeană. Urma ca aceasta să crească treptat, astfel încât, în 2013, să
ajungă la 70%, iar în 2016, la 100%. Nu s-a întâmplat aşa, subvenţia
acordată în acest an agricultorilor din România este de doar 147 de
euro/ha, faţă de 250 de euro/ha, cât este media europeană. Pe de altă
parte, cei mai mulţi bani europeni destinaţi subvenţiilor ajung nu la
micii fermieri, ci la „baronii“ agriculturii, gen Culiţă Tărâţă, Ioan
Niculae şi alţi câţiva, care încasează anual milioane de euro. Dar nu
numai în România cele mai mari subvenţii ajung la cei bogaţi. În 2007,
după zece ani în care a refuzat să facă publică informaţia, guvernul
austriac a recunoscut că Hans Adam al II lea, prinţul Liechtensteinului,
cu o avere estimată la peste 2 miliarde de euro, a fost unul dintre cei
mai mari destinatari din ţară ai subvenţiilor agricole. În Germania,
presa a relatat că unul dintre cei mai „norocoşi“ destinatari ai
subvenţiilor de la UE este Baroana Karin von Ullmann, o aristocrată cu o
avere de 4,1 miliarde de euro. În Danemarca, unul dintre fii reginei a
primit într-un singur an 215.838 de euro. Albert, prinţul de Monaco,
primeşte anual circa 300.000 de euro. Presa din Anglia a dezvăluit
faptul că prinţul de Wales încasează 500.000 de lire, iar ducele de
Westminster, cu o avere de peste 5 miliarde de lire sterline, primeşte
anual 370.000 de lire.
Ssssst! Linişte, că doarme porcul!Unele
prevederi ale directivelor europene impuse micilor fermieri, cum sunt
de exemplu cele privind „bunăstarea animalelor“, sunt de-a dreptul
ilare. Bunăoară, iată ce prevăd, printre altele, aceste reglementări
pentru „bunăstarea porcinelor“, preluate şi implementate prin Ordinul
ANSVSA nr. 20/2012: Art 2, alin. 8: „În zona în care porcii sunt cazaţi
permanent, trebuie să se evite zgomotele mai puternice de 85 de
decibeli; se vor evita, de asemenea, zgomotele constante sau bruşte“. Şi
în reglementările europene pentru „bunăstarea bovinelor“ sunt unele
prevederi ilare, cum ar fi aceea ca dimensiunea staulului să fie
„suficient de mare, astfel încât viţelul să poată întoarce capul pentru a
se linge“. Crescătorii de găini trebuie să respecte, la rândul lor,
prevederile „Regulamentului nr. 1234/2007 privind standardele de
comercializare aplicabile ouălor“. Potrivit acestor norme, „nivelul de
iluminare a adăpostului trebuie să permită tuturor păsărilor să se vadă
una pe alta şi să poată investiga vizual împrejurimile“.
Ministerul
Agriculturii omite să spună că pentru a înregistra în viitor o sămânţă,
aşa cum vor cei de la UE, costurile depăşesc 12.000 de euro.
Nicolae Lalu, membru Eco Ruralis
Autor:
Alexandru Boariu
Sursa:
http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/ofensiva-ue-impotriva-micului-producator-agricol-182849.html