Duminică, în jurul orei 12.00, profesorul Raul Volcinschi a decedat în locuinţa sa din cartierul Andrei Mureşanu din Cluj-Napoca. În urmă cu o lună a suferit un atac cerebral ce îl ţinea ţintuit la pat. Azi, în timp ce se îndrepta spre telefonul fix să cheme un prieten s-a prăbuşit şi a murit în braţele fiicei lui. Înmormântarea fostului deţinut politic şi luptător anticommunist va avea loc peste trei zile la Craiova. (Napoca News)
9.1.11
Sfantul Grigorie de Nyssa despre patimile ascunse in suflete si vindecarea lor
Dar ar putea afla cineva şi în alte Scripturi multe spre învinovăţirea patimilor ascunse în suflete. Şi aşa de rele sunt acestea şi de greu de vindecat şi atâta tărie au câştigat în adâncul sufletului, încât nu e cu putinţă să fie smulse şi desfiinţate numai prin sârguinţa şi virtutea omenească, de nu va primi cineva ca ajutor, prin rugăciune, puterea Duhului, ca să biruiască asupra răutăţii ce-l stăpâneşte înăuntru. Aceasta o învaţă Duhul însuşi, folosindu-Se de glasul lui David: “De cele ascunse ale mele curaţeşte-mă şi păzeşte pe robul Tău de cele de alt neam” (Ps. 18, 13-18). Căci două fiind cele din care se alcătuieşte omul cel unul, sufletul şi trupul, şi cel din urmă îmbrăcându-l, iar cel dintâi rămânând înauntru în timpul vieţii, cel dintâi trebuie supravegheat ca o biserică a lui Dumnezeu şi păzit, ca nu cumva, venind în el vreunul din păcatele arătate, să-l clatine şi să-l strice. Despre cel ce nu-şi păzeşte sufletul vorbeşte şi Apostolul cu ameninţare: “Cel ce strică biserica lui Dumnezeu strica-l-va pe el Dumnezeu” (I Cor. 3, 17). Iar pe cel dinăuntru trebuie să-l păzim cu toată străjuirea, ca nu cumva, pornind vreo ceată înarmată a răului din vreun adânc de undeva şi stricând gândul vieţuirii binecredincioase, să robească sufletul, umplându-l de patimile ce-l atrag pe ascuns. Drept aceea omul trebuie să străjuiască cu mare veghe, înconjurând des sufletul, strigând ca un conducător de oaste şi îndemnând: “Omule, ţine în toată paza inima ta! Căci din aceasta sunt ieşirile vieţii“. Iar straja sufletului este gândul vieţuirii binecredincioase, întărit de frica de Dumnezeu, de harul Duhului, de fapte bune.
8.1.11
Cuviosul Seraphim Rose despre educatia ortodoxa a copiilor
Trebuie sa intelegem ca lumea din jurul nostru rareori ajuta si de cele mai multe ori stanjeneste educarea copilului in adevaratul spirit ortodox. Trebuie sa fim zilnic pregatiti pentru a contracara influenta lumii pe baza principiilor unei educatii crestine intelepte.
Aceasta inseamna ca tot ceea ce un copil invata la scoala trebuie in mod constant controlat si indreptat in casa. Nu putem considera ca tot ceea ce va invata la scoala este pur si simplu ceva bun si lumesc si ca nu are nicio legatura cu educatia lui ortodoxa. El poate invata meserii folositoare sau alte lucruri (desi multe scoli americane esueaza lamentabil si sub acest aspect; multi profesori ne spun ca tot ceea ce pot face este sa-i tina pe copii cuminti in clasa chiar si fara a-i invata nimic), dar chiar daca invata ceva vor fi si multe conceptii si filosofii gresite.
Modul fundamental de raportare al unui copil la literatura, muzica, istorie, arta, filozofie, chiar la stiinta si, bineinteles, la viata si la religie - nu trebuie sa vina, mai inainte de toate, de la scoala, pentru ca scoala le ofera prin prisma filosofiei moderne; el trebuie sa vina in primul rand din familie si din Biserica. Altfel copilul va fi destinat unei educatii gresite in lumea de azi, unde sistemul de educatie este in cel mai bun caz agnostic, iar in cel mai rau caz, intru totul ateist sau anti-religios.
Parintii trebuie sa stie exact ce li se preda copiilor la cursurile de educatie, care sunt aproape universale azi in toate scolile americane, si sa le corecteze acasa, nu numai printr-o atitudine deschisa asupra acestui subiect (in special intre tata si fii - lucru foarte rar in societatea americana), dar si printr-o clara subliniere aspectului moral, lucru total absent din sistemul educational.
Parintii trebuie sa stie ce muzica asculta copiii lor, la ce filme se uita (sa asculte sau sa vada impreuna cand este necesar), la ce fel de limbaj sunt expusi si ce fel de limbaj folosesc si sa le imprime o atitudine crestina asupra acestora. Televizorul - in familiile in care nu este suficient curaj de a-l arunca pe fereastra - trebuie strict controlat si supravegheat pentru a evita efectele otravitoare ale acestei masini, care a devenit, in special in randul tinerilor, principalul promovator al ideilor si atitudinilor anti-crestine chiar acasa.
Am vorbit mai inti despre cresterea copilului, deoarece acesta este tinta primelor lovituri pe care le da lumea crestinilor-ortodocsi si il formeaza dupa chipul ei; odata formate atitudini gresite intr-un copil, sarcina de a-i da o educatie crestina acestuia devine de doua ori mai dificila.
Dar nu numai copiii, ci noi toti ne confruntam cu aceasta lume care incearca sa ne formeze ca anticrestini, prin scoala, televiziune, filme, muzica la moda si toate celelalte influente, care apasa asupra noastra, mai ales in orasele mari. Trebuie sa constientizam ca toata incarcatura care se revarsa asupra noastra are aceeasi sursa; are un anumit ritm, un anumit mesaj care ne este transmis, acest mesaj al auto-idolatriei, al relaxarii, al nepasarii, al distractiei, al renuntarii la orice gand pentru alta lume, prin diferite mijloace, fie prin muzica, filme, televiziune fie prin scoala, prin felul in care sunt reliefate subiectele, prin fondul care li se da si prin altele asemenea; este, practic, un anumit lucru care ni se inculca. Este, de fapt, o educatie in ateism. Noi trebuie sa ripostam prin cunoasterea a ceea ce lumea incearca sa ne faca si prin formularea si comunicarea raspunsului nostru crestin-ortodox catre ea.
Din observarea modului cum familiile ortodoxe din lumea de azi traiesc si transmit Ortodoxia, ar parea ca acesta lupta este de mai multe ori pierduta decat castigata. Procentajul crestinilor-ortodocsi care pastreaza intacta identitatea lor ortodoxa si nu sunt transformati dupa modelul lumii de azi este cu adevarat mic.
Totusi nu trebuie neaparat sa vedem lumea din jurul nostru in intregime rea. De fapt, pentru supravietuirea noastra ca ortodocsi trebuie sa fim destul de intelepti pentru a folosi tot ceea ce este bun in lume spre propriul nostru beneficiu. Aici voi atinge cateva puncte relativ la ceea ce poate fi de folos in lumea aceasta, care pare a nu avea nimic, in mod direct, in comun cu Ortodoxia, tocmai pentru a formula conceptia noastra ortodoxa despre viata.
Copilul care a trait intr-un mediu unde se asculta muzica clasica de buna calitate si a crescut astfel nu va fi nici pe departe tentat de ritmul infernal si de mesajul rock-ului si al celorlalte forme de pseudo-muzica contemporane, spre deosebire de un copil care a crescut fara o educatie muzicala. O astfel de educatie muzicala, dupa cum au spus si cativa stareti de la Optina, rafineaza sufletul si il pregateste pentru primirea lucrurilor duhovnicesti.
Copilul care a fost invatat cu o literatura buna, cu drama si poezie, si le-a simtit inrurirea in suflet, adica s-a bucurat de ele, nu va deveni cu usurinta un dependent de filmele contemporane, de programele de televiziune si de romanele ieftine care distrug sufletul si il indeparteaza de la calea crestina. Copilul care a invatat sa vada frumusetea in picturile si sculpturile clasice nu va fi atras usor in perversitatea artei contemporane si nici nu va fi atras de productiile tipatoare ale publicitatii si pornografiei moderne. Copilul care cunoaste ceva din istoria lumii, in special din epocile crestine si despre cum au trait si au gandit alti oameni, ce greseli si caderi au avut ei indepartndu-se de Dumnezeu si de poruncile Sale si ce fel de viata placuta si ce bucurii au avut cand i-au fost credinciosi Lui - isi va forma discernamntul relativ la viata si filosofia vremurilor noastre si nu va fi inclinat sa urmeze prima filosofie noua sau primul stil de viata pe care il intlneste. Una din principalele probleme cu care se confrunta cel ce se ocupa de educatia copilului din ziua de azi este ca scolile nu mai formeaza un simt al sensului istoriei. Este periculos si fatal sa lipsesti pe copil de intelegerea istoriei. Asta inseamna ca el nu mai este capabil sa se raporteze la exemplele oamenilor care au trait in trecut. Si, de fapt, istoria se repeta constant. Odata ce intelegi asta, este foarte interesant sa vezi cum oamenii rezolva problemele, cum au fost oameni care s-au impotrivit lui Dumnezeu si cu ce s-au ales din aceasta confruntare si cum altii si-au schimbat vietile si au devenit oameni de exceptie, dnd exemplu de urmat pna in zilele noastre. Acest sens al istoriei atat de important trebuie comunicat copiilor nostri.
In general, o persoana care cunoaste bine cele mai bune opere ale culturii seculare - care in Apus are aproape intotdeauna clare conotatii religioase si crestine - are mai multe sanse sa duca o viata normala, o viata ortodoxa fructuoasa decat cineva care cunoaste doar cultura de masa azi. Cineva care s-a convertit la Ortodoxie direct din cultura rock si in general oricine crede ca poate combina Ortodoxia cu acest fel de cultura - mai are mult de suferit si un drum dificil in viata pana sa ajunga cu adevarat un crestin-ortodox care sa fie capabil sa impartaseasca credinta si celorlalti.
Fara aceasta suferinta, fara aceasta constientizare, parintii ortodocsi isi vor creste copiii spre a fi devorati de lumea contemporana. Cultura de cea mai buna calitate a lumii insusita corect, rafineaza si dezvolta sufletul; cultura de consum azi dogeste si deformeaza sufletul si il impiedica sa primeasca normal si deplin mesajul Ortodoxiei. De aceea, in lupta noastra impotriva spiritului acestei lumi, putem folosi cele mai bune esente pe care lumea ni le poate oferi pentru a le transcede; tot ceea ce este bun in lume, daca suntem destul de intelepti sa vedem, ne indreapta spre Dumnezeu si spre Ortodoxie si trebuie sa ne folosim de ele.
Parintele Arsenie Boca despre relatiile intre soti, raspunderea fata de copii si innoirea vietii
Desfrânarea între soţi e pricina pentru care vine vremea de se bat, de li se sparge casa. Pentru nepăzirea postului şi-a sărbătorilor nu se pot înfrâna de la pofta trupească şi aşa zămislesc copii în zile neîngăduite, peste care nu se află darul lui Dumnezeu ci pedeapsa lui Dumnezeu. Pentru nepăzirea de pofta trupească pe care o ai întipărit-o în ei în vremea celor nouă luni de sarcină se nasc copii îndărătnici, neascultători şi fără frică de Dumnezeu. Aceştia vor cădea în curvie toţi şi noroc în viaţă nu vor avea.
Luaţi aminte părinţilor că nu e glumă cu viaţa copiilor pe care îi ai sau vrei să-i ai. Eşti răspunzător de ei şi de toată viaţa lor căci cum le-ai dat-o aşa o au! Şi copiii tăi te vor judeca pe tine după cum bine ştiţi şi bine păţiţi. Iar când te-or supăra fii cuminte şi nu-i blestema, ascultând de diavolul până în sfârşit, ci trage-ţi de seamă că ei îţi aduc aminte păcatele tale cale nemărturisite şi neispăşite. Roagă-te pentru ei şi roagă-te şi pentru tine, chiar când te-or blestema, să te ierte Dumenezeu.
Păziţi despre latura poftirii trupeşti frica şi cuviinţa creştinească şi nu vă amăgiţi de trup de vreţi să vă bucuraţi de copiii voştri; iar de nu aşa vor spori relele cât va junghia fiul pe tată-său, şi va sugruma fiica pe mamă-sa! Scrie! Că aşa va fi în vremea din urmă.
Luaţi prin urmare seama şi învăţaţi pe copiii voştri şi curăţaţi duhul necurat cu care v-aţi deprins a fi. Luaţi seama că dacă vreţi să nu cădeţi din creştinătate şi dacă vreţi să vină chipul lui Dumenezeu în noi şi nu a diavolului, prin patimile sale, luptaţi-vă din răsputeri cu arma postului căci după cum vedeţi postul este ucigaşul patimilor pentru că este şi dar de la Dumnezeu dat tuturor celor ce luptă lupta cea bună. Faceţi începătura aceasta şi veţi vedea cum vi se va înnoi viaţa şi vi se va linişti casa.
Luaţi aminte părinţilor că nu e glumă cu viaţa copiilor pe care îi ai sau vrei să-i ai. Eşti răspunzător de ei şi de toată viaţa lor căci cum le-ai dat-o aşa o au! Şi copiii tăi te vor judeca pe tine după cum bine ştiţi şi bine păţiţi. Iar când te-or supăra fii cuminte şi nu-i blestema, ascultând de diavolul până în sfârşit, ci trage-ţi de seamă că ei îţi aduc aminte păcatele tale cale nemărturisite şi neispăşite. Roagă-te pentru ei şi roagă-te şi pentru tine, chiar când te-or blestema, să te ierte Dumenezeu.
Păziţi despre latura poftirii trupeşti frica şi cuviinţa creştinească şi nu vă amăgiţi de trup de vreţi să vă bucuraţi de copiii voştri; iar de nu aşa vor spori relele cât va junghia fiul pe tată-său, şi va sugruma fiica pe mamă-sa! Scrie! Că aşa va fi în vremea din urmă.
Luaţi prin urmare seama şi învăţaţi pe copiii voştri şi curăţaţi duhul necurat cu care v-aţi deprins a fi. Luaţi seama că dacă vreţi să nu cădeţi din creştinătate şi dacă vreţi să vină chipul lui Dumenezeu în noi şi nu a diavolului, prin patimile sale, luptaţi-vă din răsputeri cu arma postului căci după cum vedeţi postul este ucigaşul patimilor pentru că este şi dar de la Dumnezeu dat tuturor celor ce luptă lupta cea bună. Faceţi începătura aceasta şi veţi vedea cum vi se va înnoi viaţa şi vi se va linişti casa.
7.1.11
Urmasii grofilor ne iau Transilvania
Conacul grofilor Mikes, construit în secolul al XVI-lea, a fost recuperat de moştenitori. FOTO ZABOLA.COM
Staţiunea Băile Balvanyos, dorită de urmaşii lui Csiszar Dénes, este acum în paragină. Katalin Roy Chowdhury, născută cu numele Mikes, şi familia ei solicită peste 10.000 hectare de teren în Ardeal. FOTO ZABOLA.COM
Johann Taierling luptă de cinci ani pentru averea bunicilor săi Unul dintre castelele foştilor conţi Bánffy din apropriere de Cluj
Zeci de moştenitori ai foştilor nobili maghiari din Transilvania cărora comuniştii le-au luat averile şi-au cerut înapoi proprietăţile şi, în multe cazuri, le-au şi obţinut. Este vorba despre sute de mii de hectare de teren, păduri, conace şi clădiri importante din Cluj, Târgu Mureş sau Târgu Secuiesc.
Familia Dénes, 1.000 hectare de pădure şi staţiunea Balvanyos
Johann Taierling era student în Germania în 2005, când s-a implicat în recuperarea averi¬lor bunicilor Csiszár Dénes şi Nagy Ferencz. Familia sa pornise procese de retrocedare încă din 2000, dar până atunci nu avusese cine ştie ce succes. „Acum cinci ani a apărut o lege nouă (n.r. - Legea privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei) care ne-a dat posibilitatea să recuperăm toate hectarele noastre. Numai în Covasna trebuia să primim 410 hectare de pădure", ne-a declarat Johann. La început, tânărul a făcut naveta între România şi Germania, unde a emigrat familia sa în 1990. La finalul facultăţii, el a revenit însă cu totul în Târgu Secuiesc, unde s-a mutat într-una dintre casele pe care le-a recuperat de la statul român. „Am investit toţi banii mei din bursă pentru acest demers. Apoi m-am hotărât să stau aici, pentru că am văzut o oportunitate, un viitor. Noi trebuie să primim şi o parte din staţiunea Băile Balvanyos şi am văzut un viitor în turism, iar viaţa mea are sens aici. Mai mult sens decât să fiu străin în Germania", a explicat Johann Taierling.
Fostul student, acum designer, a recuperat o altă parte din pădure, 317 hectare, în Bacău. „Şi în Covasna am câştigat în instanţă, definitiv. Dar autorităţile ne-au pus piedici timp de doi ani. Au invocat diverse motive să nu ne dea titlul de proprietate. De altfel, în ultimii cinci ani ni s-au pus o grămadă de piedici. În primul rând, birocraţia e imensă, legile nu se aplică bine. Pădurile astea reprezintă o valoare mare şi de aceea sunt în mijlocul multor interese." Înainte de Revelion, Johann Taierling a primit totuşi o veste bună de la Direcţia Silvică din Covasna. „Au dat ordin către Ocolul Silvic comunal să facă toate demersurile pentru punerea noastră în posesie." Bucuria lui Johann e cu atât mai mare cu cât speră să obţină pentru un hectar de pădure circa 3.000 de euro.
Cum a intrat pe fir omul de afaceri Ioan Niculaie
Moştenitorul familiei Dénes mai are însă o miză foarte mare: staţiunea Băile Balvanyos. „Străbunicul meu a venit aici la vânătoare în 1850. Atunci nu era nimic construit. Ca să se odihnească a cerut un scaun, iar când l-a înfipt în pământ a ieşit apă. El a recunoscut imediat că acele ape carbogazoase sunt valoroase şi, om de afaceri fiind, a cumpărat zona de la baronii Opor, din Turia. A construit şase bazine, apoi vile şi case din lemn", îşi aminteşte Johann Taierling. Cea mai mare parte din case nu mai există, iar bazinele sunt în paragină. „Noi revendicăm terenul. Am cerut doar o clădire, pentru că celelalte din lemn s-au dărâmat. Pe pământul nostru, comuniştii au făcut vile în anii ‘60-'70. Multe au fost vândute dubios şi acum sunt dărăpănate. Chiar dacă le renovezi, nu mai corespund standardelor", ne-a povestit strănepotul. Acesta a urmat traseul vânzării proprietăţilor sale şi a descoperit că o parte au ajuns la o firmă a omului de afaceri Ioan Niculaie din Braşov. Afirmă că a luat legătura cu el şi ar fi căpătat promisiunea că i se vor înapoia toate activele ce au aparţinut familiei Dénes. „Dar nici până acum nu s-a mişcat nimic. Am făcut demersuri la prefectură, la Avocatul Poporului, la Asociaţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, DNA, Parchet. Prin lege, firma trebuie să retrocedeze, dar nu s-a mişcat nimic", a precizat strănepotul lui Csiszar Dénes. Johann Taierling susţine că o parte din clădiri sunt ipotecate la bănci şi lăsate intenţionat în paragină.
Omul de afaceri Ioan Niculaie ne-a răspuns că nu mai are nici o legătură cu Balvanyos. „Nu mai deţin societatea care avea active în staţiune", a declarat braşoveanul, contactat telefonic de reporterii României Libere.
Totuşi, Johann Taierling e dispus să lupte până la capăt. Mai ales că pe lista proprietăţilor pe care trebuie să le recupereze este şi ştrandul din Târgu Secuiesc, construit tot de familia sa înainte de comunism.
Familia Mikes, peste 10.000 de hectare şi un castel în Covasna
Pensiune de lux într-o clădire de 300 de ani
Oaltă familie de grofi pentru care moştenitorii se luptă să recupereze peste 10.000 hectare de pădure şi teren agricol este cea a conţilor Mikes. Katalin Roy Chowdhury, născută contesa Mikes, împreună cu fiii săi, a reuşit deja să reintre în posesia unui conac şi a unei moşii ce cuprinde un parc de 34 hectare de pădure şi lacuri, la poalele Munţilor Carpaţi, în comuna Zabala din Covasna. Palatul, construit în urmă cu 500 de ani, a fost în timpul comunismului şi mulţi ani după revoluţie spital, casă de copii şi şcoală, iar acum a devenit locuinţă privată. Una dintre fostele clădiri administrative ale conacului, veche de 300 de ani, a fost transformată din 2006 într-o pensiune de lux. După restaurare, despre locaţie au menţionat la rubricile lor turistice publicaţiile britanice The Guardian şi The Independent, dar şi New York Magazine, Financial Times şi CNN Traveller. „Contele Armin Mikes a deţinut una dintre cele mai întinse păduri private din Transilvania înainte de venirea comunismului. Graţie legilor româneşti privind retrocedarea, moştenitorii lui pot reporni prospera afacere cu păduri pe care familia a operat-o la începutul secolului al XX-lea", scrie pe site-ul oficial al conacului de la Zabala. Unul dintre strănepoţii lui Armin Mikes şi unul dintre proprietarii domeniului de la Zabala, Gregor Roy Chowdhury a terminat London School of Economics şi a lucrat aproximativ patru ani la banca americană Salomon Brothers, la filiala din Londra. „În ultimii 15 ani, mama mea, cu mine şi cu fratele meu am muncit asiduu să recuperăm şi să reconstruim averea străbunicului. Ne-am mutat cu toţii în România. Iar scopul nostru e să dăm din nou strălucire domeniului, să creem slujbe stabile şi un mediu prietenos pentru turism", ne-a explicat Gregor.
Dar urmaşii contului Mikes mai trebuie să recupereze păduri şi terenuri agricole de peste 10.000 hectare, dar şi clădiri din mai multe zone alte Transilvaniei. Iar în comuna Bixad, din Covasna, li s-au mai retrocedat 2.000 hectare. „Până acum am primit doar aproximativ o treime din pădurile străbunicului meu, Armin Mikes, pe care acesta le-a deţinut până la naţionalizare", a precizat urmaşul foştilor grofi.
Gregor Roy Chowdhury ne-a declarat că şi soţia sa, Zsolna Ugron, face parte dintr-o familie nobiliară din Ardeal, care a deţinut proprietăţi în Harghita, Mureş şi Cluj.
Familia Bánffy, 100.000 de hectare şi centrul Clujului
Problema vânzărilor fictive
Una dintre familiile care au de recuperat cele mai multe clădiri, dar şi terenuri agricole în Transilvania este cea a conţilor Bánffy. Moştenitorii grofilor au depus cereri de retrocedare pentru păduri şi terenuri agricole în suprafaţă totală de peste 100.000 hectare de pădure. Diverse ramuri de moştenitori solicită, de asemenea, importante clădiri din centrul oraşului Cluj, dar şi din alte zone din Ardeal.
Cea mai mare parte a pădurilor ce sunt dorite de urmaşi se află în judeţul Mureş, una dintre puţinele zone din România rămase neexploatate forestier. Potrivit autorităţilor locale mureşene, cea mai mare problemă o reprezintă revendicările urmaşilor lui Bánffy Daniel. Suprafeţele solicitate sunt de peste 30.000 hectare de pădure, dar cererile de revendicare sunt făcute de două ori. Prima dată au cerut două nepoate de soră ale nobilului, Bethlem Ana şi Bethlem Suzana. După 2005, a apărut şi Bánffy Miclos, fiul lui Daniel, cetăţean maghiar, care revendică aceeaşi suprafaţă în calitate de moştenitor direct. Între cele două ramuri, afirmă reprezentanţii Prefecturii Mureş, ar exista o înţelegere ca surorile Bethlem să ceară primele averea în calitate de cetăţeni români. Ulterior, după apariţia Legii 247 din 2005, ar fi creat o fundaţie împreună cu un alt văr de-al lor şi revendică din nou aceleaşi terenuri. „Ei cer aceste drepturi în baza unor acte de expropiere din 1945, acte care nu sunt foarte explicite în ceea ce priveşte proprietarii acestor terenuri pe care le cer ei acum. Potrivit legii exproprierilor din 1921, nimeni nu avea voie să deţină mai mult de două sute de iugăre de pădure în zona montană, ceea ce înseamnă aproape o sută de hectare. Nu îmi dau seama de unde justifică ei acum zeci de mii de hectare", de-a declarat o sursă din conducerea instituţiei. Aceasta nu a dorit să-i fie dezvăluită identitatea, pentru ca declaraţiile să nu poată fi folosite în procesul existent în prezent între urmaşii conţilor Bánffy şi statul român. „Din cercetările noastre am descoperit că există foarte multe acte fictive prin care marile familii de grofi îşi vindeau doar pe hârtie diverse suprafeţe între ei pentru a se pierde urma terenurilor. Ei au încetinit foarte mult reforma agrară din 1921, deoarece nu le-a convenit niciodată situaţia creată. Au putut să facă asta pentru că au ocupat funcţii importante şi după alipirea Transilvaniei la România, în 1918", afirmă acelaşi reprezentant. Mai mult, potrivit documentelor aflate la dosar, grofii au primit sume mari de bani de la statul român, în 1921, pentru exproprieri.
De altfel, Bánffy Daniel nu şi-a pierdut niciodată calitatea de cetăţean maghiar. „Ba mai mult, a fost ministru al Agriculturii în guvernul hortist al Ungariei. Astfel s-a considerat că el a luptat împotriva statului român şi a intrat sub incidenţa decretului 187 din 1945, semnat de Regele Mihai, anterior venirii comuniştilor la putere. Actul normativ prevedea că acelor care au avut o atitudine duşmănoasă la adresa statului român li se vor expropria toate proprietăţile deţinute la momentul respectiv", afirmă sursa menţionată.
Averile lor au fost trecute în patrimoniul Casei de administrare a bunurilor inamicilor de război (CAZBI) şi la fel au păţit şi cetăţenii germani şi italieni care aveau proprietăţi în România şi au fost consideraţi duşmani. „Momentan nu există nici un act normativ care să prevadă restituirea bunurilor care au fost expropriate în astfel de cazuri", arată Prefectura Mureş. Unii parlamentari ai UDMR au încercat în 2005-2006 să reglementeze situaţia bunurilor ce au intrat în urmă cu o jumătate de secol în proprietatea CAZBI. Proiectul a fost respins la Camera Deputaţilor, pe motiv că este o lege imorală.
Avere nobiliară lăsată şefului de ocol silvic
O altă ramură a conţilor Bánffy solicită alte zeci de mii de hectare. Eva Bánffy a murit anul trecut şi a lăsat toată averea la doi nepoţi, avocatului şi fostului şef de la Ocolul Silvic Răstoliţa din Mureş. Aceştia din urmă au devenit moştenitori, după ce ar fi ajutat cu acte familia în calitate de jurist şi respectiv şef la Ocolul Silvic din zona respectivă. „Şi pădurile pe care le solicită aceştia provin tot din bunurile CAZBI. Ei cer şi pădurile lui Bánffy Zoltan, deşi acesta a fost despăgubit cu vârf şi îndesat în lei aur în 1921. Mai mult, a plecat definitv în Ungaria şi s-a judecat cu statul român la Tribunalul mixt de pace de la Paris. Există sentinţa de la acel proces, care demonstrează că a fost despăgubit de România", afirmă conducerea Prefecturii Mureş.
Avocaţii moştenitorilor foştilor nobili Bánffy, Roja Androja şi Dragoş Bejenaru nu au dorit să comenteze situaţia retrocedărilor, când au fost contactaţi de reporterii României Libere. De asemenea, nu au fost de acord nici să ne pună în legătură directă cu urmaşii conţilor, iar aceştia nu discută cu presa decât prin intermediul reprezentanţilor lor legali.
Unii parlamentari ai UDMR au încercat în 2005-2006 să reglementeze situaţia bunurilor ce au intrat în urmă cu o jumătate de secol în proprietatea Casei de administrare a bunurilor inamicilor de război. Proiectul a fost respins de Camera Deputaţilor, pe motiv că este
o lege imorală.
Moştenitori a 57 de castele
Şi moştenitorii altor foste familii nobiliare maghiare au cerut în ultimii zece ani retrocedarea averilor strămoşilor lor. Clujeanca Maria Kerekes, urmaşă a grofilor Beldi, a revendicat un conac în comuna Geaca, potrivit săptămânalului Clujeanul. „Am refăcut arborele genealogic până în 1630, an în care strămoşii mei trăiau în secuime", a precizat femeia pentru respectiva publicaţie.
O altă ramură care cere numeroase proprietăţi în Transilvania este Kemeny. Unul dintre urmaşi, Lazăr Pal, din Târgu Mureş, a revendicat şi a câştigat unul dintre conacele familiei, din localitatea Jucu de Sus, judeţul Cluj. Clădirea fusese până atunci centrul cultural al comunei, cu şcoală, grădiniţă, bibliotecă şi cămin cultural.
Urmaşii grofilor Gaal de Dalnok au cerut câteva sute de hectare de teren pe care nobilii le-au avut în zona satului Corpadea, tot în Cluj, dar şi un conac care poartă încă emblema familiei, deşi mult timp acolo a funcţionat o grădiniţă şi o şcoală. O altă casă, din Mociu, a fost demolată de comunişti.
Acum 15 ani, o parte din moştenitori au înfiinţat chiar o fundaţie pentru a recupera mai uşor averile, numită Castellum. Potrivit Clujeanul, organizaţia a identificat 57 de castele şi conace care au aparţinut vechilor nobili şi care urmau a fi recuperate.
În fine, moştenitorii grofilor Teleki au dat în judecată Preventoriul TBC Gorneşti, din judeţul Mureş, pentru că acesta îşi desfăşoară activitatea în fostul castel al familiei, scrie citynews.ro. De asemenea, se mai solicită şi 100 de hectare de terenuri de la Direcţia Silvică Mureş.
Moştenitorii grofilor Bánffy au depus cereri de retrocedare pentru păduri şi terenuri agricole în suprafaţă totală de peste 100.000 de hectare de pădure şi clădiri din centrul Clujului.
Sursa: România liberă
Staţiunea Băile Balvanyos, dorită de urmaşii lui Csiszar Dénes, este acum în paragină. Katalin Roy Chowdhury, născută cu numele Mikes, şi familia ei solicită peste 10.000 hectare de teren în Ardeal. FOTO ZABOLA.COM
Johann Taierling luptă de cinci ani pentru averea bunicilor săi Unul dintre castelele foştilor conţi Bánffy din apropriere de Cluj
Zeci de moştenitori ai foştilor nobili maghiari din Transilvania cărora comuniştii le-au luat averile şi-au cerut înapoi proprietăţile şi, în multe cazuri, le-au şi obţinut. Este vorba despre sute de mii de hectare de teren, păduri, conace şi clădiri importante din Cluj, Târgu Mureş sau Târgu Secuiesc.
Familia Dénes, 1.000 hectare de pădure şi staţiunea Balvanyos
Johann Taierling era student în Germania în 2005, când s-a implicat în recuperarea averi¬lor bunicilor Csiszár Dénes şi Nagy Ferencz. Familia sa pornise procese de retrocedare încă din 2000, dar până atunci nu avusese cine ştie ce succes. „Acum cinci ani a apărut o lege nouă (n.r. - Legea privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei) care ne-a dat posibilitatea să recuperăm toate hectarele noastre. Numai în Covasna trebuia să primim 410 hectare de pădure", ne-a declarat Johann. La început, tânărul a făcut naveta între România şi Germania, unde a emigrat familia sa în 1990. La finalul facultăţii, el a revenit însă cu totul în Târgu Secuiesc, unde s-a mutat într-una dintre casele pe care le-a recuperat de la statul român. „Am investit toţi banii mei din bursă pentru acest demers. Apoi m-am hotărât să stau aici, pentru că am văzut o oportunitate, un viitor. Noi trebuie să primim şi o parte din staţiunea Băile Balvanyos şi am văzut un viitor în turism, iar viaţa mea are sens aici. Mai mult sens decât să fiu străin în Germania", a explicat Johann Taierling.
Fostul student, acum designer, a recuperat o altă parte din pădure, 317 hectare, în Bacău. „Şi în Covasna am câştigat în instanţă, definitiv. Dar autorităţile ne-au pus piedici timp de doi ani. Au invocat diverse motive să nu ne dea titlul de proprietate. De altfel, în ultimii cinci ani ni s-au pus o grămadă de piedici. În primul rând, birocraţia e imensă, legile nu se aplică bine. Pădurile astea reprezintă o valoare mare şi de aceea sunt în mijlocul multor interese." Înainte de Revelion, Johann Taierling a primit totuşi o veste bună de la Direcţia Silvică din Covasna. „Au dat ordin către Ocolul Silvic comunal să facă toate demersurile pentru punerea noastră în posesie." Bucuria lui Johann e cu atât mai mare cu cât speră să obţină pentru un hectar de pădure circa 3.000 de euro.
Cum a intrat pe fir omul de afaceri Ioan Niculaie
Moştenitorul familiei Dénes mai are însă o miză foarte mare: staţiunea Băile Balvanyos. „Străbunicul meu a venit aici la vânătoare în 1850. Atunci nu era nimic construit. Ca să se odihnească a cerut un scaun, iar când l-a înfipt în pământ a ieşit apă. El a recunoscut imediat că acele ape carbogazoase sunt valoroase şi, om de afaceri fiind, a cumpărat zona de la baronii Opor, din Turia. A construit şase bazine, apoi vile şi case din lemn", îşi aminteşte Johann Taierling. Cea mai mare parte din case nu mai există, iar bazinele sunt în paragină. „Noi revendicăm terenul. Am cerut doar o clădire, pentru că celelalte din lemn s-au dărâmat. Pe pământul nostru, comuniştii au făcut vile în anii ‘60-'70. Multe au fost vândute dubios şi acum sunt dărăpănate. Chiar dacă le renovezi, nu mai corespund standardelor", ne-a povestit strănepotul. Acesta a urmat traseul vânzării proprietăţilor sale şi a descoperit că o parte au ajuns la o firmă a omului de afaceri Ioan Niculaie din Braşov. Afirmă că a luat legătura cu el şi ar fi căpătat promisiunea că i se vor înapoia toate activele ce au aparţinut familiei Dénes. „Dar nici până acum nu s-a mişcat nimic. Am făcut demersuri la prefectură, la Avocatul Poporului, la Asociaţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, DNA, Parchet. Prin lege, firma trebuie să retrocedeze, dar nu s-a mişcat nimic", a precizat strănepotul lui Csiszar Dénes. Johann Taierling susţine că o parte din clădiri sunt ipotecate la bănci şi lăsate intenţionat în paragină.
Omul de afaceri Ioan Niculaie ne-a răspuns că nu mai are nici o legătură cu Balvanyos. „Nu mai deţin societatea care avea active în staţiune", a declarat braşoveanul, contactat telefonic de reporterii României Libere.
Totuşi, Johann Taierling e dispus să lupte până la capăt. Mai ales că pe lista proprietăţilor pe care trebuie să le recupereze este şi ştrandul din Târgu Secuiesc, construit tot de familia sa înainte de comunism.
Familia Mikes, peste 10.000 de hectare şi un castel în Covasna
Pensiune de lux într-o clădire de 300 de ani
Oaltă familie de grofi pentru care moştenitorii se luptă să recupereze peste 10.000 hectare de pădure şi teren agricol este cea a conţilor Mikes. Katalin Roy Chowdhury, născută contesa Mikes, împreună cu fiii săi, a reuşit deja să reintre în posesia unui conac şi a unei moşii ce cuprinde un parc de 34 hectare de pădure şi lacuri, la poalele Munţilor Carpaţi, în comuna Zabala din Covasna. Palatul, construit în urmă cu 500 de ani, a fost în timpul comunismului şi mulţi ani după revoluţie spital, casă de copii şi şcoală, iar acum a devenit locuinţă privată. Una dintre fostele clădiri administrative ale conacului, veche de 300 de ani, a fost transformată din 2006 într-o pensiune de lux. După restaurare, despre locaţie au menţionat la rubricile lor turistice publicaţiile britanice The Guardian şi The Independent, dar şi New York Magazine, Financial Times şi CNN Traveller. „Contele Armin Mikes a deţinut una dintre cele mai întinse păduri private din Transilvania înainte de venirea comunismului. Graţie legilor româneşti privind retrocedarea, moştenitorii lui pot reporni prospera afacere cu păduri pe care familia a operat-o la începutul secolului al XX-lea", scrie pe site-ul oficial al conacului de la Zabala. Unul dintre strănepoţii lui Armin Mikes şi unul dintre proprietarii domeniului de la Zabala, Gregor Roy Chowdhury a terminat London School of Economics şi a lucrat aproximativ patru ani la banca americană Salomon Brothers, la filiala din Londra. „În ultimii 15 ani, mama mea, cu mine şi cu fratele meu am muncit asiduu să recuperăm şi să reconstruim averea străbunicului. Ne-am mutat cu toţii în România. Iar scopul nostru e să dăm din nou strălucire domeniului, să creem slujbe stabile şi un mediu prietenos pentru turism", ne-a explicat Gregor.
Dar urmaşii contului Mikes mai trebuie să recupereze păduri şi terenuri agricole de peste 10.000 hectare, dar şi clădiri din mai multe zone alte Transilvaniei. Iar în comuna Bixad, din Covasna, li s-au mai retrocedat 2.000 hectare. „Până acum am primit doar aproximativ o treime din pădurile străbunicului meu, Armin Mikes, pe care acesta le-a deţinut până la naţionalizare", a precizat urmaşul foştilor grofi.
Gregor Roy Chowdhury ne-a declarat că şi soţia sa, Zsolna Ugron, face parte dintr-o familie nobiliară din Ardeal, care a deţinut proprietăţi în Harghita, Mureş şi Cluj.
Familia Bánffy, 100.000 de hectare şi centrul Clujului
Problema vânzărilor fictive
Una dintre familiile care au de recuperat cele mai multe clădiri, dar şi terenuri agricole în Transilvania este cea a conţilor Bánffy. Moştenitorii grofilor au depus cereri de retrocedare pentru păduri şi terenuri agricole în suprafaţă totală de peste 100.000 hectare de pădure. Diverse ramuri de moştenitori solicită, de asemenea, importante clădiri din centrul oraşului Cluj, dar şi din alte zone din Ardeal.
Cea mai mare parte a pădurilor ce sunt dorite de urmaşi se află în judeţul Mureş, una dintre puţinele zone din România rămase neexploatate forestier. Potrivit autorităţilor locale mureşene, cea mai mare problemă o reprezintă revendicările urmaşilor lui Bánffy Daniel. Suprafeţele solicitate sunt de peste 30.000 hectare de pădure, dar cererile de revendicare sunt făcute de două ori. Prima dată au cerut două nepoate de soră ale nobilului, Bethlem Ana şi Bethlem Suzana. După 2005, a apărut şi Bánffy Miclos, fiul lui Daniel, cetăţean maghiar, care revendică aceeaşi suprafaţă în calitate de moştenitor direct. Între cele două ramuri, afirmă reprezentanţii Prefecturii Mureş, ar exista o înţelegere ca surorile Bethlem să ceară primele averea în calitate de cetăţeni români. Ulterior, după apariţia Legii 247 din 2005, ar fi creat o fundaţie împreună cu un alt văr de-al lor şi revendică din nou aceleaşi terenuri. „Ei cer aceste drepturi în baza unor acte de expropiere din 1945, acte care nu sunt foarte explicite în ceea ce priveşte proprietarii acestor terenuri pe care le cer ei acum. Potrivit legii exproprierilor din 1921, nimeni nu avea voie să deţină mai mult de două sute de iugăre de pădure în zona montană, ceea ce înseamnă aproape o sută de hectare. Nu îmi dau seama de unde justifică ei acum zeci de mii de hectare", de-a declarat o sursă din conducerea instituţiei. Aceasta nu a dorit să-i fie dezvăluită identitatea, pentru ca declaraţiile să nu poată fi folosite în procesul existent în prezent între urmaşii conţilor Bánffy şi statul român. „Din cercetările noastre am descoperit că există foarte multe acte fictive prin care marile familii de grofi îşi vindeau doar pe hârtie diverse suprafeţe între ei pentru a se pierde urma terenurilor. Ei au încetinit foarte mult reforma agrară din 1921, deoarece nu le-a convenit niciodată situaţia creată. Au putut să facă asta pentru că au ocupat funcţii importante şi după alipirea Transilvaniei la România, în 1918", afirmă acelaşi reprezentant. Mai mult, potrivit documentelor aflate la dosar, grofii au primit sume mari de bani de la statul român, în 1921, pentru exproprieri.
De altfel, Bánffy Daniel nu şi-a pierdut niciodată calitatea de cetăţean maghiar. „Ba mai mult, a fost ministru al Agriculturii în guvernul hortist al Ungariei. Astfel s-a considerat că el a luptat împotriva statului român şi a intrat sub incidenţa decretului 187 din 1945, semnat de Regele Mihai, anterior venirii comuniştilor la putere. Actul normativ prevedea că acelor care au avut o atitudine duşmănoasă la adresa statului român li se vor expropria toate proprietăţile deţinute la momentul respectiv", afirmă sursa menţionată.
Averile lor au fost trecute în patrimoniul Casei de administrare a bunurilor inamicilor de război (CAZBI) şi la fel au păţit şi cetăţenii germani şi italieni care aveau proprietăţi în România şi au fost consideraţi duşmani. „Momentan nu există nici un act normativ care să prevadă restituirea bunurilor care au fost expropriate în astfel de cazuri", arată Prefectura Mureş. Unii parlamentari ai UDMR au încercat în 2005-2006 să reglementeze situaţia bunurilor ce au intrat în urmă cu o jumătate de secol în proprietatea CAZBI. Proiectul a fost respins la Camera Deputaţilor, pe motiv că este o lege imorală.
Avere nobiliară lăsată şefului de ocol silvic
O altă ramură a conţilor Bánffy solicită alte zeci de mii de hectare. Eva Bánffy a murit anul trecut şi a lăsat toată averea la doi nepoţi, avocatului şi fostului şef de la Ocolul Silvic Răstoliţa din Mureş. Aceştia din urmă au devenit moştenitori, după ce ar fi ajutat cu acte familia în calitate de jurist şi respectiv şef la Ocolul Silvic din zona respectivă. „Şi pădurile pe care le solicită aceştia provin tot din bunurile CAZBI. Ei cer şi pădurile lui Bánffy Zoltan, deşi acesta a fost despăgubit cu vârf şi îndesat în lei aur în 1921. Mai mult, a plecat definitv în Ungaria şi s-a judecat cu statul român la Tribunalul mixt de pace de la Paris. Există sentinţa de la acel proces, care demonstrează că a fost despăgubit de România", afirmă conducerea Prefecturii Mureş.
Avocaţii moştenitorilor foştilor nobili Bánffy, Roja Androja şi Dragoş Bejenaru nu au dorit să comenteze situaţia retrocedărilor, când au fost contactaţi de reporterii României Libere. De asemenea, nu au fost de acord nici să ne pună în legătură directă cu urmaşii conţilor, iar aceştia nu discută cu presa decât prin intermediul reprezentanţilor lor legali.
Unii parlamentari ai UDMR au încercat în 2005-2006 să reglementeze situaţia bunurilor ce au intrat în urmă cu o jumătate de secol în proprietatea Casei de administrare a bunurilor inamicilor de război. Proiectul a fost respins de Camera Deputaţilor, pe motiv că este
o lege imorală.
Moştenitori a 57 de castele
Şi moştenitorii altor foste familii nobiliare maghiare au cerut în ultimii zece ani retrocedarea averilor strămoşilor lor. Clujeanca Maria Kerekes, urmaşă a grofilor Beldi, a revendicat un conac în comuna Geaca, potrivit săptămânalului Clujeanul. „Am refăcut arborele genealogic până în 1630, an în care strămoşii mei trăiau în secuime", a precizat femeia pentru respectiva publicaţie.
O altă ramură care cere numeroase proprietăţi în Transilvania este Kemeny. Unul dintre urmaşi, Lazăr Pal, din Târgu Mureş, a revendicat şi a câştigat unul dintre conacele familiei, din localitatea Jucu de Sus, judeţul Cluj. Clădirea fusese până atunci centrul cultural al comunei, cu şcoală, grădiniţă, bibliotecă şi cămin cultural.
Urmaşii grofilor Gaal de Dalnok au cerut câteva sute de hectare de teren pe care nobilii le-au avut în zona satului Corpadea, tot în Cluj, dar şi un conac care poartă încă emblema familiei, deşi mult timp acolo a funcţionat o grădiniţă şi o şcoală. O altă casă, din Mociu, a fost demolată de comunişti.
Acum 15 ani, o parte din moştenitori au înfiinţat chiar o fundaţie pentru a recupera mai uşor averile, numită Castellum. Potrivit Clujeanul, organizaţia a identificat 57 de castele şi conace care au aparţinut vechilor nobili şi care urmau a fi recuperate.
În fine, moştenitorii grofilor Teleki au dat în judecată Preventoriul TBC Gorneşti, din judeţul Mureş, pentru că acesta îşi desfăşoară activitatea în fostul castel al familiei, scrie citynews.ro. De asemenea, se mai solicită şi 100 de hectare de terenuri de la Direcţia Silvică Mureş.
Moştenitorii grofilor Bánffy au depus cereri de retrocedare pentru păduri şi terenuri agricole în suprafaţă totală de peste 100.000 de hectare de pădure şi clădiri din centrul Clujului.
Sursa: România liberă
Abonați-vă la:
Postări (Atom)