Daca e sa vorbim despre locuri din Mandra, in care poti duce pe cineva sa vada o bucatica de autenticitate, apoi musai sa treci pe la tanti Orita lu Chima, pe Calea Luncii! Femeia a alocat o aripă a casei din faţă, unei pasiuni destul de rare in zilele noastre... " Camera taraneasca" e sufletul ei! Si are o poveste fascinanta...
Eu nu sunt din Mandra. Am venit aici din Stupinii Prejmerului cand m am maritat cu Ionica a lu Chima, in 1975. Am lucrat ca cititor incasator la gaz si de prin 80 incoace m am apucat sa adun lucruri vechi, pe care oamenii nu le mai pretuiau, pe care le gaseam la gunoi ori prin poduri, pe motiv ca ""oricum nu mai tribe si nu mai place nimurui". Cand vedem ceva care sa mi placa il cicaleam pe om pana mi l dadea. Cu bani, de pomana, la schimb pe altceva, oricum. Si daca nu vroia luna asta, luna urmatoare il sacaiam iar si tot asa...
Ute, blidele astea le am de la nenea Mitrea. M am urcat cu el in pod de mi le o dat. Traista asta i de la soacra-mea li asta i de la matusa lu Bodogos. Icoana asta am gasit o tot in pod la Mitrea. Stergarul il am de la Mariuta Savinii si perinile de la Livia lu Sica. Patul l am cumparat de la Niculae a lu Simon. Palariile is ale lu unchiu Ion... Multe oale de bucatarie am de la Tanasoaia.... Laita i de la Didu lu Savinu. Fata asta de perina i din 63m de cand s o nascut barbatu mi o, Ionica. O fost a lui!
Stati sa va spui povestea la furca asta. I cea mai faina. Furca i o dat o popa Dadu lu Valerica lu Norel din Toderita, cand o petea. E inscriptionata cu initialele lui. Am vazut o acolo, mi o povestit de ea si mi o dat o de am adus o acasa, in Mandra, de unde o plecat...
Cand vin musafiri, mai ales batranii din sat, n ar mai pleca! Ii napadesc, asa, deodata toate amintirile. Fiecare oala, fiecare stergar, fiecare carte, fiecare lampa, perina, traista ori lepedeu, toate bine randuite, le aduce in minte tot cate o poveste...
Lita si Lisaveta lu Sercaianu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu