<<Citind Evanghelia cu băgare de seamă vedem că Iisus n-a făcut nimic „la întâmplare”.
Astfel s-a suit în corabie cu scopul anumit de-a merge să dezlege un
suflet din muncile unui „legheon” de demoni, care se chinuia în laturile
Gadarenilor. Pe mare s-a stârnit fără veste o furtună suspectă, pe când
Iisus dormea. Iisus a certat pe cine avea de certat din spatele
vântului şi a valurilor apei şi s-a făcut linişte mare. De ceea parte a
mării îl întâmpină pe Iisus altă furtună: într-un suflet, în care dracii
stârniseră viforul celei mai de pe urmă pustiiri şi decăderi. Făcuseră
dintr-un om o fiară, care rupea lanţurile, şi un criminal fioros, care
pustiise aceea lature a Gadarei.
Iată un om dezorganizat de draci: pe cea mai de pe urmă treaptă a
decăderii. Omul în care nu mai străluceau însuşirile omeniei; în locul
lor diavolii îi dăduseră fioroasa libertate de a fi drac între oameni.
Ei bine, omul acesta era totuşi un suflet.
Pentru el a trecut Iisus marea.
Iisus propovăduise în diferite rânduri că „sufletul e mai de preţ decât
toată lumea”, şi că „Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” –
Enunţări abstracte, care nu prea decid pe oameni să-şi aibă grija de
suflet. De aceea, cu prilejul îndrăcitului din Gadara, Iisus o ia pe altă cale:
Arată cu minune preţul unui suflet.
A pus în cumpănă un
suflet, al celui mai desfigurat dintre oameni, cu preţul, - deocamdată –
al unei turme de două mii de porci, nu – încă - cu „toată lumea”. Şi a
dat pierzării turma de porci a Gadarenilor, pentru mântuirea unui
suflet. Cumpăna aceasta, între preţul unui suflet în ochii lui Dumnezeu
şi preţul turmei în ochii Gadarenilor, a ieşit cu scandal. – Şi poate că
tocmai scandalul ce a urmat pune mai plastic în cumpănă valoarea
sufletului, întrucât Gadarenii au trebuit „să simtă” preţul sufletului,
pe care îl pierduseră ei în porci. Răi de pagubă cum erau
„Tot oraşul ieşi în întâmpinarea lui Iisus, şi văzându-L, Îl rugară să
se ducă din hotarele lor”. (Mt 8,34; Lc 8,37). Cu alte cuvinte, pentru
„paguba” ce le-a făcut-o, L-au dat pe Dumnezeu afară din hotarele lor.
Ei s-au declarat pentru porci, nu pentru suflet.
Iisus s-a conformat: „intrând în corabie s-a înapoiat”.
Atâta avea de făcut: gadarenilor le-a lăsat un misionar.
Şi un fost îndrăcit nu e un misionar de rând. >>
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, „Cuvinte vii”, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006, pp 172-173.
21.10.13
Parintele Bartolomeu Anania despre mostenirea pe care ne-o lasa Sfintii Marturisitori Ardeleni. "Adevarul lui Hristos se numeste Ortodoxia!"
Care
este mostenirea pe care ne-o lasa ei (Sfintii Marturisitori Ardeleni
n.n.) noua? Sa ne pastram credinta parintilor si stramosilor nostri,
fara sa dispretuim celelalte credinte… Noi
ne-am adunat de curand, noi, ierarhii din Sinodul Mitropolitan al
Transilvaniei si am dezbatut si aceasta problema: ce se intampla cu
ecumenismul? Multi cred ca ecumenismul inseamna pur si simplu sa ridici
mainile si sa te predai! Ca este tot un Dumnezeu pentru toti, ca adevarul este partial, ca fiecare biserica are o parte din adevar, dar nici una nu are adevarul intreg…
Nu,
dragii mei! Noi, ortodocsii, fara sa ii dispretuim si cu atat mai
putin sa ii persecutam pe ceilalti, posedam adevarul intreg! Ne mantuim
in Adevarul Iisus Hristos, pentru o ratiune foarte simpla. Ati rostit
si astazi Crezul in Biserica. Retineti va rog: Crezul pe care l-ati
rostit voi la aceasta biserica impreuna cu noi este cel pe care Sfintii
Parinti ai Bisericii l-au formulat in primele doua sinoade ecumenice.
Fara nici un adaos si fara nicio stirbire! Toate celelalte biserici au
adaugat ceva sau au stirbit ceva. Noi l-am pastrat intreg!
Conservatori? Daca vreti, conservatori! Fundamentalisti? Bine, daca
vreti, fundamentalisti! Pai Iisus Hristos a fost primul fundamentalist.
Cel ce va crede si se va boteza, se va mantui, iar cel ce nu va crede,
se va osandi. Scurt pe doi! Nu incape discutie! Si noi la fel.
Nu avem certitudinea ca cei de alte confesiuni se mantuiesc. Dar noi o
avem pe a noastra si ne este de ajuns. Ca suntem in Biserica cea
Adevarata, ca suntem in interiorul Adevarului lui Hristos, ca dragostea
dintre frati nu este completa si adevarata decat in interiorul
Adevarului! Iar Adevarul Cine este? Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.
Mergem pe Calea Adevarului, traim intru Adevar si asteptam Viata
vesnica, tot in interiorul acestui Adevar.
Indemnul
martirilor pe care ii sarbatorim astazi este acela de a ne pastra
credinta noastra. Stiti din ce porneste admiratia mea personala cel
putin pentru Atanasie Todoran, dar si pentru oricare [martir]? Eu cand
ma uit la un altul care este de alta religie, care nu este crestina, ma
intreb daca el in credinta lui religioasa este si de buna -credinta.
Daca crede cu adevarat in credinta lui, chiar daca nu este a mea, si
daca va fi gata sa moara pentru ea. Noi, in Transilvania, avem modele de
urmat in cei care au fost gata sa moara pentru credinta ortodoxa si
intru credinta ortodoxa. S-au mantuit, se roaga acolo pentru noi, si ne
rugam si noi ca ei sa mijloceasca pentru noi si aceasta ne da si
garantia ca si noi ne vom mantui daca vom ramane pana la sfarsit si
fara de clintire in Adevarul lui Hristos care se numeste Ortodoxia,
Amin!”
20.10.13
VIDEO. O taranca, tanti Zali, a vrut sa scoata cu mainile goale explozibilii pusi de cautatorii gazelor de sist
Tanti Zali şi nepotul dumneaei au descoperit pe pamânturile lor o echipă care, folosind explozibil, prospectau pentru găsirea pungilor de gaze.
În momentul în care angajaţii firmei de prospecţiuni au refuzat să scoată explozibilul din pământ femeii, Tanti Zali s-a oferit să-l scoată cu mâinile goale.
Comunicat al Mănăstirii Putna: Dreptul la apă curată, la o palmă de pământ nepoluată, este o expresie a dreptului la viaţă. De aceea suntem alături de toţi membrii societăţii noastre – care sunt totodată şi membri ai Bisericii Ortodoxe Române – în lupta pentru apele curate ale României, în lupta împotriva exploatării gazelor de şist.
După mai multe întâlniri şi dezbateri în lunile august-septembrie 2013, Mănăstirea Putna a ajuns la un acord de protecţie a zonei cu S.C. Prospecţiuni S.A. Bucureşti, firma care dorea să efectueze aici detonări seismice pentru descoperirea rezervelor de gaze (naturale sau de şist). Astfel, s-a interzis metoda de testare a straturilor solului prin explozii, care ar fi pus în pericol izvoarele de apă potabilă din jur, şi care ar fi presupus efectuarea a cca. 10-15.000 detonări la 10 metri adâncime a câte 2-3 kg explozibil. De asemenea, în urma discuţiilor de la nivelul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, din Proiectul E-III 1 Brodina al SC Prospecţiuni, care măsura iniţial o suprafaţă de 304 km2, au fost excluse de la operaţiunile de împuşcare cu explozibil zona Mănăstirii Suceviţa şi zona forestieră „Asociaţia Silva Bucovina”.
Dintre tehnologiile folosite în ultima vreme pentru prospecţiunea solului – geo-chimică, magneto-telurică, seismică – ultima are cel mai mare potenţial distructiv, putând duce la rupturi ale solului, deturnarea izvoarelor de apă, contaminarea pânzei freatice, alunecări de teren, precum şi la slăbirea treptată a structurii de rezistenţă a clădirilor datorită undelor seismice create, care pot fi înregistrate la o distanţă de peste 10 km. Pe lângă aceasta, activitatea de prospecţiuni seismice se desfăşoară în România fără să fie reglementată prin nici o lege, şi nu există o nici o ştiinţă care să prevadă efectele exacte ale exploziilor în sol, în toată complexitatea lor, astfel încât nu se poate vorbi nicidecum de „explozii controlate”.
În mod concret, în zona Mănăstirii Putna s-a creat un perimetru de protecţie cu o rază de 3-4 kilometri, denumit „Aria protejată Putna”, ferind de explozii mai multe obiective istorice, naturale şi de mediu, astfel:
- Complexul monahal Mănăstirea Putna şi dependinţele sale – monument istoric de sec. XV, de importanţă naţională şi universală;
- Complexul monahal Sihăstria Putnei – lăcaş de cult sec. XVIII;
- Chilia Sf. Daniil Sihastrul – monument istoric sec. XV;
- Mănăstirea Sf. Daniil Sihastrul – monument de cult local;
- Poiana Jiji cu biserica – proprietate cu locaş de cult a Mănăstirii Putna;
- Dealul Crucii – monument istoric clasat C.M.I. 1943;
- Bazinele hidrografice ale mănăstirilor Putna, Sihăstria Putnei şi Sf. Daniil Sihastrul – resurse naturale de importanţă strategică;
- Versanţii montani ai zonei Putna şi alte reliefuri ameninţate de degradări, seisme şi alunecări de teren. (vezi harta anexată)
Prin atitudinea şi poziţia sa de până acum, Mănăstirea Putna a urmărit în special să protejeze izvoarele de apă potabilă ale locului, o resursă strategică pentru vieţuitorii de aici, pentru noi şi pentru generaţiile care vor veni. Chiar dacă nu s-a ajuns încă la faza de exploatare de gaze în zona Putna, pericolul a venit de la activitatea de prospecţiune seismică în sine, ca fază preliminară a acestui proces. Oricât de legitime ar fi interesele publice sau private ale unor agenţi economici, prospectarea sau exploatarea resurselor naturale ale solului – fie gaze naturale, fie gaze de şist – nu trebuie să se facă prin punerea în pericol a resursei naturale esenţiale pentru toţi: apa. Nu putem răscumpăra cu nici o sumă de bani poluarea sau dispariţia apelor noastre, ori a monumentelor istorice, iar dacă gazele naturale sau de şist fac parte din politica de dezvoltare durabilă, cu atât mai mult apele, solul fertil şi monumentele naturale şi istorice pe care le deservesc fac parte din politica de dezvoltare durabilă. Numai în felul acesta credem că se poate asigura un just echilibru între interesul public şi interesul privat, căci dacă pământul şi apele sunt declarate proprietate publică, adică ale tuturor, în egală măsură ele trebuie să aparţină fiecărui cetăţean care-şi duce viaţa în locul respectiv, în funcţie de nevoile sale. De aceea, este firesc să apărăm această demnitate a noastră de stăpâni ai locului în faţa cererilor nedrepte ale unor investitori economici care nu se gândesc la mediul înconjurător în ansamblul său, şi nici la cei care îl vor moşteni după noi, ci numai la profitul personal cât mai rapid obţinut.
Cât priveşte problema gazelor de şist, poate că fiecare român de bună-credinţă ar trebui să-şi pună întrebarea: de ce ar fi obligate ţările „sărace” din Estul Europei să accepte exploatarea gazelor de şist, câtă vreme Franţa şi Germania – motoarele Uniunii Europene – au respins-o, chiar dacă şi ele sunt dependente de gazul rusesc? Din studiile şi filmele documentare care au circulat în ultima vreme, înţelegem cu toţii pericolele majore pe care le pune exploatarea gazelor de şist pentru mediul înconjurător. Dreptul la apă curată, la o palmă de pământ nepoluată, este o expresie a dreptului la viaţă. De aceea suntem alături de toţi membrii societăţii noastre – care sunt totodată şi membri ai Bisericii Ortodoxe Române – în lupta pentru apele curate ale României, în lupta împotriva exploatării gazelor de şist. Împreună, cler şi laicat, formăm un popor al lui Dumnezeu şi împreună vom continua să ne apărăm spaţiul nostru vital.
Arhimandrit Melchisedec Velnic,
Stareţul Mănăstirii Putna, cu obştea
18 octombrie 2013
18.10.13
Din învăţăturile Cuviosului Părinte Paisie Olaru (la 23 de ani de la trecerea la Domnul): Mâine nu mai este ziua ta
Am fost lângă Părintele Paisie înainte de a se muta la Domnul; era cu
adevărat un om cu viaţă sfântă. L-am apucat cu amândouă mâinile şi i-am
zis:
„Părinte Paisie, daţi-mi un sfat. Cine ştie dacă mai pot veni,
poate până mâine nu mai ajung, vreau să-mi daţi un sfat”.
Şi mi-a spus
un sfat comun, dar care spune foarte multe:
„Părinte Ioanichie, ce poţi
face astăzi, nu amâna pe mâine, că nu ştii dacă ziua de mâine mai ajungi
cu viaţă. Ce poţi să faci bun astăzi, astăzi să faci. Ai un ceas de
rugat, roagă-te acum. Ai un ceas să citeşti o catismă, citeşte-o acum,
mâine nu mai ştii, că nu e ziua ta. Poţi să citeşti astăzi o carte
sfântă, să dai viaţă la un suflet, să te duci la un bolnav, să mângâi un
om deznădăjduit, acuma fa-o. Mâine nu mai este ziua ta."
(din cartea "Mi-e dor de Cer. Viața părintelui Ioanichie Bălan", Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pag. 527)
15.10.13
VIDEO-DOCUMENT. Drumul Crucii - 1992. Tineri de-o parte si de alta a Prutului au purtat Crucea pe axa Chisinau-Bucuresti (Piata Universitatii), cerand Unirea Basarabiei cu Tara. Post-scriptum: cuvant inspirat al Parintelui Staniloae despre misiunea romanilor
In documentar apar si o serie de oameni politici, in frunte cu trufasul fiu al Kominternului, Petre Roman, care n-au facut decat sa risipeasca uriasul entuziasm al momentului in favoarea Unirii.
La minutul 52, 40 este un minunat cuvant al Parintelui Staniloae adresat tinerilor hristofori.
INEDIT. Declaraţie a basarabeanului Valeriu Gafencu, "un român ce şi-a părăsit mama şi trei surori rămase pe drumuri, tatăl în închisoare, pentru a veni în ţara rămasă liberă şi a lupta în libertate pentru desrobirea alor lui". 10 martie 1941
“Eu sunt basarabean, tatăl meu care a fost deputat în Sfatul Ţării se află
în închisoare, ca român e poate cel mai dârz dintre toţi deputaţii închişi
acolo, acestea nu sunt vorbe pe care vi le aruncă un student ce azi e cercetat,
ci vi le declară un român ce şi-a părăsit mama şi trei surori rămase pe
drumuri, tatăl în închisoare, pentru a veni în ţara rămasă liberă şi a lupta în
libertate pentru desrobirea alor lui.”
“Eu am înţeles şi înţeleg Mişc. Legionară altfel decât aşa cum s-a prezentat
în ceasurile din urmă. E onoarea mea în joc prin cele ce vi le mărturisesc şi
prin mine e cinstea şi onoarea familiei mele”.
- extras din Dosarul de la Securitate 1437/1941 ANCHETA PRIVIND PE NUMITUL VALERIU GAFENCU - material apărut cu sprijinul Asociaţiei Civic Media, căreia CNSAS i-a
pus la dispoziţie pentru studiu dosarele lui Valeriu Gafencu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)