Am mai mers altă dată, ca la doi ani, şi am intrat iar la părintele Ilie Lăcătuşu. Am pus iarăşi capul pe sicriu şi m-am rugat; înainte însă iarăşi am pus mâinile mele pe mâinile lui-ţepene complet, reci ca gheaţa, cum sunt morţii, şi după ce m-am rugat puţin, am pus mâinile mele pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui se mişcau în sus şi în jos, se mişcau cu mâinile mele, şi erau calde. Am văzut un mort, da` nu-i mort, un mort viu.
O noua propunere de Ordonanta a Guvernului a Ministerului de Interne din Romania aduce mai multe detalii referitoare la cartile electronice de identitate ce ar trebui emise din 1 ianuarie 2011. Proiectul este in consultare publica pina in 20 August 2010.(vezi si nota de fundamentare, ca si ce se schimba fata de versiunea anterioara)
Noul act introduce urmatoarul articol:
Art. 11^1
(1) Cartea electronică de identitate este de tip smart card şi conţine date cu caracter personal, inclusiv date biometrice ale titularului, în format tipărit şi/sau în format electronic, precum şi elemente de particularizare şi de siguranţă.
(2) Datele biometrice incluse în cartea electronică de identitate sunt imaginea facială şi imaginile impresiunilor papilare a două degete.
(3) Conţinutul de date al cărţii electronice de identitate se supune avizării de către Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.
(4) Cartea electronică de identitate permite titularului autentificarea în sisteme informatice ale Ministerului Administraţiei şi Internelor sau terţe şi identificarea pe bază de semnătură electronică, în condiţiile Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică şi ale prezentei ordonanţe de
urgenţă.
(5) Certificatele digitale înscrise în cartea electronică de identitate sunt valabile după cum urmează:
a) certificatul digital înscris de Ministerului Administraţiei şi Internelor – de la data personalizării cărţii electronice de identitate, pe toată perioada de valabilitate a acesteia;
b) certificatul digital calificat înscris de un furnizor de servicii de certificare, la solicitarea titularului – potrivit menţiunilor cuprinse în acesta.
(…)
Sunt citeva chestiuni care fac din prezenta modificare una periculoasa pentru respectarea dreptului la viata privata, asa cum este definit de Constitutia Romaniei si de CEDO.
In primul rind este esential de precizat daca aceasta carte de identitate electronica va fi singurul act de identitate care va putea fi eliberat de autoritatile competente din 1 Ianuarie 2011. Prezentul text este neclar.
Interpretarea logica care rezulta din parcurgerea intregului text al legii, ar fi ca aceasta este facultativa. Aceasta ar rezulta atit din textul art 11 (În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin act de identitate se înţelege cartea de identitate, cartea de identitate provizorie şi buletinul de identitate, aflate în termen de valabilitate. Începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin act de identitate se înţelege şi cartea electronicã de identitate) si a articolelor 13 alin 3 si art. 14.
Din pacate avem de a face cu un domeniul sensibil, astfel incat aceasta dispozitie trebuie expres precizata ca fiind facultativa. De asemenea este important de stipulat in mod expres in lege ca nu se doreste in niciun caz in viitor existenta doar a variantei electronice.
In al doilea rind este extrem de important de stipulat scopul acestei prelucrari de date personal cu caracter, asa cum e precizat prin Conventia 108 a Consiliului Europei. Deci - de ce este nevoie de acte de identitate electronice, cu identificatori biometrici stocati in format electronic?
Exista oare o problema de securitate a actualelor carti de identitate? Exista rapoarte din partea MAI in acest sens? Exista o analiza a securitatii noilor cipuri propuse care garanteaza ca ele sunt mai sigure decit cele actuale?
Nota de fundamentare a actului este un blabla guvernamental. Se face referire la e-servicii si e-administratie, dar se uita ca celebrul proiect eRomania nu are inca niciun serviciul disponibil. Mai mult se sustine ca ele sunt majoritatea bazate pe o semnatura electronica extinsa (inclusa sau nu intr-un act de identitate), lucru profund fals (pentru ca majoritatea serviciilor e-guv NU se bazeaza pe o semnatura electronica extinsa) - demonstrat in primul rind de Raportul UE cu privire la implementarea directivei privind semnatura electronica ca si alte rapoarte subsecvente finantate de UE ref la semnatura electronica in statele membre.
Tot nota de fundamnetare face referire la un proiect de cercetare finantat de UE - STORK, care este insa extrem de departe de a duce la o interoperabilitate a eID-urulor europene, dar in schimb opac fata de orice grupuri ale societatii civile si criticat pentru atitudinea sa de nerespectare a legislatiei privind datele personale. Mai mult, raportul ENISA cu privire la acelasi subiect (analiza care a inclus si programul Stork) noteaza problemele majore legale si tehice ale oricarei interoperabilitati la nivelul UE.
Deocamdata nivelul de explicatii al MAI nu precizeaza un scop anume al cartii de identitate electronice si al datelor incluse pe ea, ea fiind mai degraba fie un rezultat al gindirii - pai daca se poate tehnic, de ce sa n-o facem.
O analiza sumara a unui documentul publicat de ENISA in 2009 referitor la viata privata si actele de identificare biometrice, ne arata ca in afara de Estonia niciun stat nu obliga incarcarea semnaturii electronice (vezi pagina 12) pe actul electronic de identitate. La fel, niciun stat nu obliga pastrarea amprentelor in format digital, iar majoritatea nici macar nu lasa posibilitatea ca aceastea sa fie inscrise (vezi pagina 19).
In al treilea rind actul normativ eludeaza orice fel de informatie referitoare la normele de securitate si de protectia vietii private.
Unde sunt stocate informatiile de pe cip-ul din card? Este acesta criptat - daca da, cu ce tehnologie? Cine are acces la datele in format electronic si in ce conditii?
Exista o baza de data unica cu datele de la amprentele cetatenilor? (ar fi contrar practicii CEDO - vezi Marper vs UK)
Toate aceste detalii esentiale pentru a avea o carte electronica de identitate sigura pentru cei care vor s-o aibe nu sunt prezente in nicio forma in actul propus. Nici nu erau greu de gasit - majoritatea pot fi deduse din documentul ENISA precizat mai sus. Altele - cu privire si la faptul ca unele informatii biometrice nu sunt de incredere le gasiti la No2Id in Marea Britanie.
Ca atare - fara o analiza serioasa si documentatata a impactului asupra vietii private (Privacy Impact Asessment) si a securitatii sistemelor informatice folosite, prezenta propunere nu reprezinta decit inca o dovada ca pentru guv.ro informatizarea este un panaceu.
Dupa ce am scris articolul am aflat ca MAI anunta si o dezbatere publica cu societatea civila pentru 20 August, ora 12 00 la sediul Ministerului Administraţiei şi Internelor (Piaţa Revoluţiei, nr.1A, Sector 1), Sala de Marmură, etaj II, intrarea A1.
Integral la: Drept & Internet – noutati si opinii
Despre autor, Bogdan Manolea:
– Director executiv APTI
– Editor EDRI-gram
– Seminarii pentru juristi
Vezi si: Dictatura Biometrica
Via http://roncea.ro
Vicepreşedintele Parlamentului European Laszlo Tokes a declarat, miercuri seară, că municipiul Cluj-Napoca are nevoie de un statut special, similar cu al capitalei Belgiei, Bruxelles, ca soluţie pentru păstrarea identităţii comunităţii maghiare, potrivit Mediafax.
Eric Schmidt, CEO-ul Google, spune că în viitor oamenii ar putea fi forțați să-și schimbe numele pentru a-și ascunde trecutul cibernetic.
Într-o declaraţie uluitoare a unui şef de companie care a făcut profit din colectarea de informaţii despre consumatorii virtuali, Schmidt a sugerat că enorma cantitate de date pe care o lăsăm în mediul online ar putea să nu fie un lucru foarte fericit.
"Nu cred că societatea înţelege ce se poate întâmpla când orice poate fi disponibil şi înregistrat de către oricine, în fiecare moment", a spus Schmidt într-un interviu pentru The Wall Street Journal
O noua serie de conflicte etnice tinde sa izbucneasca in Europa, in contextul crizei economice globale, inca actuala. Cu radacini adanci in istorie, aceste conflicte apar, in mod surprinzator, intr-o epoca a integrarii europene. Iar Romania este in centrul acestora, chiar scena acestor conflicte, noteaza agentia de presa ruseasca Ria Novosti.
2. Documentare. Vom arăta acum că principiile acestea trec ca un fir roşu prin tot scrisul Părinţilor şi scriitorilor răsăriteni şi s'au păstrat vreme îndelungată şi la teologii din Apus.
Despre Părinţii dinainte de Niceea, chiar teologii catolici recunosc că deşi atribuiau Mariei curăţie şi sfinţenie, aceste idei «nu permit de-a le atribui o credinţă formală în concepţia ei imaculată» [1]).
Dintre Părinţii de după Niceea, teologii catolici aduc ca pe primii martori ai concepţiei imaculate, făcând abstracţie de
Iar Fer. Augustin combătând pe Pelagie care înşira un număr de persoane din V. Testament cari au trăit fără de păcat şi cari au culminat în Maria, «pe care pietatea ne porunceşte să o numim fără de păcat» (quam dici sine peccato confiteri necese esse pietati), respinge această afirmaţie «cu excepţia Sfintei Fecioare Măria, de care nu vrea să fie chestiunea în nici un fel când se vorbeşte despre păcate şi aceasta pentru onoarea Mântuitorului: că ea a primit, de fapt, o graţie supraabundentă, pentru a repurta o victorie absolută asupra păcatului, noi o ştim din faptul că ea a meritat să conceapă să nască pe Cel ce a fost incontestabil fără de păcat» [4]). Dar «mulţi teologi nu voesc să vadă în acest pasagiu decât libertatea de păcate actuale sau personale» [5]). Că aceştia au dreptate se vede din faptul că în pasagiu se vorbeşte de o «repurtare a victoriei asupra păcatului» şi de un «merit» al Fecioarei cu totul deosebit de al celorlalţi oameni. Dacă n'ar fi avut păcatul originar în sine, s'ar fi spus doar de o victorie asupra ispitei contrar Evei, nu asupra păcatului si meritul ei n'ar fi fost aşa de mare. Această interpretare e întărită de două texte categorice ale Fericitului Augustin. Într'unul acesta răspunde pelagianului Iulian care-i reproşa că prin doctrina lui despre universalitatea păcatului originar o lasă pe Maria diavolului, deci o necinsteşte mai mult decât Iovinian, care negând naşterea Cuvântului din Fecioara, îi lua aceleia numai atributul fecioriei. (Ille virginitatem Mariae partus. conditione dissolvit; tu ipsam Mariam diabolo nascendi conditione transcribis»). La aceasta Fericitul Augustin îi răspunde că nu o lasă pe Maria diavolului ci o dă lui Dumnezeu, căci prin graţia renaşterii se abrogă condiţia în care s'a născut. «Non transcribimus diabolo Mariam conditione nascendi, sed ideo (Deo) quia ipsa conditio solvitur gratia renascendi». Cei mai mulţi teologi catolici spun că Fericitul Augustin afirmă aci că renaşterea Marie s'a făcut simultan cu naşterea ei, dar alţii au recunoscut că aici e vorba de o renaştere ulterioară naşterii [6]). Şi numai aşa poate fi, căci nu se poate renaşte cineva decât dacă e odată născut. Cum ar fi acelaş act şi naştere şi renaştere? Sau cum s'ar abroga în acelaş timp ceeace se petrece? Iar dacă
naşterea e bună, nu mai e lipsă de o renaştere, de o abrogare a ei. Acesta a fost cazul lui Iisus.
Iar într'un alt text. Fericitul Augustin declară că Maria a fost concepută din concupiscenţa păcatului (de peccati progagine venit), ca ceilalţi copii ai lui Adam. De aceea Maria, ieşită din Adam, a murit din cauza păcatului (Maria ex Adam mortua propter peccatum), în vreme ce Mântuitorul, ieşit din Maria, a murit pentru a şterge păcatele [7]). Căci păcatul originar e aşa de absolut legat de naşterea din doi părinţi, încât Mântuitorul ca să evite acest păcat s'a născut dintr'o fecioară, fiind astfel singur născut fără de păcat [8]). Teologii catolici sunt siliţi să recunoască dificultatea pe care o implică astfel de texte ale lui Ambrosie şi Augustin. «În tot cazul, zice unul, dificultatea rămâne în ce priveşte punctul delicat: afirmarea concepţiei feciorelnice ca mijloc necesar ca Iisus Hristos să scape, născându-se, de sub legea păcatului» [9]). Dar caută să scape cu speculaţii, ca de pildă cu aceea că Maria nu a fost imună de păcatul originar de drept, ci numai de fapt, printr'o intervenţie divină excepţională, legea universală a păcatului rămânând în vigoare; sau cu aceea că deşi Maria a fost preservată de păcatul originar, au rămas în ea anumite consecinţe ale greşelii protopărinţilor, acelea care n'au o legătură esenţială cu păcatul propriu zis [10]). Dar singura explicaţie firească, corespunzătoare cu afirmaţiile categorice ale Sf. Părinţi, e aceea că Maria, deşi a primit un dar de stăruinţă şi creştere în curăţia personală la naştere, curăţia de păcatul naturii omeneşti comune, a primit-o numai la zămislirea Fiului ei.
De curăţia aceasta vorbeşte Sf. Grigorie de Nazianz: «Cuvântul se face om, luând tot ce e al omului, afară de păcat: El s'a conceput dintr'o Fecioară, prealabil curăţită de Duhul în trupul şi sufletul ei» [11]). Catolicul Bachelet spune că din text nu se vede clar că Duhul a curăţit-o acum de un păcat, deci se poate spune că e vorba aci de-o curăţire în sensul unei ridicări la puterea de-a naşte ca Fecioară şi la un grad mai mare de sfinţenie [12]). Dar Sf. Grigorie explică «curăţirea» aceasta din necesitatea de-a se naşte Cuvântul din ea fără de păcat, deci de acest păcat a curăţit-o «pentru ca Fiul lui Dumnezeu să iasă din ea într'un chip misterios şi în afară de toată pata» [13]).
Iar Sf. Efrem Sirul, invocat de catolici ca cel mai preţios martor în sprijinul imaculatei concepţii, alăturea de Ambrosie şi Fericitul Augustin, zice: «Hristos s'a născut dintr'o natură supusă întinăciunilor, pe care Dumnezeu trebuia s'o cureţe, cercetându-o... Astfel Hristos a curăţit pe Fecioara şi aşa s'a născut, pentru a arăta că Hristos efectuează toată curăţia acolo unde se găseşte. El a curăţit-o în Duhul Sfânt pentru a o pregăti (spre a fi Maica lui Dumnezeu) şi aşa a fost conceput din-tr'un sân curăţit» [14]). Iar în alt loc o înfăţişază pe Fecioara zicând Domnului: «Te voi numi Fiu, Frate, Mire şi Domn, pe Tine care ai renăscut pe Maica Ta prin noua naştere al cărei izvor e apa? Sunt sora Ta, pentrucă amândoi avem pe David ca strămoş; de asemenea Maica Ta, pentrucă Te-am zămislit; mireasa Ta, fiind sfinţită prin harul Tău; slujnica Ta şi fiica Ta, născută din apă şi din sânge, pentrucă m'ai răscumpărat cu sângele Tău, cu preţul vieţii Tale şi pentrucă a trebuit să mă naşti prin botez. Cel pe care l-am născut, m'a renăscut la rândul Său printr'o nouă naştere, El care a împodobit pe Maica Sa cu un veşmânt nou şi i-a încorporat carnea ei, în vreme ce ea însăşi a îmbrăcat strălucirea, măreţia şi demnitatea Fiului ei» [15]).
Bachelet spune că aci ar fi vorba pe deoparte de o sfinţire în momentul întrupării, care, deşi nu se ştie în ce constă, nu e în niciun caz curăţirea de păcatul strămoşesc, odată ce Sf. Efrem Sirul o numeşte şi înainte curată şi sfântă, pe de alta de un botez ulterior al Maicii Domnului, după chipul altor botezuri de oameni justificaţi. Dar acestea sunt interpretări forţate. Am arătat înainte un mod mai just de armonizare a celor două curăţiri. Iar de un botez dat după justificare nu ştim nimic. Fecioara vorbeşte clar de « renaştere printr'o nouă naştere». Aceasta înseamnă o naştere după naşterea fizică, nu deodată cu ea.
Locurile acestea ale Sfântului Efrem arată cum trebuiesc înţelese epitetele ce le dă el, şi după el toţi scriitorii din Răsărit, Fecioarei, chiar înainte de a zămisli pe Fiul ei: preaneprihănită, preacurată. Ele nu pot fi traduse prin cuvântul imaculată, în sensul lui tehnic catolic: fără păcatul strămoşesc, cum traduc teologii catolici.
Alţi Părinţi declară apriat că Măria s'a născut cu păcatul strămoşesc. Aşa, Ciril din Alexandria spune că, afară de Iisus, niciun om, nici Maria, n'a făcut excepţie dela legea naşterii cu păcatul strămoşesc. Ca şi Irineu, Origen, Teitulian, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Ieronim, Ilarie, îi atribuia anumite slăbiciuni, neînţelegeri, etc. [16]).
Sinodul ecumenic din Efes a dat un mare avânt cultului Maicii Domnului şi unui scris care elogia curăţia şi slava ei. Dar nu se poate demonstra nici prin scrisul acesta că Măria ar fi fost socotită ca născută fără păcatul strămoşesc.
