Despre duhul si starea lumii. Nu puteti sluji si lui Dumnezeu, si lui mamona.

Luca 16

13. Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi şi lui Dumnezeu, şi lui mamona.

„Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, si lui mamona." Cugetul împărţit şi inima împărţită il fac pe om netrebnic, căci „omul cu cugetul împărţit nu e statornic în toate căile sale". El fie că nu face nimic, fie că zideşte cu o mână şi dărâmă cu alta. Izvorul vieţii cu adevărat plăcute lui Dumnezeu e hotărârea pu­ternica de a plăcea în toate lui Dumnezeu. Această hotă­râre face toate gândurile, dorinţele şi simţirile omului să năzuiasca spre un singur ţel şi, adunându-i astfel lăuntrul împrăştiat face puternic spre făptuire şi neîmprăştiat în toate lucrările sale. Faptele unui astfel de om sunt reuşite şi rodnice tocmai pentru că sunt pline de viaţă adevărată. De unde vine moleşeala, amorţeala, sterpiciunea fapte­lor ? Din lipsa de viaţă lăuntrică, iar lipsa de viaţă lăun­trică vine din dezbinarea lăuntrică. Omul nu-şi alege un singur ţel, nu face din el legea vieţii sale, iar lucrurile merg cum se nimereşte. De aceea unele din faptele lui trag într-o parte, celelalte în alta, iar zidirea vieţii duhovniceşti nu se mai făptuieşte. Alege-ţi ţelul şi închină-ţi viaţa lui. Adevăratul ţel ni-1 arată firea omului după chipul lui Dumnezeu: ea este părtăşia vie cu Dumnezeu. Către acest ţel de căpetenie îndreaptă-ţi celelalte ţeluri: cărturăreşti, lumeşti, cetăţeneşti, negustoreşti, de serviciu, de stat. Dacă fiecare ar face acest lucru în societate, în aceasta ar domni o singură rânduială şi toţi ar împlini cerinţele ace­luiaşi duh. ( Sf. Teofan Zavoratul ).

Luca 14

16. Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi;

17. Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata.

18. Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă.

19. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă.

20. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.

21. Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici.

22. Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc.

23. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa,

24. Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.

„Mulţi chemaţi, puţini aleşi." Chemaţi sunt toţi creştinii, iar aleşi, aceia dintre creştini au atât credinţă, cât şi viaţă creştinească. In pri­mele timpuri ale creştinismului, la credinţă oamenii erau chemaţi prin propovăduire; noi suntem chemaţi prin în­săşi naşterea noastră şi prin creşterea primită între creş­tini. Şi slavă lui Dumnezeu ! O jumătate din drum, adică intrarea în creştinism şi înrădăcinarea temeiurilor acestu­ia în inima noastră, ce are loc încă din copilărie, o stră­batem fără nici o osteneală. Credinţa noastră, ne-am simţi îndemnaţi să credem, ar trebui să fie cu atât mai puter­nică, iar viaţa cu atât mai vrednică de chemare. Aşa a şi fost, însă de câtva timp lucrurile s-au schimbat la noi. In educaţia şcolară sunt îngăduite principii necreştine, care îi strică pe tineri; în societate au pătruns obiceiuri necreş­tineşti, care îi pervertesc pe aceştia în continuare, după ieşirea din şcoală, şi nu e lucru de mirare dacă aleşii fiind dintotdeauna puţini, după cuvântul lui Dumnezeu, în vre­mea noastră ei sunt şi mai puţini. Acesta este duhul veacu­lui - anticreştinesc ! Ce va fi mai departe ? Dacă la noi nu se vor schimba mijloacele de educaţie şi obiceiurile societăţii, adevăratul creştinism va slăbi din ce în ce mai mult, iar în cele din urmă se va stinge de tot; va rămâne doar numele de creştin, însă duh creştinesc nu va mai fi. Duhul lumesc umple toate. Ce este de făcut ? Să ne rugăm... ( Sf. Teofan Zavoratul )