Epistola enciclică, către ortodocşii cei de pretutindenea, a Bisericii celei una, a celor patru Patriarhi ai Răsăritului, răspuns la Epistola Papei

Epistola encilcică, către ortodocşii cei de pretutindenea, a Bisericii celei una, sfântă, sobornicească şi apostolească, a celor patru Patriarhi ai Răsăritului, la anul 1848 de la Hristos.

Răspuns la Epistola Papei Pius al IX-lea, Către Răsăriteni.

Tuturor celor de pretutindenea, în Duhul Sfânt iubiţi şi doriţi fraţi ai noştri, sfinţiţilor Arhierei, preacucernicului cler din jurul lor, şi tuturor ortodocşilor, fii adevăraţi ai Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, frăţească îmbrăţişare în Duhul Sfânt, şi toate cele bune şi de mântuire de la Dumnezeu.

Trebuia ca evanghelica propovaduire, sfântă şi dumnezeiască, a răscumpărării noastre, de către toţi aşa neschimbată să se vestească, şi în veci aşa curată să se creadă, precum au descoperit-o dumnezeieştilor şi sfinţilor săi Ucenici Mântuitorul nostru, Care pentru aceasta S-a deşertat pe sine, chip de rob luând (Filip. 2, 7), pogorându-Se din sânurile părinteşti şi dumnezeieşti; şi, iarăşi, mereu la fel precum aceia, făcându-se martori văzători şi auzitori, ca nişte trâmbiţe puternice în toată lumea au răsunat-o – căci în tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii graiurile lor (Ps. 18, 4; Rom. 10, 18); şi, în sfârşit, aşa neatinsă, cum de obşte ne-au învăţat-o atâţia şi atât de mari de Dumnezeu purtători Părinţi ai Bisericii Soborniceşti, cei de la marginile pământului, care aceleaşi graiuri le-au repetat, şi până la noi în Sinoade şi fiecare în parte au învăţat. Ci precum odinioară în Eden începătorul răutăţii, vrăjmaşul cel înţelegător al mântuirii oamenilor, luând cu viclenie chip de sfetnic folositor, l-a făcut pe om călcător poruncii celei dumnezeieşte încunoştiinţate, tot astfel, amăgind pe mulţi din când în când şi în Edenul cel înţelegător, Biserica lui Dumnezeu, şi unelte ale sale pe aceştia făcând, amestecând veninul ereziei în izvoarele cele limpezi ale învăţăturii ortodoxe, adapă pe mulţi nevinovaţi care vieţuiesc fără pază, neluând seama la cele ce s-au auzit (Evr. 2, 1) şi cele vestite de Părinţii lor (A Doua Lege 32, 7) potrivit Evangheliei şi pururea la fel cu Dascălii cei de mai inainte; şi socotind neîndestulător spre mântuirea lor sufletească cuvântul cel grăit şi scris al Domnului şi mărturisirea Bisericii celei de totdeauna, urmăresc nelegiuire nouă şi înnoiri, ca la îmbrăcăminte, şi desfăşoară în toate chipurile învăţătura evanghelică cea de ei stricată.

2. De aici dar ereziile cele mult sfâşiate şi îngrozitoare, cu care Biserica Sobornicească, primind chiar din scutecele ei toată armarea lui Dumnezeu, şi apucând şi sabia Duhului, care este graiul lui Dumnezeu (Efes. 6, 13-17), nevoită a fost să se războiască, şi împotriva tuturor a biruit până azi, şi va birui în toţi vecii, după toată lupta mai strălucită şi mai puternică arătându-se.

3. Ci din aceste erezii, unele au şi pierit cu totul, altele se duc, altele s-au veştejit, altele şi înfloresc mai mult ori mai puţin, fiind în putere până în vremea întoarcerii lor la Credinţă, altele iarăşi răsar, ca să-şi meargă drumul lor de la naştere până la pieire; că jalnice cugetări şi născociri fiind, de oameni jalnici, trăsnite cu anatema celor Şapte Sinoade a toată lumea, ca şi ei se nimicesc, chiar de ar mai ţine o mie de ani. Numai ortodoxia Bisericii Soborniceşti şi Apostoleşti, cea însufleţită de Cuvântul cel Viu al lui Dumnezeu, ea dăinuie veşnic, după nemincinoasa făgăduinţa Domnului: porţile iadului nu o vor birui pe dânsa (Mat. 16, 18); adică gurile necinstitorilor şi ereticilor (după cum ne tâlcuiesc dumnezeieştii Părinţi), oricât de cutezătoare, oricât de uimitoare, nu vor birui dreapta învăţătură cea liniştită şi fără zarvă. Dar oare ce este căci calea necinstitorilor sporeşte (Ierem. 12, 1)? Cum de se fălesc cei necredincioşi şi se ridică precum cedrii Libanului (Ps. 36, 35), tulburând slujirea cea liniştită a lui Dumnezeu? Pricina acestui lucru este nespusă, şi Biserica, măcar că se şi roagă zilnic ca să lipsească de la ea boldul acesta, acest înger al satanei, aude de la Domnul totdeauna: Destul este ţie harul Meu, că puterea Mea în neputinţă se săvârşeşte (2 Cor. 12, 9). Deci cu dulceaţă se va lăuda mai mult în neputinţele sale, ca să locuiască în ea puterea lui Hristos (2 Cor. 12, 9), şi cei lămuriţi să se facă arătaţi (1 Cor. 11, 19).

4. Între aceste erezii răspândite, pentru judecăţi pe care Dumnezeu le ştie, pe o mare parte a pământului, a fost cândva arianismul, iar astăzi este şi Papistăşia, dar şi aceasta (ca şi acela, care a pierit cu totul), deşi este în putere acum, nu va birui până în sfârşit, ci va trece şi se va doborî, şi în cer va răsuna glas mare: Doborâtu-s-a (Apoc. 12, 10).

Continuare la Revista ATITUDINI

2 VIDEO. Parintele Arsenie Papacioc: Nu vrem sa schimbam macar cu o virgula din Ortodoxie! In momentul asta istoric PUNE-TE TU LA PUNCT!

VIDEO. Parintele Justin Parvu vorbeste despre modul in care s-a modificat structura noastra biologica si spirituala, spre desfiintarea natiunii romane

PARINTELE ARSENIE BOCA - PROOROCUL DE FOC

Deci cata vreme mai exista oameni ce cauta pocainta si Sf. Impartasanie, Satana n-are putere: il opreste Dumnezeu. Dar cand oamenii se vor intuneca la minte asa de tare, incat vor impiedica Sfanta Liturghie, cu toata voia lor, vrand necredinta, in zilele acelea va inceta si jertfa cea de-a pururi, si va incepe uraciunea pustiirii, precum zice la:

Daniil 12:

Si din vremea cand va inceta Jertfa cea de-a pururi si va incepe uraciunea pustiirii, vor fi 1290 de zile.

E vremea de trei ani si jumatate, in care va propovadui Ilie, cel mai manios prooroc, si va vesti cele sapte cupe ale urgiei lui Dumnezeu - cele de pe urma - cu care va sfarsi mania lui Dumnezeu [1]. Va fi o vreme de stramtoare, cum n-a mai fost de la inceputul lumii, nici nu va mai fi [2]. In zilele acelea:

Daniil 12:

10. Multi vor fi curatiti, albiti si lamuriti; iar cei nelegiuiti se vor purta ca cei nelegiuiti. Toti cei fara de lege nu vor pricepe, ci numai cei intelepti vor intelege (ce vreme e: apropiindu-se a doua venire).

Cei fara de lege hulira pe Dumnezeul Cerului din pricina durerilor, care-i frigeau de-si muscau limbile, dar de faptele lor nu s-au pocait, zice Apocalipsa [3].

La plinirea acelei vremi de pe urma, cand rautatea va fi desavarsit coapta, va vesti Ilie [4], Proorocul de foc, a doua venire a Mantuitorului. Vestirea aceasta, bucuria cea mai mare a crestinilor, va fi primejdie de moarte proorocului adevarat; caci oamenii faradelegii il vor ucide ca pe Ioan Botezatorul, care era in duhul si puterea lui Ilie [5], la cea dintai venire. Dar tocmai cand protivnicii Atotputernicului credeau ca omorand si pe cel din urma prooroc, in sfarsit “au terminat cu Dumnezeu”, iata ca invie Ilie...

Iudeii isi dau seama de nebunia protivniciei lor si de inselarea Antihristului si, cu infricosare si cutremur tare, se intorc si primesc pe Iisus Hristos-Dumnezeu, dupa cum marturiseste despre ei Scriptura.

Proorocul mincinos, Antihristul, prin duhul sau necurat cu care lucra si se tine, rascoala pe toti imparatii lumii sa-i adune la razboiul zilei celei mare a lui Dumnezeu [6], in valea lui Iosafat [7], la cel de pe urma razboi si la cea mai mare varsare de sange de pe pamant.

---

[1] Apocalipsa 15, 1.

[2] Matei 24, 21-22.

[3] Apocalipsa 16, 10-11.

[4] Maleahi 3, 23.

[5] Luca 1, 17.

[6] Apocalipsa 16, 14.

[7] Ioil 4, 12.

Sursa: http://biblioteca-virtuala.blogspot.com/

Video. Interviu cu Parintele Justin Parvu. Despre cipuri si dezbinarea dintre ortodocsi. ''Cele prezentate de mine sunt din simplitatea mea''

interviu realizat de monahia Fotini, în data de 23 septembrie 2010

Sursa: http://atitudini.com/

Profetia Sfantului Mitropolit Varlaam despre vremea din urma. Profetiile sa nu le dispretuiti

Dupa plecarea mitropolitilor fanarioti vor urma oameni nevrednici la scaunul Moldovei, care vor incerca sa vanda dreapta credinta. Amestecurile de credinta drept-maritoare cu cele papistasesti si paganesti nu vor mai fi o uraciune si o urgie inaintea lui Dumnezeu. Oamenii se vor vinde intre ei, vor fi taieri de sabie intre frati pentru putere si ranguri pamantesti.

Moldova va fi rupta si impartita dupa bunul gust al puterii de la Rasarit, prin sfaturi marsave si ticaloase. La vremea din urma o hiara rosie cu multe capete va inghiti intreaga Europa crestina, iar oamenii se vor salbatici mai rau ca fiarele.

Oamenii se vor inrai si vor strica obiceiurile pamantului, inmultindu-se intre ei ca dobitoacele fara nicio nerusinare, lepadand Sfanta Taina crestina a nuntii. Vor defaima obiceiurile crestinesti dedandu-se la tot felul de obiceiuri straine, iar paganii se vor amesteca cu sange crestinesc. Mare urgie va fi atunci.

Domnii pamantului vor fi oameni vanduti satanei, care nu vor mai purta grija poporului drept-credincios. Mosiile stramosesti vor fi calcate cu japca si luate de straini dupa bunul lor plac, lucru nemaiintalnit in curgerea timpului in Moldova.

Biserica stramoseasca va fi rusinata de noile obiceiuri paganesti si papistasesti, aduse cu sila de vladicii lor cu apucaturi satanicesti. Oamenii afierositi lui Hristos cu slujba vesnica vor lepada sfantul chip si fagaduinta inaintea lui Hristos, dedandu-se la viata lumeasca de dinainte.

La vremea cea din urma, pamanturile nu-si vor mai da roada lor, padurile vor fi taiate, iazurile vor fi secate, oamenii vor vinde mosiile fara de rusine, uitand ca stramosii lor le-au pastrat cu sabia.

Legile crestinesti ale tarii vor fi lepadate, iar hrisoavele voievodale vor fi luate in ras, iar conducatorii netrebnici vor face legamant cu fiara apocaliptica. Vlastarele moldovenesti, urmasii domnilor si boierilor de demult, se vor deda la obiceiuri si apucaturi ieftine. Barbatii vor schimba obiceiul dumnezeiesc al demnitatii lor si se vor acoperi in straie femeiesti, iar femeile vor umbla precum barbatii. Adunarile din sarbatori si toate obiceiurile pamantului vor fi schimbate in obiceiuri si apucaturi salbatice, paganesti, aducand in Moldova in locul jocului de sarbatoare jocuri de la salbatici.

La vremea de apoi, pe pamanturile Moldovei va domni saracia, jalea, moartea, spaima, frica si omul nu va mai fi stapan in batatura lui. Vor pune domnii pamantului biruri si legi cum n-au mai fost de la intemeierea Moldovei. Vor pune biruri si pe aerul lasat de Dumnezeu.

Hiarele pamantului si pasarile si toate dobitoacele isi vor schimba firea lor si vor aparea alte feluri de dobitoace, iscodite dupa mintea omului, care vor fi slabe la trup si fara de folos.

La vremea cea din urma, oamenii se vor strange unii langa altii in tot felul de nascociri, lepadand truda satului, munca va fi o rusine, rusinea va ramane un obicei, iar cei drepti vor fi considerati nebuni. Se vor insela unii pe altii crezand ca asta e legea lui Dumnezeu.

Si, in cele din urma, ultima randuiala a pamantului: se vor dezgropa oasele parintilor si stramosilor nostri, vor fi daramate bisericile, vor fi lepadate randuielile crestinesti si vor iesi un soi de oameni care, tot in numele lui Dumnezeu, vor face biserici fara cruce, vor nesocoti Sfanta Jertfa si, in cele din urma, o vor amesteca in slujire cu paganii.

Asa arata Apocalipsa Sfintei Carti a Scripturii, ca la vremea din urma, cand veti vedea uraciunea pustiirii in locul cel sfant, razboaiele pe alocurea, urgiile si uciderile intre oameni, lepadarea pruncilor din pantecele femeiesti si oameni cautand linistea de la un capat al altuia al pamantului, cand graiurile se vor amesteca ca alta data in Babilon, si sfarsitul va fi aproape.

Moldova cea frumoasa si bogata, plina de daruri dumnezeiesti, plina de locasuri sfinte, plina de oameni harnici si credinciosi, va cadea in mainile paganilor si a necredinciosilor, iar caderea ei va fi mai grea decat caderea Constantinopolului din vremea maritului nostru domn Stefan cel Mare si Sfant.

Binecuvantat a fost pamantul Moldovei si nerusinata a fost ocara oamenilor, care, prin faptele si apucaturile lor stricate, vor intoarce pe voievozi in morminte si vor face pe stramosi sa lacrimeze sub glie, stand cu fruntea plecata in fata Marelui Stapan Hristos pentru rusinea lasata de urrmasii lor.

- din volumul “Profetii si marturii crestine pentru vremea de acum. Antologie de texte de la Sfintii Parinti si autori contemporani” – Editura Cartea Ortodoxa.

Sfidare iredentistă. Primăria Sfântu Gheorghe schimbă denumirea străzilor. Strada Horea, Cloşca şi Crişan a devenit “Dealul Attila”!

Personalităţile româneşti nu au mai avut loc decât la marginea oraşului

Primăria Sfântu Gheorghe a schimbat denumirea mai multor străzi. "Mihail Kogălniceanu", "George Coşbuc" şi "Aurel Vlaicu" au ajuns la marginea oraşului, în timp ce mult mai aproape de centru a apărut "Dealul Attila" în locul străzii "Horea, Cloşca şi Crişan". Strada 1 Decembrie 1918 a fost împărţită astfel încât Primăria a ajuns acum pe strada "Petofi Sandor".

Propunerea de înlocuire a plăcuţelor a venit din partea primarului Antal Arpad, care s-a arătat nemulţumit de „reminiscenţele comuniste" ale numelor româneşti ale străzilor şi a vrut să restabilească un „echilibru" între cele cu nume maghiare şi cele cu nume româneşti.

Unde au fost puse personalităţile române:

Primăria este în capătul din stânga al străzii, adică în centrul oraşului:

Apare piaţa "Hungaria"

În centrul municipiului Sfântu Gheorghe se construieşte Piaţa "Hungaria", între Colegiul Székely Mikó și Primărie. P-ţa HUNGÁRIA se va forma din curţile interioare şi va fi delimitată de străzile 1 Decembrie 1918 şi gróf Mikó Imre.

Deja s-au montat primele plăcuţe cu numele Petőfi Sándor şi Mihai Eminescu, pentru că hotărârea CL a intrat în vigoare. Pe străzile cu nume maghiare au fost puse plăcuţe inscripţionate mai întâi în limba maghiară şi apoi în limba română şi invers pe străzile cu nume româneşti.

"Consider că aşa este corect pentru a oglindi relaţia interetnică. La personalităţile maghiare să fie pe primul loc înscrisul în maghiară, iar la personalităţile româneşti, să fie în limba română, primul înscris", a declarat primarul municipiului, Antal Arpad (foto stânga).

Primarul va plăti din propriul buzunar plăcuţele stradale cu denumiri româneşti, iar cele cu nume maghiar sunt plătite dintr-o donaţie făcută de o persoană fizică. Schimbarea actelor de identitate, datorată modificării numelor străzilor, va fi gratuită, potrivit primarului.

VEZI AICI LISTA COMPLETĂ A STRĂZILOR SCHIMBATE

Cine sunt Attila şi Racokzy Ferenc?

Într-o anexă a deciziei de mai sus, numele personalităţilor sunt explicate astfel de Consiliul Local:

• "Attila: ultimul şi cel mai mare voievod al hunilor din Europa

Numele lui înseamnă „tăicuţă", „tată onorabil", „domnitor". După era noastră, în jur de anul 406 s-a născut omul de stat, care a domnit unul dintre cele mai mari imperii de la 434 până la moarte. Imperiul a ţinut de la Europa-Centrală până la Marea Neagră şi de la Dunărea până la Marea Baltică. Atât în estul cât şi în vestul Imperiului Roman a avut foarte mulţi adversari. Întinderea Balcanilor a ocupat de două ori, la a doua ocupaţie a încercuit şi Constantinopolul. La vest a mărşăliut până la Orleans. În anul 452 l-a izgonit din Ravena, capitala lui, pe împăratul VestRoman Valentinianus III. Deşi imperiul dispare odată cu el, nu a lăsat nimic în urmă, totuşi a devenit figura legendară a istoriei Europei. Cel mai mult în Vest-Europa a devenit simbolul barbarismului sălbatic, dar unii istorici îl amintesc ca domnitor mare şi nobil".

• "Rákóczi Ferenc (1676-1735), conducătorul luptei pentru independenţă-Rákóczi, domnitorul comandant al Ungariei, domnitorul Ardealului

Numele Rákóczi Ferencz II. este în strânsă interdependenţă cu luptele pentru independenţă-Rákóczi, pornit chiar de el în anul 1703, prin care Ungaria a dorit să-şi recâştige totala independenţă, ca să devină stat independent faţă de imperiul Habsburg. Potrivit acestui scop a fost ales domnitorul Ungariei şi Ardealului. Cu toate că lupta lui nu a avut succes, dar a avut succesul că astfel Habsburgii au recunoscut Ardealul ca principat independent şi nu l-au colonizat. În rândul maghiarimii şi astăzi, in continuare trăieşte amintirea ca conducător cu suflet curat şi cinstit, pentru că nu a fost dispus să primească amnistiţiul şi până la capăt a ţinut cu perseverenţă la cauza independenţei maghiarilor"

Stenograme

Extrase din şedinţa CL Sfântu Gheorghe din 27.05.2010:

Domnul primar ANTAL ÁRPÁD-ANDRÁS (lb.m.): „Mulţumesc frumos. Aş dori să vă spun de la început că, scopul conducerii oraşului nu este acela de a modifica numele străzii 1 Decembrie 1918, ci acela de a avea o stradă Petőfi şi o stradă Eminescu, în Sfântu Gheorghe. Mulţumesc".

Pârvan Rodica (consilier român): E o chestie de decenţă până la urmă, ca să schimbi numele străzii, care poartă denumirea zilei naţionale şi s-o împarţi în trei. (...) am fost şi la o şedinţă de partid înainte de a veni aici, acelaşi lucru s-a spus şi acolo, ăsta este de fapt. Vrea undeva să se batjocorească simbolul acestei zile, deci aşa cum fiecare ţine la ziua lui naţională şi fiind în România, ar trebui puţin să fie şi ziua dumneavoastră naţională, dar nu discutăm poziţia nimănui faţă de ziua de 1 Decembrie".

Doamna consilier BERECZKI KINGA (lb.m.): „Mulţumesc frumos. Eu propun, ca să nu mai fie probleme cu împărţirea, ca toată strada să fie Petőfi Sándor. Mulţumesc frumos."

Domnul primar ANTAL ÁRPÁD-ANDRÁS (lb.m.): „Eu consider că propunerea prezentată este una echilibrată, şi propunerile venite din cele două părţi reprezintă, într-un fel extremele. Deci, eu cred că este cinstit aşa, să fie şi Petőfi şi Eminescu şi să rămână şi 1 Decembrie, căci, există şi o lege în care se stipulează ca fiind recomandat ca în fiecare oraş mai mare, să existe o stradă cu numele de 1 Decembrie 1918. Eu cred că este o propunere cinstită, şi se referă la întărirea convieţuirii şi a identităţii oraşului. Iar celelalte două propuneri care s-au făcut auzite aici, reprezintă, într-un fel extremităţi. Mulţumesc frumos."

Ionel Dancu

Mai citiţi pe aceeaşi temă:

Secuime: cum a ajuns limba maghiară peste limba română

Cum explică primarul din Sfântu Gheorghe tichetele de parcare în limba maghiară: "Graniţele s-au mutat peste capul nostru"

Reacţia preşedintelui UDMR, Marko Bela: "Nu se prăbuşeşte lumea dacă limba maghiară stă deasupra limbii române”

Primarul din Miercurea Ciuc, amendat pentru indicatoarele de orientare maghiare