“ASASINAREA marelui carturar Nicolae Iorga de catre un grup de legionari necontrolati este tema favorita a dusmanilor ML. Problema nu este atat de simpla pe cat incearca sa arate istoricii comunisti si nu numai ei. (…)” Asasinii lui Iorga “se pare ca au fost manipulati de KGB si serviciul secret britanic – nu s-au predat. Echipa ucigasa a considerat ca profesorul, ajuns consilier al Regelui, este autorul moral al asasinarii Capitanului. Adevarul despre cine i-a indemnat pe asasinii lui Iorga si Madgearu este foarte greu de stabilit acum. Nu putem insa sa nu mentionam suspiciunea ca asasinatul a fost opera serviciilor straine care aveau tot interesul sa compromita Miscarea Legionara. (…)”
(Din dosarul alcatuit de Tiberiu Lovin, Aldine Nr. 169, România Libera, 26.06.1999)
DECLARATIE
Subsemnatul X… X… in varsta de… ani, domiciliat in…, perfect constient de insemnatatea afirmatiilor pe care, inainte de a inchide ochii, doresc sa le fac, declar urmatoarele, in legatura cu moartea tragica a marelui roman si istoric Nicolae Iorga, pe care eu si generatia mea l-am respectat si l-am iubit ca pe un mare dascal al neamului romanesc:
Am fost bun prieten cu raposatul general Nicolae Dragomir, nascut la Odobesti, fiu de oameni mari nationalisti si de o corectitudine exemplara. Acest general a fost ministrul coordonarii in timpul guvernarii ilustrului maresal Antonescu, motiv pentru care a fost arestat de comunisti fiind predat autoritatilor rusesti, care l-au deportat in Siberia, unda a patimit timp de 10 ani. In Siberia, generalul Dragomir a fost tovaras de suferinta cu un general rus, fost membru al CC al PCUS, cazut in dizgratia lui Stalin. Acest general rus, al carui nume, din pricina varstei mele inaintate, nu-l mai tin minte i-a facut generalului Dragomir dezvaluiri extrem de interesante in legatura cu imprejurarile in care a fost asasinat marele profesor Nicolae Iorga, sustinand ca persoanele care l-au ucis pe Iorga nu erau propriu-zis legionari, ci agenti ai URSS introdusi in miscarea legionara. De nenumarate ori fostul general rus l-a contrazis pe Nicusor Dragomir, afirmand ca a fost de fata cand s-a luat hotararea asasinarii lui Nicolae Iorga. Iorga era o personalitate de un urias prestigiu european, a carui pozitie consecvent patriotica era incomoda pentru planurile dracesti ale lui Stalin, planuri care vizau inca de atunci ocuparea Romaniei. Il citez pe Nicusor Dragomir: “Generalul rus mi-a spus ca as fi idiot daca as continua sa cred ca legionarii l-au ucis pe Iorga. Pe oricine ar fi ucis rusii in Romania, pe toti romanii daca i-ar fi impuscat, Occidentul nu ar fi reactionat asa cum era de asteptat sa reactioneze atunci cand rusii l-ar fi omorat pe Iorga!”
Insusi generalul rus se arata cutremurat si indignat de caracterul diabolic al diversiunii comuniste indreptate impotriva constiintei nationale romanesti. Succesul acestei masinatiuni s-a bazat pe tradatorii de neam de teapa acelui odios Boieru din Constanta, unealta a agresiunii bolsevice asupra neamului romanesc.
Generalul Nicusor Dragomir a povestit aceste lucruri si in puscaria de la Jilava, de fata fiind subsemnatul, avocatul Nicu Miloiu, doctorul Popescu Visina din Ploiesti si un preot protopop de la Dragasani, al carui nume l-am uitat. De asemenea, a povestit toate acestea si in familia sa.
Dau aceasta declaratie de fata fiind sotia mea si d-l profesor Ion Coja si precizez ca am povestit, pana acum la toti prietenii mei despre aceste lucruri aflate de la generalul Dragomir.
O IPOTEZA HALUCINANTA, DAR CREDIBILA
In privinta declaratiei alaturate, referitoare la marturia generalului Nicolae Dragomir, tin ca mai inainte de orice, sa certific realitatea persoanei care a dat aceasta declaratie.
O persoana in varsta, care a suferit de pe urma instaurarii comunismului, pierzindu-si averea si facand, cu totul nevinovat, ani grei de temnita. Detaliul cel mai important este ca domnia sa nu a fost legionar si nici nu are simpatii legionare. Dimpotriva, as putea spune. Adica, daca s-a temut sa dea aceasta declaratie, s-o semneze, teama d-lui X… X… vine de la legionari, sa nu-l pedepseasca pentru dezvaluirea acestui act ce tradare nationala, de colaborare criminala cu dusmanul tarii, de care s-a facut vinovat sinistrul grup de legionari asasini ai lui Nicolae Iorga. A fost curios pentru mine sa constat ca autorul declaratiei – domnul X… X… sa-i spunem si noi, dadea o astfel de interpretare celor aflate de la generalul Dragomir, considerand ca fiind vorba de un legionar (sau mai multi) agent KGB aceasta imprejurare de de natura sa compromita, o data in plus, intreaga miscare legionara si deci sa starneasca replica razbunatoare a legionarilor.
Pentru mine insa cele relatate de generalul Dragomir constituie – daca se adeveresc, o disculpare spectaculoasa a legionarilor, de pe ai caror umeri este ridicata astfel povara crimei celei mai odioase si de neiertat cu care istoria le-a pecetluit amintirea: asasinarea marelui dascal al neamului romanesc, Nicolae Iorga. Asadar, legionarii ar fi cei mai interesati in a se confirma ipoteza ca asasinii lui Iorga – sau macar unul dintre ei, au actionat dupa un plan elaborat in afara miscarii legionare. Dar l-am sfatuit pe d-l X… X… sa ramana totusi anonim, nu de teama legionarilor, ci a altora. Stiind eu bine cat de lung a ramas bratul celor pe care ii incrimineaza propriu-zis marturia generalului Dragomir. Nu pot sa nu recunosc ca eu insumi, din aceleasi motive, am ezitat sa fiu amestecat in aceasta poveste. Sper ca ezitarea mea sa fi fost complet gratuita.
Ce sa credem insa despre marturia generalului Dragomir, transmisa posteritatii prin declaratia d-lui X… X…? In ce masura ea poate fi luata in serios? Concorda ea cu alte date ale problemei? Ce consecinte ar avea pentru istoriografia romaneasca si pentru constiinta publica din Romania concluzia ca Nicolae Iorga nu a fost ucis de legionari, ci de agenti straini infiltrati in randurile miscarii legionare? Departe de a putea raspunde la aceste intrebari atat de neasteptate, ma simt dator cu unele observatii si succinte consideratii, utile cititorilor. Le voi enumera:
1. Mai intai, voi face cunoscut ca inca de acum 6-7 ani circula printre istorici zvonul ca in Occident, dupa deschiderea arhivelor perioadei interbelice ar fi aparut unele dovezi de implicare a unor forte straine in asasinarea lui Nicolae lorga. Sunt in Bucuresti persoane pe care le-am auzit afirmand categoric acest lucru, inclusiv regretand la vremea aceea ca aceste dezvaluiri nu pot fi aduse la cunostinta opiniei publice romanesti. Cred ca acum nimic nu-i mai impiedica sa faca cunoscut publicului romanesc tot ce se stie asupra acestei chestiuni.
2. Oricum marturia generalului sovietic se pare ca priveste luarea unei decizii, decizia ca Nicolae Iorga sa fie omorat, asasinat. Nu pare ca generalul sovietic avea certitudinea sa afirme ca decizia a fost dusa pana la capat de agentii KGB! Mai aveau si altii interes ca Nicolae Iorga sa dispara, inclusiv interesul ca miscarea legionara sa fie compromisa chiar si cu acest pret enorm de mare pentru poporul roman, dar nu si pentru “agenturile” straine foarte active si pe vremea aceea.
3. Un lucru bine stabilit de ancheta care s-a facut asupra imprejurarilor asasinarii lui Nicolae Iorga este acela ca ucigasii din echipa condusa de legionarul Traian Boieru au actionat de capul lor, fara stiinta conducatorilor legionari. S-a stabilit cu ocazia procesului, atat pe baza marturiei date de sotia marelui profesor cat si din alte marturii, ca persoane de prim rang din conducerea legionara afland de Traian Boieru si “camarazii” sai cu ce intentii plecasera din Bucuresti spre Sinaia, au incercat sa-l opreasca telefonand la comandamentul legionar din Ploiesti sa le iasa inainte pe sosea si sa-i intoarca din drum. De asemenea, au telefonat si la Sinaia lui Nicolae Iorga insusi avertizandu-l asupra primejdiei si sfatuindu-l sa plece imediat de acasa pentru a nu fi gasit de ucigasi. Din pacate, a fost sa fie… Dupa cum a relatat la proces sotia lui Nicolae lorga, aceasta s-a temut ca telefonul primit de la Bucuresti face parte din scenariu, ca intentia legionarilor este sa-l ucida atunci cand va parasi locuinta. A ramas deci pe loc usurand, sarcina lui Traian Boieru. Asadar, un element sigur in toata aceasta discutie este ca asasinii lui Nicolae Iorga nu au actionat din ordinul conducerii legionare si nici cu acordul acestora.
4. In urma cu 6-7 ani, cand am aflat despre cele relatate mai sus la pct. 1, aceasta ipoteza, a unui amestec strain in asasinarea lui Iorga, am discutat-o cu colegul meu de liceu Papuc Istrate, ulterior decedat. Bunul meu coleg a comentat in felul urmator cele aflate de la mine: Traian Boieru era, de felul sau, tot din Constanta, ba chiar era vecin in Anadolchioi cu casa lui Ion Papuc. Fugind in Germania in 1941 numai Traian Boieru, familia sa a ramas in Romania la Constanta. Or, cu familia acestuia, mi-a povestit Jean Papuc, s-au petrecut doua lucruri destul de ciudate: nimeni nu s-a legal in vreun fel de sotia si copiii lui Traian Boieru dupa 1944, cand, se stie, familiile erau deseori puse in situatia de a plati ele pentru crimele reale sau imaginare ale celor fugiti din tara, aceasta plata insemnand sa suporte felurite tracasari si persecutii. Ca vecini, toti s-au mirat ca familia lui Traian Boieru nu a fost suparata de nimeni adica de autoritatile instalate la putere de Armata Rosie. Mai mult, pe la finele anilor ’50 familia acestuia a primit permisiunea de a parasi Romania si de a pleca in Occident, la Traian Boieru! Asta intr-un moment cand legionarii infundau inchisorile inclusiv pentru vina de a-l fi asasinat pe Nicolae Iorga. Cred ca aceasta chestiune – a conditiilor in care familia lui Traian Boieru a trait in Romania anilor ’50, ar putea fi udor lamurita confirmand sau nu ciudatele lucruri afirmate de Jean Papuc. Evident, in acelasi fel sunt interesante si cele ce s-ar putea afla despre familiile ramase in Romania ale celorlalti asasini din echipa condusa de Traian Boieru.
5. Odata dovedit amestecul strain in asasinarea lui Nicolae Iorga devine mai plauzibil acest amestec si in declansarea “rebeliunii” legionare din ianuarie 1941. Evenimentele de atunci prezinta o multime de similitudini cu cele petrecute in Decembrie 1989, dupa parerea unor martori oculari, precum d-l. Simion Ghinea. In general intreaga miscare legionara va fi sa fie privita cu alti ochi daca se va confirma informatia primita de generalul Dragomir de la generalul sovietic. Dar trebuie sa fim lucizi si realisti si sa recunoastem ca deja parerile publicului romanesc asupra miscarii legionare au inceput sa se schimbe acordandu-se la nevoia noastra de adevar si la posibilitatea pe care azi o avem de a cauta acest adevar.
