Relatam aici o minune petrecută cu Părintele Justin la puţin timp după întoarcerea sa din inchisoare…
„Cu sănătatea zdrobită, dar cu sufletul viguros, se întoarce în satul natal, unde are marea bucurie de a vedea că locurile şi oamenii de aici rămăseseră nealteraţi de arşiţa ateismului. Întâmpină însă o mare întristare – mama era grav bolnavă de pelagră şi nu a putut nicicum să o convingă că s-a întors acasă, că fiul ei cel mai iubit trăieşte. Rugăciunile mamei pentru fiul ei, nenumăratele parastase făcute de mama, care credea că fiul ei nu mai trăieşte, l-au întărit mult pe Părintele în închisoare, dar acum nu mai avea cui să-i mulţumească. A aşteptat ca mama să se stingă din viaţa aceasta pământească şi abia apoi s-a întors în mănăstire, adică după un an jumătate. În acest timp Părintele a încercat să se angajeze undeva, dar nu reuşea nicicum datorită legitimaţiei de deţinut. În cele din urmă reuşeşte să se angajeze ca muncitor în construcţia şoselei din această zonă.
„Cu sănătatea zdrobită, dar cu sufletul viguros, se întoarce în satul natal, unde are marea bucurie de a vedea că locurile şi oamenii de aici rămăseseră nealteraţi de arşiţa ateismului. Întâmpină însă o mare întristare – mama era grav bolnavă de pelagră şi nu a putut nicicum să o convingă că s-a întors acasă, că fiul ei cel mai iubit trăieşte. Rugăciunile mamei pentru fiul ei, nenumăratele parastase făcute de mama, care credea că fiul ei nu mai trăieşte, l-au întărit mult pe Părintele în închisoare, dar acum nu mai avea cui să-i mulţumească. A aşteptat ca mama să se stingă din viaţa aceasta pământească şi abia apoi s-a întors în mănăstire, adică după un an jumătate. În acest timp Părintele a încercat să se angajeze undeva, dar nu reuşea nicicum datorită legitimaţiei de deţinut. În cele din urmă reuşeşte să se angajeze ca muncitor în construcţia şoselei din această zonă.
Muncind din greu, istovit de puteri, Părintele se îmbolnăveşte încât abia mai putea urca o scară. Mama îi murise, dar se întâmplă o minune prin care această demnă mamă îşi arată recunoştinţa şi dragostea către fiul ei, stingând astfel amărăciunea Părintelui. Era în noaptea Sf. Mucenic Haralambie, ziua de naştere a Părintelui Justin. În acea noapte Părintele priveghează în cinstea Sf. Haralambie împreună cu celelalte rude care mai erau în viaţă. Cu multă evlavie îşi aminteşte Părintele de acel moment în care citea acatistul înaintea icoanei Sf. Haralambie şi cum a simţit prezenţa Sfântului, care nu a întârziat să-l ajute. Astfel că abia aţipind, o vede pe mama cum îl binecuvintează pe cap, după care Părintele se trezeşte şi uimit, se vede sănătos şi plin de puteri noi, tămăduindu-i-se orice boală căpătată de pe urma închisorii. Îi mulţumeşte Sfântului Haralambie şi mamei şi porneşte din nou spre mănăstire”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu