"Cine are urechi sa auda ceea ce zice Duhul bisericilor: Biruitorului ii voi da din mana cea ascunsa; si-i voi da lui o pietricica alba, si pe pietricica scris un nume nou, pe care nimeni nu-l stie, decat numai primitorul" (Apocalipsa 2, 17).
In talcuirile Sf. Andrei al Cezareei Capadociei, acesta il citeaza in legatura cu acest stih pe cuviosul Averchie Tausev:
"Zicerea metaforica "pietricica alba" isi are inceputul intr-un obicei din vechime, potrivit caruia castigatorii de la jocurile si intrecerile obstesti primeau tablete albe de piatra, pe care aveau sa le arate mai tarziu, pentru a-si primi rasplata cuvenita.
In gandirea vazatorului de taine Ioan, piatra alba inchipuia curatia si nevinovatia Crestinilor, pentru care isi primeau rasplata in veacul viitor.
Iar a da nume noilor membri ai unei imparatii era o insusire a imparatilor si stapinilor. La fel, Imparatul ceresc va da nume noi tuturor fiilor alesi ai imparatiei Sale, nume care vor arata insusirile lor launtrice, vrednicia si slujirea lor din preaslavita imparatie. Dar - " fiindca nimeni nu stie cele ale omului in afara de duhul omului, care este in el " ( I Corinteni 2,11) - la fel si noul nume dat omului de atot-stiutorul Stapan va fi cunoscut doar de cel care primeste acel nume ( vezi Isaia 62,2)".
Si acum sa ne gandim: Din ceea ce ne invata Biserica, Antihrist vrea sa ia locul lui Hristos in mintea omului, imitandu-l pe Hristos, folosind viclenia si minciuna, fiind si stiutor al Sfintelor Scripturi. Din talcuirea de mai sus se vede ca Satana, prin slujitorii lui, va cauta sa ne insele si, ca imparat al intunericului, sa ne dea nume pe piatra necurata (buletinul electronic), nume care va arata insusirile noastre launtrice, vrednicia si cui slujim noi, folosind biometria. Iar la Judecata, cu ce pietricica ne vom infatisa ca sa ne luam rasplata?
Ca profesor de matematica crestin, inchei afirmand ca buletinul electronic si biometria sunt unelte ale Satanei, prin care ne pierdem vrednicia de fii ai Imparatiei.
Notă: S-ar fi cuvenit un scurt istoric a CIA şi al DARPA, care să familiarizeze cititorul cu principiile şi metodele acestora şi care l-ar pune în gardă faţă de motivaţia pentru care ar publica acestea un document despre biometrie, edificându-l despre credibilitatea autorilor. Dar pentru că s-ar extinde prea mult comentariul prin divagări despre implicarea CIA şi DARPA în noua paradigmă mondială a virtualizării, în războaiele psihotronice şi semantice, în mecanismele de control al minţii, în redefinirea relaţiilor politice, se poate spune că importanţa textului nu rezidă în conţinut, în ciuda voinţei autorilor de a induce cititorului că este vorba de un text secret sau inovator, ci în modul prezentării, care poartă “parfumul” limbajului corectitudinii politice şi otrava ideologiei excesiv pro-virtuale. Documentul celor 186 de pagini zămislite după o gestaţie de 5 ani, trebuie că are alt obiectiv decât acela de a informa: în primul rând un raport al unor uriaşe organisme de Inteligenţă care nu conţine alte informaţii în afara celor de multă vreme publice ar vrea să fie un motiv de calmare a cititorului deşi e imposibil să nu trezească motive de suspiciune, iar în al doilea se străduieşte să prezinte toate unghiurile subiectului, dar evitând concluzia logică şi înlocuind-o cu una opusă datelor prezentate. Aşadar deşi întregul argumentelor arată sistemul biometric ca unul inerent plin de erori şi de pericole, tonul subliminal este unul de încurajare totală a implementării lui, într-o manieră de discurs neconformă cu cinstea şi cu adevărul. De aceea raportul (citat cu caractere cursive) este pentru comentator doar un pretext pentru o scurtă trecere în revistă a subiectului biometriei ca ramură a mai vastului subiect al “noii paradigme”.
Biometric data contribute to new ways of knowing and defining persons as digitized information.
Biometric information is part of an individual’s identity
and a loss of control over that information can threaten autonomy and liberty[2].
În 1901 Francis Galton, nepot şi discipol al lui Charles Darwin, primul care a folosit termenul “biometrie[3]” a dezvoltat şi teoria eugeniei, att de nefericit aplicată de Hitler. Biometria are două ramuri: biostatistica şi comportamentul. Măsurătoarea se referă nu doar la dimensiunile aspectelor fizice ci şi la gradul de predictibilitate cu care acestea reacţionează faţă de anumiţi stimuli. Biometria este o aplicaţie a materialismului. Referindu-se numai la trup, consideră numai dimensiunea materială a persoanei, desconsiderând făţiş dimensiunea ei spirituală, lezând integritatea persoanei umane. Alte aplicaţii social-economice şi politice ale materialismului sunt comunismul, nazismul, capitalismul. Victimele acestor aplicaţii sunt în continuă creştere şi nu poate fi efectul sau scopul filantropiei. Experienţa istorică dovedeşte că efectul oricărui tip de materialism este genocidul.
Biometria foloseşte ideea de recunoaştere a unui obiect pe bază de comparare a similitudinilor dintre obiectul perceput şi percepţiile prealabile ale obiectului respectiv[4]. Mecanismul uman de percepţie este superior celui artificial, fiindcă înglobează şi foloseşte informaţii calitative, nu doar cantitative, calitatea fiind un criteriu de percepţie exclusiv sufletului. Fizica modernă demonstrează că materia nu poate fi percepută de către materie, ci de către ceva diferit de ea şi transcendent ei, anume spiritul. Dacă nu poate fi percepută, cu atât mai puţin va putea fi recunoscută. Procesele metafizice nu pot fi informatizate.
Datele folosite actualmente în sistemele biometrice se referă la: chip, amprente digitale, iris, voce, geometria mâinii, semnătură, mers, apăsarea pe taste. Urmează introducerea date referitoare la undele cerebrale, electrocardiograme, compoziţia sângelui, impulsurile biologice lizibile în funcţionarea sistemului nervos, impulsurile afective lizibile în datele sau schimbările trupului, etc., pentru a obţine cât mai detaliate informaţii despre populaţia care trebuie controlată, extinzându-se astfel controlul nu doar la cel raportat la exteriorul persoanei ci şi la cel al structurii psihosomatice şi mentale ale individului ale cărui date se transformă într-o replică informatizată a persoanei. Informaţia interioară a trupului uman, actualmente accesibilă doar individului, va deveni informaţie publică şi va suferi modificările aferente unui obiect public, nemaiaparţinând sieşi ci sistemului care dispune de administrarea informaţiilor.
Ceea ce constituie interiorul, lăuntrul omului, nu este o sumă de date biochimice. Ceea ce NU se poate citi este conţinutul gândului, felul şi intensitatea sentimentului, mişcările voinţei, starea spirituală şi duhovnicească. Acestea nu se pot citi decât de persoana care le trăieşte şi de Dumnezeu Care vede toate. Orice efort al unui sistem de a citi taina persoanei este deşert.
Art. 11^1
(1) Cartea electronică de identitate este de tip smart card şi conţine date cu caracter personal, inclusiv date biometrice ale titularului, în format tipărit şi/sau în format electronic, precum şi elemente de particularizare şi de siguranţă.
(2) Datele biometrice incluse în cartea electronică de identitate sunt imaginea facială şi imaginile impresiunilor papilare a două degete.
(3) Conţinutul de date al cărţii electronice de identitate se supune avizării de către Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.
(4) Cartea electronică de identitate permite titularului autentificarea în sisteme informatice ale Ministerului Administraţiei şi Internelor sau terţe şi identificarea pe bază de semnătură electronică, în condiţiile Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică şi ale prezentei ordonanţe de
urgenţă.
(5) Certificatele digitale înscrise în cartea electronică de identitate sunt valabile după cum urmează:
a) certificatul digital înscris de Ministerului Administraţiei şi Internelor – de la data personalizării cărţii electronice de identitate, pe toată perioada de valabilitate a acesteia;
b) certificatul digital calificat înscris de un furnizor de servicii de certificare, la solicitarea titularului – potrivit menţiunilor cuprinse în acesta.
(…)
Sunt citeva chestiuni care fac din prezenta modificare una periculoasa pentru respectarea dreptului la viata privata, asa cum este definit de Constitutia Romaniei si de CEDO.
In primul rind este esential de precizat daca aceasta carte de identitate electronica va fi singurul act de identitate care va putea fi eliberat de autoritatile competente din 1 Ianuarie 2011. Prezentul text este neclar.
Interpretarea logica care rezulta din parcurgerea intregului text al legii, ar fi ca aceasta este facultativa. Aceasta ar rezulta atit din textul art 11 (În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin act de identitate se înţelege cartea de identitate, cartea de identitate provizorie şi buletinul de identitate, aflate în termen de valabilitate. Începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin act de identitate se înţelege şi cartea electronicã de identitate) si a articolelor 13 alin 3 si art. 14.
Din pacate avem de a face cu un domeniul sensibil, astfel incat aceasta dispozitie trebuie expres precizata ca fiind facultativa. De asemenea este important de stipulat in mod expres in lege ca nu se doreste in niciun caz in viitor existenta doar a variantei electronice.
In al doilea rind este extrem de important de stipulat scopul acestei prelucrari de date personal cu caracter, asa cum e precizat prin Conventia 108 a Consiliului Europei. Deci - de ce este nevoie de acte de identitate electronice, cu identificatori biometrici stocati in format electronic?
Exista oare o problema de securitate a actualelor carti de identitate? Exista rapoarte din partea MAI in acest sens? Exista o analiza a securitatii noilor cipuri propuse care garanteaza ca ele sunt mai sigure decit cele actuale?
Deocamdata nivelul de explicatii al MAI nu precizeaza un scop anume al cartii de identitate electronice si al datelor incluse pe ea, ea fiind mai degraba fie un rezultat al gindirii - pai daca se poate tehnic, de ce sa n-o facem.
O analiza sumara a unui documentul publicat de ENISA in 2009 referitor la viata privata si actele de identificare biometrice, ne arata ca in afara de Estonia niciun stat nu obliga incarcarea semnaturii electronice (vezi pagina 12) pe actul electronic de identitate. La fel, niciun stat nu obliga pastrarea amprentelor in format digital, iar majoritatea nici macar nu lasa posibilitatea ca aceastea sa fie inscrise (vezi pagina 19).
In al treilea rind actul normativ eludeaza orice fel de informatie referitoare la normele de securitate si de protectia vietii private. Unde sunt stocate informatiile de pe cip-ul din card? Este acesta criptat - daca da, cu ce tehnologie? Cine are acces la datele in format electronic si in ce conditii?
Exista o baza de data unica cu datele de la amprentele cetatenilor? (ar fi contrar practicii CEDO - vezi Marper vs UK)
Toate aceste detalii esentiale pentru a avea o carte electronica de identitate sigura pentru cei care vor s-o aibe nu sunt prezente in nicio forma in actul propus. Nici nu erau greu de gasit - majoritatea pot fi deduse din documentul ENISA precizat mai sus. Altele - cu privire si la faptul ca unele informatii biometrice nu sunt de incredere le gasiti la No2Id in Marea Britanie.
Ca atare - fara o analiza serioasa si documentatata a impactului asupra vietii private (Privacy Impact Asessment) si a securitatii sistemelor informatice folosite, prezenta propunere nu reprezinta decit inca o dovada ca pentru guv.ro informatizarea este un panaceu.
