Monahul Filotheu Bălan: Cel mai vechi tricolor românesc – pe blazonul cneazului Cîndea din Ţara Haţegului (sec. XIII)

(...) Cnejii Cîndeştii şi-au făcut propriul blazon, de inspiraţie ortodoxă, cruciată şi românească totdeodată. Cu siguranţă nevoile administrative şi militare le-au impus crearea unui blazon (dacă nu cumva acesta exista deja de mai multă vreme) care să le facă recunoscută autoritatea statală. Blazonul cnezilor Cîndea conţine tricolorul care înconjoară crucea bizantină cu reminiscenţe cruciate. Am putea să concluzionăm că puterea administrativă a Cîndeştilor – ctitori de mănăstiri şi biserici în Ţara Haţegului, de la care au rămas ruinele a două castele (la Colţi şi la Rîu-de-mori) şi 13 biserici de piatră – se impunea ca o putere politică şi militară autentic românească, apărătoare şi sprijinitoare a Ortodoxiei.

Din păcate, la Sfînta Maria Orlea, biserica episcopală ortodoxă a Haţegului, după înfrîngerea cnezilor români şi convertirea forţată la romano-catolicism, însoţită de maghiarizarea forţată în sec. XV, peste fresca originală s-a zugrăvit o altă frescă, a pictorului sîrb mai sus menţionat. Dacă vreodată în viitor această frescă sîrbească va fi extrasă, aproape sigur vor ieşi la iveală frescele autentice, ortodoxe şi (cel mai probabil) româneşti, din secolul XIII. O astfel de mostră este accesibilă în pronaosul bisericii, sub balconul construit de protestanţi, care au dat cu var peste fresca ctitorului. Cu toate acestea, încă se mai pot zări culorile tricolorului românesc care înconjură fresca votivă a (deocamdată) anonimului cneaz Cîndea care a ridicat biserica episcopală de la Orlea. Încă se mai zăreşte de sub var vechiul blazon creştin şi românesc.

Monahul Filotheu Bălan

Textul integral: Mănăstirea Petru Vodă

 

+3 AUGUST - CINCI ANI DE LA INTRAREA ÎN VEŞNICIE A DOCTORULUI TEOFIL MIJA (vezi mărturia VIDEO a dârzului luptător, alături de mărturisitorul Nicolae Purcărea, într-o convorbire despre rezistenţa armată din Munţii Făgăraşului cu regretata jurnalistă Maria Petraşcu)

Luptatorii Anticomunisti ai Romaniei - Nicolae... de f100001582328508

Luptatorii Anticomunisti ai Romaniei - Nicolae... de f100001582328508

† Dr. Teofil MIJA (11 septembrie 1923 - 3 august 2010)

          

S-a născut în comuna Bratei, judeţul Târnava Mare (Sibiu), la 11 septembrie 1923, fiind fiu de ţărani români. Este absolvent al Institutului Medico-Farmaceutic şi al Facultăţii de Biologie-Geografie, devenind Doctor în ştiinţe medicale în 1983.

În 1936 devine membru al Frăţiei de Cruce organizate la Liceul „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni. Între 1942-1948 a desfăşurat activităţi educative în cadrul centrelor studenţeşti din Iaşi şi Cluj.

După 23 august 1944, împreună cu Ionel Golea, Aurel Ursu, Axente Păcuraru şi alţi studenţi târnăveni, înfiinţează Centrul de Rezistenţă Armată din Codrul Fetea. În 1948 s-a sustras arestărilor masive făcute în rândul studenţilor legionari şi s-a refugiat în Bucureşti. A fost condamnat în lipsă, în Săptămâna Patimilor din anul 1949, la 15 ani muncă silnică. Arestat în mai 1950, într-o casă-capcană a Securităţii, a fost anchetat de şeful securităţii MAI, colonelul Dulgheru, şi de generalul Nicolski, sprijiniţi de Brânzaru, poreclit Tarzan, pe atunci şeful laboratorului de torturi din MAI. A fost rejudecat pentru condamnarea în lipsă ce o suferise anterior, împreună cu membrii Centrului Studenţesc Cluj. La proces nu a recunoscut niciuna dintre acuzaţiile ce i-au fost aduse şi a fost condamnat la 3 ani închisoare corecţională. La expirarea acestei pedepse nu a fost pus în liberate, Procurorul General al Republicii făcând recurs. Drept urmare, condamnarea i s-a schimbat în 15 ani muncă silnică. A participat la greva generală a foamei din închisoarea Aiud, în primăvara anului 1957, fiind acuzat, alături de alţi 12 deţinuţi politic, de instigare şi organizare de revoltă în închisoare. A primit o pedeapsă disciplinară de izolare pe timp de un an de zile, la “Zarca” din Gherla. După un an a fost dus la Zarca din Aiud, bolnav de tuberculoză. După două tentative de “reeducare”, monstruoasa operaţiune de schilodire a sufletelor concepută de bolşevici, doctorul Teofil Mija refuză să mai vorbească cu reeducatorii. S-a încercat atunci o ultimă metodă de asasinare a doctorului Mija, fiind „băgat” dezbrăcat la izolare, în luna ianuarie 1964.

A fost eliberat în 31 iulie 1964, după ce a fost deţinut la închisorile din Cluj, Aiud, Gherla, Oradea şi în lagărele de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. La ieşirea din închisoare avea 47 de kilograme.

În anul 1990 înfiinţează dispensarul medical al foştilor deţinuţi politic pe care, în 1993, îl comasează cu cel al Asociaţiei Filantropice Medical-Creştine „Cristiana”, al cărui preşedinte a fost până la moarte. De-a lungul anilor, la acest dispensar au fost consultaţi şi trataţi sute de foşti deţinuţi politic. În 1999 înfiinţează în oraşul Săcele un cămin pentru bătrâni, iar din 2001 o cantină pentru săraci.

Împreună cu Aurel Ursu a ridicat în 2003 un monument în Codrul Fetea pentru cinstirea eroilor martiri din acest centru de rezistenţă armată anticomunistă.

A luptat întreaga lui viaţă pentru asanarea morală, însănătoşirea spirituală şi materială a ţării şi a poporului român.

A publicat mai multe articole şi cărţi de specialitate şi de memorialistică.

A fost membru fondator al Partidului Pentru Patrie, vicepreşedinte al AFDP Braşov şi vicepreşedinte al Centrului Rezistenţei Anticomuniste.

  A fost cetăţean de onoare al Municipiului Braşov.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace, în cohortele din cer ale eroilor şi martirilor Neamului Românesc, alături de fraţii săi de luptă şi suferinţă!

+ Maria PETRAŞCU

Florin PALAS

Directorul Institutului “Elie Wiesel”, Alexandru Florian, minte din nou!

Comuniştii au o meteahnă veche: mint de sting. Petre Ţuţea spunea să nu-I crezi nici când îţi spun “Bună seara!” (te uiţi pe fereastră să vezi). Alexandru Florian, odrasla ideologului bolşevic Radu Florian, are aceleaşi apucături. Un proverb românesc spune că “cine spune minciuna o dată, rareori mai are crezare”. Şi cum l-am mai prins odată cu minciuna în cazul lui Valeriu Gafencu (vezi http://vlad-mihai.blogspot.ro/2013/10/cum-dezinformat-alexandru-florian.html - DOCUMENTE. Cum a dezinformat Alexandru Florian, trombonul Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania "Elie Wiesel", consilierii locali din Targu Ocna in privinta sfantului inchisorilor, Valeriu Gafencu), am privit cu neîncredere aserţiunile domniei-sale făcute acum câteva zile la adresa a doi mari gânditori creştini, Nichifor Crainic şi Mircea Vulcănescu.

"Nichifor Crainic are placă pusă de Academia Română cu aprobarea Primăriei pe strada Vasile Conta, Nichifor Crainic care a făcut parte din guvernarea Antonescu; mai este un bust al lui Mircea Vulcănescu în sectorul 2, fost subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe și condamnat pentru crime de război în baza Legii 312/1945 cu modificările ulterioare. Menționez că legile în baza cărora au fost condamnați în procesele după Al Doilea Război Mondial sunt și azi în vigoare, iar deciziile definitive sunt și astăzi valabile”, a declarat dl Alexandru Florian pentru Agerpres. Ceea ce omite să spună directorul Institutului „Elie Wiesel” este că sentinţa în cazul lui Nichifor Crainic şi a altor jurnalişti şi scriitori români interbelici, dată de Tribunalul Poporului, instituţie anticonstituţională impusă de regimul sovietic de ocupaţie, a fost anulată de Curtea Supremă de Justiţie în data de 8 mai 1995, în urma recursului în anulare declarat de procurorul general al României, Vasile Manea Drăgulin, şi că, tot în 1995, creatorul fenomenului gândirist a redevenit membru al Academiei Române.  Şi atunci, care este problema că Academia Română a pus o placă comemorativă pe casa în care a locuit Nichifor Crainic?

Reactualizarea hotărârilor instanţelor staliniste de după instaurarea regimului comunist, impus de tancurile sovietice, este de rău augur. Toate acele procese ale “criminalilor de război” (între care este situat de Alexandu Florian şi mucenicul Mircea Vulcănescu) au avut un pronunţat caracter politic, urmărind pedepsirea elitei Armatei Române, care a luptat pentru reîntregirea ţării, a ziariştilor şi oamenilor de cultură care au sprijinit cu cuvântul eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord de sub ocupaţia Uniunii Sovietice. Caracterul exclusiv politic al acestor procese reiese din stenograma Consiliului de Miniştri în care s-a aprobat raportul privind trimiterea în judecată a marilor criminali de război, din 2 mai 1946, unde primul ministru, dr. Petru Groza spune: “Noi suntem judecători sub raport politic. Tribunalul Poporului este numai un organ de executare”. Modalitatea de acţiune a lui Alexandru Florian este îngrijorătoare, ţinând cont de poziţia pe care o ocupă şi de poziţia consilierului prezidenţial Andrei Muraru, care recomanda ca Institutul Wiesel să acorde asistenţă organelor judiciare în aplicarea aşa-zisei legi antilegionare, în fond o lege care, sub masca interzicerii extremismului, dispune re-întemniţarea unei culturi majore şi eroice româneşti, a unor modele duhovniceşti ale ortodoxiei româneşti care au menţinut vie spiritualitatea poporului nostru. Şi, pentru ca să înţelegem miza acestei legi, trebuie menţionat că niciunul dintre cei doi mari gânditori creştini nu a fost condamnat pentru activitate legionară.  Nu doar afinitatea legionară a unor intelectuali de vârf este de fapt problema noilor comisari ideologici!

Redăm mai jos Decizia nr. 17/1995 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţiile unite, luată în urma recursului în anulare declarat de procurorul general împotriva hotărârii nr. 2/1945, privind pe ziariştii: Şeicaru Pamfil, Dumitrescu Ioan zis Dimitriescu, Diana Romulus, Hodoş Alexandru, Bălănescu Gabriel, Vizirescu Pantelimon, Cosma Aurel, Popescu Stelian şi Dobre Ion zis Nichifor Crainic. (Florin PALAS)

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din 6 martie 1995, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 10 aprilie şi, apoi, pentru azi 8 mai 1995, când Secţiile Unite,

Asupra recursului în anulare de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general.

Casează hotărârea nr. 2 din 4 iunie 1945 a Tribunalului Poporului – Completul de Judecată din Bucureşti, decizia nr. 816 din 12 iunie 1945 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a şi decizia nr. 82 din 7 mai 1947 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a, numai cu privire la inculpaţii Şeicaru Pamfil, Dumitrescu Ioan zis Dimitriescu, Diana Romulus, Hodoş Alexandru, Bălănescu Gabriel, Vizirescu Pantelimon, Cosma Aurel, Popescu Stelian şi Dobre Ion zis Nichifor Crainic.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul Şeicaru Pamfil pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 lit. j raportat la art. 3 alin. 2 din Legea 312/1945 şi de art. 2 lit. o raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 312/1945, iar pe inculpaţii Dumitrescu Ioan zis Dimitriescu, Diana Romulus, Hodoş Alexandru, Bălănescu Gabriel, Vizirescu Pantelimon, Cosma Aurel, Popescu Stelian şi Dobre Ion zis Nichifor Crainic pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 lit. o raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 312/1945.

(...) Cu opinia separată a d-lui judecător Paul Florea, în sensul achitării inculpaţilor în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a din Codul de procedură penală.

Anton Pandrea – Preşedintele Secţiei Penale

Eugenia Popa Luhan – Preşedintele Secţiei Comerciale

Viorel Anghel – Judecător

Vicepreşedintele Curţii Supreme de Justiţie – Leonida Pastor

Preşedintele Secţiei Penale – Anton Pandrea

Preşedintele Secţiei Civile – Alexe Costache–Ivanov

Preşedintele Secţiei Comerciale – Eugenia Popa Lohan

Judecători: Viorel Anghel, Mircea Aron, Vasile Boroi, Gheorghe Bucur, Maria Coca–Cozma, Ştefan Dănilă, Georgeta Firuleasa, Dumitru Gazetovici, Emil Gherguţ, Bela Gyorgy, Costică Ionescu, Gabriel Ionescu, Nicolae Ionescu, Eugen Iosivoiu, Cornelia Silvia Marica, Paul Mitroi, Theodor Mrejeru, Adrian Niţoiu, Dimitrie Onică, Elena Osipenco, Florica Palaghiciuc, Eugenia Puşcariu, Florica Robescu, Dorin Sabău, Ana Alexandrina Savin, Andrei Selyem, Petre Similean, Benedict Sârbu, Gabriela Stecoza, Ion Tiucă, Gheorghe Toader, Ecaterina Vorobciuc, Ovidiu Zărnescu.

(…) Prim magistrat asistent,

Ioan Răileanu

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 1995.

Sursa: A.C.N.S.A.S., FOND Penal, dosar nr. 77, vol. 34, f. 107-119 (f-v). 

Cărţile lucrate de Florin Stuparu (1961-2011). Veşnica lui pomenire!

Între anii 2000-2011 Florin Stuparu a editat următoarele volume, majoritatea lor lucrate în Mănăstirea Petru Vodă:

1. “Educarea” patimilor, 2001, nepublicată

2. Anul 1848 la români, 2001, nepublicată

3. Rugăciunile Postului Mare, ed. Egumeniţa, 2003

4. Ceaslov, după ediţia Neamţ 1874, nepublicat

5. Fericitul Theodorit al Kyrului – Tâlcuirea celor 150 de Psalmi ai Prorocului David, Mănăstirea Petru Vodă, 2003

6. Sf. Theofylact al Bulgariei şi Sf. Nicodim Aghioritul – Tâlcuirea Epistolei către Romani, ed. Sophia, 2005

7. Sf. Theofylact al Bulgariei şi Sf. Nicodim Aghioritul – Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni şi a Epistolei a doua către Corinteni, ed. Sophia, 2005

8. Rugăciunile Sfîntului Efrem Sirul, ed. Scara, 2006

9. Sf. Theofylact al Bulgariei si Sf. Nicodim Aghioritul – Tâlcuirea Epistolelor către Galateni, Efeseni, Filipeni şi Coloseni, ed. Sophia, 2006

10. Două numere din revista Oglinda vremii, ed. Scara 2007, 2008

11. Cuvinte ale Sfinţilor Părinţi la Naşterea şi Întruparea Cuvântului, ed. Sophia 2007

12. Sf. Theofylact al Bulgariei – Tîlcuire la Faptele Apostolilor, ed. Sophia, 2007

13. Justin, ed. Scara, 2007, reeditare 2014

14. “Educarea” curviei (extras din “Educarea” patimilor), Fundaţia Sfinţii Martiri Brîncoveni, Constanţa, 2006

15. Sfîntul Andrei, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei – Tîlcuire la Apocalipsă, ed. Sophia, 2007

16. Cuvinte ale Sfinţilor Părinţi la Moartea şi Învierea Domnului, ed. Sophia, 2008

17. Mărgăritare – Cuvinte ale Sfântului Ioan Gură de Aur şi ale multor sfinţi şi dascăli, ed. Sophia, 2009

18. Vieţile, Acatistele şi Paraclisele Sfinţilor grabnic ajutători Nicolae, Mina si Haralambie, ed. Sophia, 2009

19. Plînsurile Sfintului Efrem Sirul, ed. Sophia, 2010

20. Cartea omului sau Un bărbat şi o femeie, de la facerea şi pînă la înnoirea acestei lumi, ed. Scara, 2010

21. Cuvinte împotriva beţiei şi pentru buna folosire a vinului, ed. Scara, 2010

22. Vladimir Guette – Papalitatea eretică, ed. Scara, 2010

23. Fericitul Theodorit al Kyrului – Zece cuvinte pentru Dumnezeiasca Pronie, Fundaţia Justin Pârvu, 2010

24. Sf. Theofylact al Bulgariei şi Sf. Nicodim Aghioritul – Tîlcuirea Epistolei către Evrei, ed. Sophia, 2011

25. Cartea ascultării, ed. Sophia, 2011

26. Arhiepiscopul Nichifor Theotokis – Kyriacodromion la Apostolii şi Evangheliile Duminicilor de peste an, Sophia, în curs de apariţie

27. Arhiepiscopul Evghenie Vulgaris – Tîlcuire la Pentateuh, ed. Sophia, 2012

28. Sfântului Ioan Damaschin – Izvorul cunoştinţei, traducere şi note de Cuviosul Gherontie Dascălul, Sfântul Grigorie Dascălul şi Episcopul Iosif al Argeşului, în curs de apariţie

*

Florin s-a săvîrşit în dimineaţa zilei de 2 August 2011. Veşnica lui pomenire!

Sursa: Mănăstirea Petru Vodă