Sfaturi ale Parintelui Arsenie Boca catre femeile insarcinate. Cand vine sfarsitul?

Părintele Arsenie Boca spunea: „Când eram copil, în casa mamei mele era o icoană a Maicii Domnului care-mi plăcea foarte mult. Odată am întrebat-o pe mama: - De ce îmi place aşa de mult acea icoană? Iar ea mi-a spus: - Ei, dragul meu, cât te-am purtat în pântece, foarte mult m-am uitat şi m-am rugat la această icoană''.

Altădată ne-a spus: „Mama mea când a rămas însărcinată cu mine s-a uitat la icoana Maicii Domnului şi a pictat-o în inima ei. A pictat-o rugându-se la Maica Domnului, cum se rugau Sfinţii Ioachim şi Ana: „Maica Domnului, îţi cer un copil, fie parte bărbătească fie parte femeiască, care să îţi slujească ţie, Maicii Domnului şi Domnului Iisus Hristos. Nu pentru mine îl cer". După ce-am terminat studiile, mama credea că am să mă stabilesc ca orice om la casa lui. Când a aflat ce intenţii aveam (să se călugărească - n.n), mi-a luat capul în mâini, m-a sărutat şi m-a binecuvântat zicându-mi: - O, dragul meu şi scumpul meu, de când mă rog eu pentru asta!" De aceea a fost Părintele Arsenie omul lui Dumnezeu, pentru că a fost cerut prin rugăciune, crescut cu rugăciune.

Şi spunea Părintele Arsenie femeilor: „De ce nu faceţi şi voi la fel?! Dar care din voi se roagă când sunteţi însărcinate. Voi ziceţi că nu aveţi timp să vă rugaţi. Cereţi la Maica Domnului şi la Domnul Iisus Hristos şi vă vor da. Dacă nu faceţi rele, vă iese şi copilul aşa cum îl doriţi. ''

Apoi, unei femei căreia îi murise copilul atins de un tren i-a spus: „Ştii de ce l-a atins trenul? Pentru că l-ai iubit mai mult decât pe Maica Domnului. Întâi trebuie să-l iubeşti pe Dumnezeu şi apoi pe copil''. Altei femei i-a spus: „Tu vii şi te plângi că copilul tău e beţiv, dar atunci când aţi zămislit copilul, soţul tău era beat'', iar alteia care se plângea că are un băiat hoţ i-a spus că şi ea a furat când era însărcinată cu el.

Multe din învăţăturile Părintelui Arsenie vizau familia, el era cu totul împotriva avorturilor. Odată a vnit o doamnă la Părintele Arsenie şi se plângea că are un singur băiat care nu se căsătoreşte. Părintele i-a spus: „Nici nu o să se căsătorească, aici ţi se opreşte neamul." Femeia respectiva facuse un avort o data si asta era rasplata pe care o primise de la Dumnezeu pentur crima facuta.

S-a dus la Părintele o femeie însărcinată care nu voia să aibă copii. Părintele i-a zis: „Dacă tu nu faci copilul ăsta, fata asta, omori mama a doi preoţi." Peste vreo 20 de ani fata a născut la rândul ei doi gemeni. Nu am aflat dacă au ajuns preoţi dar sigur aşa este. (Taflan Maria, com. Mândra)

Altădată Părintele a spus: „Când fărădelegile vor încleşta mintea şi inima oamenilor şi-i vor sălbătici aşa de tare, încât vor zice că nu le mai trebuie Dumnezeu şi Biserică şi preoţi, încât va fi sălbăticirea şi nebunia urii peste tot pământul, atunci vine sfârşitul."

Despre nadejde, rabdare si fericire. Talcuiri ale Sfantului Teofan Zavoratul

Marcu 6

45. Şi îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va slobozi mulţimea.

46. Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte ca să Se roage.

47. Şi făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar El singur pe ţărm.

48. Şi i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Şi către a patra strajă a nopţii a venit la ei umblând pe mare şi voia să treacă pe lângă ei.

49. Iar lor, văzându-L umblând pe mare, li s-a părut că este nălucă şi au strigat.

50. Căci toţi L-au văzut şi s-au tulburat. Dar îndată El a vorbit cu ei şi le-a zis: Îndrăzniţi! Eu sunt; nu vă temeţi!

„Indrăzniţi! Eu sunt; nu vă temeţi." Iată temeiul nădejdii noastre! Prin orişice nevoie şi necaz ar trebui să treci, adu-ţi aminte că Domnul e aproape şi însufleţeşte-te, răbdând bărbăteşte. Aşa cum El a apărut atunci înaintea Apostolilor care se chinuiau vâslind pe mare, arătat îţi va face şi ţie deodată, care te chinuieşti, ajutorul şi ocrotirea sa. El este pretutindeni şi tot­deauna gata să ocrotească. Trebuie doar să stai împreună cu El sau înaintea Lui prin credinţă, rugăciune, nădejde şi încredinţare în sfânta Lui voie. Va avea loc atunci unirea sufletului cu Domnul, iar de aici îţi va veni tot binele. To­tuşi, asta nu înseamnă că deodată vor veni îndată şi mărirea, şi slava, şi cinstea dimpreună cu cele asemenea. Pe din afară poţi rămâne la fel ca mai înainte, dar ţi se va adăuga răbdarea bărbătească şi cu inimă bună a acelei rânduieli a lucrurilor care a fost plăcută Domnului în privinţa ta: şi acesta este lucrul de căpetenie pe care trebuie să-1 cauţi.

Fericirea este înlăuntru, nu în afară; iar cel aflat în legă­tură vie cu Domnul are fericirea lăuntrică întotdeauna.

(Sf. Teofan Zavoratul)

- material cules de Dan Făgărăşanu

"Conflictul din Coreea se poate transforma în Al Treilea Război Mondial"

Coreea de Sud nu are nicio certitudine în legătură cu motivaţiile Phenianului şi nu ştie dacă Beijinul, singurul aliat cu' greutate' al Coreii de Nord, este pregătit să acţioneze pentru a calma ţara vecină.

Preşedinţia sud-coreeană a indicat că armata 'va riposta cu fermitate faţă de orice nouă provocare'. Presa sud-coreeană vorbea miercuri despre o 'crimă de război', iar cotidianul Dong-A Ilbo considera că 'bâta este unicul remediu pentru un câine turbat'.

Diverşi oameni politici, generali sau simpli cetăţeni sud-coreeni, care de câteva decenii trăiesc sub ameninţarea unui război total, ştiu că au mult de pierdut, estimează aceiaşi analişti politici. 'În pofida declaraţiilor sale vehemente, Coreea de Sud' are o paletă limitată de represalii, potrivit profesorului specializat în problema nord-coreeană, Yang Moo-Jin, de la Universitatea din Seul.

Pe de altă parte, dacă Republica Coreea, susţinută de Statele Unite ale Americii, încearcă să impună sancţionarea sau condamnarea Coreii de Nord de către Consiliul de Securitate al ONU, China şi Rusia vor refuza, recurgând la dreptul lor de veto. Iar 'dacă China şi Rusia aderă la o rezoluţie internaţională de condamnare a Nordului, Phenianul ar putea replica procedând la cel de-al treilea său test nuclear, lansând o rachetă intercontinentală', sau modernizându-şi focoasele nucleare, a adăugat profesorul sud-coreean.

Robert Dujarric, director la Institutul de studii asiatice contemporane al Universităţii din Tokio, preconizează că, 'în final, Seulul şi Washingtonul vor stabili priorităţi menită să evite escalada, chiar dacă vor trebui să identifice o modalitate corespunzătoare de avertizare a Nordului să evite noi provocări'.

Statele Unite ale Americii şi Coreea de Sud i-au permis RPDC să se replieze, după scufundarea unei corvete militare sud-coreene de o torpilă provenind de la o presupusă navă nord-coreeană, în primăvara acestui an.

Sursa: revista Capital

Invataturi ale Sfantului Isaac Sirul.

Din Filocalia X

Ø Nu pe orice om îl trezeşte un lucru care e spus duhovniceşte şi care are în el ascunsă o putere, ca să se minuneze de el. Cuvântul despre virtute are nevoie de o inimă care se odihneşte de cele ale pământului şi de îndeletnicirea cu ele. Lucrurile virtuţii nu trezesc gândul omului a cărui cugetare se osteneşte cu grija celor trecătoare, ca sa le poftească şi să caute să le dobândească.(pag.30)

Ø Altul este cuvântul faptei şi altul cuvântul frumos. Cuvântul din fapta este o visterie a nădejdii, iar inţelepciunea nefăptuitoare este un depozit al ruşinii.(pag.32)

Ø Mai bine este să fii bănuit de prostie, ca neputând să te împotriveşti în cuvânt din puţinătatea învăţătu­rii tale, decât să fii socotit între cei înţelepţi pentru cu­tezanţa ta neobrăzată. Fii sărac de dragul smereniei şi nu bogat, ca să fii neobrăzat. Vădeşte cu tăria virtuţi­lor tale pe cei ce dogmatizează împotriva ta, decât prin pacea buzelor. Fă de ruşine pe cei desfrânaţi, prin buna cuviinţă a vieţuirii tale şi pe cei neruşinaţi cu simţurile, prin înfrânarea privirilor tale.

Socoteşte-te străin în toate zilele vieţii tale, oriunde ajungi, ca să te poţi izbăvi de vătămarea ce se naşte din cutezanţă. Socoteşte-te în toată vremea ca neştiind ni­mic, ca să scapi de defăimarea ce-ţi vine din bănuiala altora că voieşti să susţii altă părere. Stăruie binecuvîntând totdeauna cu gura şi nu vei fi ocărât. Căci ocara naşte ocară şi binecuvântarea, binecuvântare. Socoteş­te-te pe tine, în tot locul, lipsit de învăţătură, şi vei fi aflat înţelept în toată viaţa ta. Nu învăţa pe cineva ceea ce n-ai înţeles şi înfăptuit încă tu însuţi, ca să nu fii ru­şinat şi să se descopere, prin asemănare cu purtarea ta, minciuna ta. Iar de spui cuiva ceva din cele ce trebuie spuse, vorbeşte ca cel ce voieşte să înveţe el însuşi şi nu cu autoritate şi cu îndrăzneală. Şi ia-o înainte, judecându-te pe tine şi arătând că eşti mai prejos decât ce­lălalt, ca să arăţi celor ce ascultă chipul smereniei şi să-i biruieşti făcându-i să asculte cuvintele tale şi să pornească spre lucrare; şi aşa te vei face cinstit în ochii lor. Iar de poţi, grăieşte aceste lucruri cu lacrimi, ca să te foloseşti şi pe tine şi pe cei ce te ascultă şi harul lui Dumnezeu să fie cu tine.

(Filocalia 10, cuvantul 23, pag. 126-127).

- text cules de Dan Făgărăşanu

Gura catolicului adevar graieste... MIRKO DJORDJEVIC DESCOPERĂ ADEVĂRATELE MOTIVE ALE PRIGOANEI EPISCOPULUI ARTEMIE

Mirko Djordjevic, care poartă titlul de „sociolog al religiei” şi este considerat în Serbia ca reprezentant al Vaticanului în Serbia, pentru că adesea el exprimă în mod public poziţiile Vaticanului, a declarat ieri despre Preasfinţitul Episcop Artemie:

„Preasfinţitul e ca un cui (κάρφος = cui; trădător, spion) şi în ochii conducerii bisericeşti, dar şi în cercurile politice, pentru că el, după cum se ştie deja, în ultimul an şi jumătate, a făcut aproape zece comunicate şi declaraţii prin care este împotriva ecumenismului şi a paşilor ecumenişti, dar aceasta este politica oficială a Bisericii. De asemenea, el este împotriva intrării Serbiei în Uniunea Europeană şi cere să fie date în judecată statele care au bombardat Iugoslavia… Este evident că a deranjat pe unii şi această evoluţie era inevitabilă”.

Cu informaţii de pe:
http://www.b92.rs/info/vesti/index.php?yyyy=2010&mm=11&dd=22&nav_category=12&nav_id=474020.

(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: http://thriskeftika.blogspot.com/2010/11/mirko-djordjevic.html)

SAPTAMANA ,,PARINTELE ARSENIE BOCA". A INCEPUT PELERINAJUL LA MORMANTUL PARINTELUI

Au început deja pelerinajele către Prislop pentru prăznuirea Preacuviosului părinte Arsenie Boca la 28 noiembrie. Ieri, la prăznuirea Intrării Maicii Domnului în Biserică la mănăstirea Prislop se aflau câteva mii de credincioşi, iar la coada formată la mormântul părintelui se aflau mereu câteva sute. Semnul zilei au fost florile. Creştinii purtau buchete de flori sau chiar ghivece pline de flori. Aşezate la stânga mormântului formau un brâu de flori lat de aproape 2 m şi lung de douăzeci metri. Ziua era superbă, senină, caldă şi înflorită ca o primăvară. Pe pajiştea din faţa mănăstirii pelerinii îşi aşterneau masa pe iarbă verde. Ca pe vremuri când tânăr fiind părintele era căutat de oameni de peste tot. De parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Acum ca şi atunci, aceeaşi atmosferă. Oamenii de toate vârstele, condiţiile, cu necazuri sau fără, curioşi sau încrezători veneau să îl caute. De parcă toate necazurile, vrajbele comunismului, încercările lui nu ar fi fost decât o noapte, o încercare, un coşmar. In zori, viaţa şi-a reluat cursul. Şi azi ca şi ieri sfinţenia părintelui deranja. Cu o singură diferenţă. Ieri sfinţenia lui era o posibilitate, azi este o certitudine. A biruit moartea.

(Foto si text:Emilia Corbu)
Sursa: Blogul dnei Emilia Corbu - Viata fantastica

Parintele Justin despre Parintele Ioanichie: ochiul trezvitor al Sihastriei

Arhimandrit Justin Pârvu: L-am văzut ca pe un adevărat sfânt

Părintele Ioanichie a fost un suflet care din copilărie a fost ales, chemat de Dumnezeu. Un copil care încă de la vârsta de nouă ani iubea viaţa monahală şi adeseori îl găseai când la Sihăstria, când la Neamţu, când la Secu; de aceea şi mai târziu a ştiut să deosebească aşa de bine viaţa călugărească. Părintele s-a oprit mai mult asupra mănăstirii Sihăstria, unde a găsit pe cel mai cald duhovnic, Părintele Paisie, pe care l-a avut învăţător duhovnicesc până în ultimul moment. După ce Părintele Paisie a închis ochii, l-a luat de duhovnic pe părintele Marchian de la mănăstirea Secu şi de la mănăstirea Bistriţa, unde a fost trimis de la Sihăstria ca un fel de „canon”. Era trimis regulamentar oarecum, pentru că, deh, nu prea se vedea bine cu unele personalităţi mai mari din Sihăstria, nu prea le slugărnicea. Ş-atunci „caralii” noştri au crezut de cuviinţă să fie transferat la mănăstirea Bistriţa, în observaţia părintelui Ciprian. Aici a stat vreo 19 ani, după care s-a reîntors la mănăstirea Sihăstria. Aici, la Bistriţa, am început să ne cunoaştem noi mai bine. După cum bine ştiţi, viaţa părintelui Ioanichie a fost mult dedicată studiului şi literaturii. Era neobosit. Se ajuta mult şi cu poetul creştin Ioan Alexandru, căruia îi era duhovnic. Ioan Alexandru, care venea adesea pe la mănăstirea Bistriţa şi stătea câte două-trei zile, uneori venea cu doi-trei copii, alteori venea singur, foarte modest, cu căruciorul de bagaje după el. Se-ntreţinea cu părintele Ioanichie; lucrau împreună la Patericul românesc, la Convorbirile duhovniceşti, la relatarea călătoriilor făcute cu părintele Cleopa sau cu părintele Victorin în Occident, pe la sfintele locuri, pe Athon…

Neobosit era şi în ceea ce priveşte viaţa călugărească. Până pe la ora cinci lucra şi scria, aduna materiale. La ora cinci seara, sala cu pelerini era plină şi dădea drumul la spovedit. Iar spoveditul mergea până la şase dimineaţa, fără întrerupere. În zilele de sărbătoare n-avea timp să se odihnească deloc, pentru că trebuia să ajungă la biserică. După Sf. Liturghie începea iarăşi spovedania… Mi-aduc aminte cum noaptea, târziu, mă duceam pe la el şi, bucuros, mai schimbam un cuvânt. Scotea două, trei mere, le cojea; mâncam cu o bucată de pâine, pe fugă. Apoi iar începea spoveditul sau se pregătea cu oleacă de material pentru Bucureşti. Trebuia să definitiveze cărţile pentru tipar, treabă care era destul de dificilă. Nu era ca acum, cu formele acestea rapizi, ultramodernizate. ªi uite aşa îl găseai şi la Bucureşti, şi la Sihăstria, şi în tren, şi la Piatra Neamţ, şi unde nu-l găseai…? Îi făcea foarte mare plăcere să îmi povestească discuţiile pe care le avea cu unii şi cu alţii în tren. Nu ştiu cum făcea că reuşea să mai scrie câte un articol prin ziar, chiar dacă erau ziare cu mult control asupra lor, dar totuşi se mai strecura aşa…

Nu mai vorbesc că pe lângă talentul său scriitoricesc, era şi un vorbitor, un sfătuitor neîntrecut. Ce predici ţinea duminicile şi de sărbători! Credincioşii se înghesuiau să asculte o predică a părintelui Ioanichie! Şi până astăzi oamenii îi poartă o dragoste creştină şi au mare evlavie la dânsul şi vin mereu la mănăstirea Sihăstria. De aceea şi pe majoritatea pomelnicelor la morţi sunt trecute mai întâi numele părinţilor Ioanichie, Cleopa, Paisie… A fost un călugăr foarte bun… şi trăitor, şi mărturisitor; un călugăr cu laturi intelectuale deosebite… Patericul românesc a ajuns până în biblioteca Vaticanului… Dar, chiar dacă avea mai mult o activitate intelectuală, asta nu-l împiedica să fie şi un călugăr gospodar. Era un om practic, foarte activ. Dar am rămas uimit când lam văzut ultima dată, când i-am făcut o dezlegare, pe patul de suferinţă, cu puţin timp înainte de a se muta la Domnul; l-am văzut ca pe un adevărat sfânt A fost un călăuzitor al vieţii noastre ortodoxe. A menţinut cu adevărat duhul acesta trezvitor al vieţii călugăreşti a Sihăstriei. În ultima vreme, cam ultimii doi ani, i-am fost duhovnic. Şi, sărmanul, victimă a prigonitorilor acestui neam, îşi cam pierduse memoria în ultimul an de viaţă. Dar am rămas uimit când l-am văzut ultima dată, când i-am făcut o dezlegare, pe patul de suferinţă, cu puţin timp înainte de a se muta la Domnul; l-am văzut ca pe un adevărat sfânt. Avea un chip aşa de deosebit şi de luminat, de parcă ziceai că vorbea cu îngerii. Iar în sicriu şi-a păstrat pe chip aceeaşi frumuseţe sufletească pe care i-o ştiam şi pe care a luat-o cu el şi dincolo; chiar dacă îşi dăduse duhul în mâinile Domnului, avea aceeaşi ţinută sufletească şi trupească. În racla lui, acolo, parcă vorbea. Mult m-a impresionat în frumuseţea aceasta a lui şi mult m-am bucurat în sinea mea, fiindcă am văzut în el un adevărat rugător înaintea lui Dumnezeu, în ceruri, pentru viaţa noastră monahală. Şi cred că el a depăşit chiar pe mulţi din trăitorii mai deosebiţi din Sihăstria, prin faptul că a trăit şi o viaţă surghiunită, sub ochii permanenţi ai securităţii, inamicul numărul unu al Ortodoxiei româneşti. Şi nu e puţin lucru să facă atâtea lucruri nobile pentru Ortodoxie în astfel de condiţii, având neîncetat moartea în faţă. Chiar pierderea memoriei i s-a tras tot de la acest inamic: a fost un vicleşug de răutate care să astupe gura cea bine-grăitoare a acestui izvor de înţelepciune. Dumnezeu să-l sălăşluiască în corturile drepţilor şi să se roage şi pentru noi!

extras din nr.9 al revistei ATITUDINI

Sursa: siteul revistei ATITUDINI