spre a cerca voi care e voia lui Dumnezeu cea buna, bine-placuta si desavirsita.( Romani 12, 2)
Fiindca mai sus a zis sa ne innoim totdeauna cu fapta buna si cu cunostinta, Fericitul Pavel adauga acum pricina pentru care e de folos aceasta innoire a mintii. Si zice ca trebuie sa ne innoim pentru ca „sa cercam voia lui Dumnezeu", adica sa cunoastem descoperit care este voia lui Dumnezeu. Fiindca cel ce-si are mintea invechita de pacat si de necunostinta, acela nu cunoaste care este voia lui Dumnezeu, nici nu intelege ca voia lui Dumnezeu este ca noi, Crestinii, sa vietuim cu smerita cugetare, cu saracie, cu plingere si cu durere de inima si cu celelalte fapte iubite de Dumnezeu (mai ales cu cele cuprinse in Fericiri), care s-au legiuit in Sfinta Evanghelie.
Iar cine se va innoi dupa duh si dupa minte, acela va cunoaste care este voia Domnului, dar nu precum o cunosteau Evreii, care erau atirnati de Lege. Caci Legea, desi era voia lui Dumnezeu, nu era insa si voia lui Dumnezeu bine-placuta si desavirsita, fiindca voia lui Dumnezeu nu s-a dat ca intii-povatuitoare, ci numai a fost ingaduita, pentru neputinta Evreilor. Iar voie „desavirsita si bine-placuta" a lui Dumnezeu este Testamentul cel Nou al Evangheliei.
Poti insa sa intelegi si asa zicerea aceasta a Apostolului, precum o tilcuieste marele Vasile (hotarirea in scurt 276). Adica: Multe lucruri voieste Dumnezeu: unele fiindca e din fire bun si indelung-rabdator pentru a noastra facere de bine, care se numesc „bunatati", fiind pline de bunatatea si de milostivirea Lui, precum sint faptele cele bune, si dumnezeiestile daruri cu care ne harazeste si toate bunatatile trupesti si sufletesti; iar altele le voieste Dumnezeu cind se minie pentru pacatele noastre, care se numesc „rele", fiindca pricinuiesc, din pricina neputintei trupesti, rautate si durere celor ce le primesc, precum sint bolile, nenorocirile si necazurile care vin ori de la oameni, ori de la diavoli, ori de la firea cea stricata. Insa sfirsitul relelor acestora e bun, pentru ca folosesc sufletului celui ce le patimeste cu rabdare si cu buna-multumire.
( Mai intr-un glas cu marele Vasile zice si dumnezeiescul Damaschin, impartind in doua voia lui Dumnezeu: intru cea inainte-povatuitoare, dupa care Dumnezeu, fiindca e bun, voieste cele bune, care se numeste si „bunavointa"; si in cea urmatoare, dupa care, fiindca e drept, Dumnezeu ingaduie a veni asupra noastra necazurile si patimirile intimplate spre folos, care se numeste si „departare" ori „slobozire". Iar pacatul nu e nici dupa voia intii-povatuitoare a lui Dumnezeu, nici dupa cea urmatoare, ci este doar nasterea mai-nainte alegerii celei inrautatite a omului (vezi Cartea a doua despre credinta, capitolul 46). Vezi si tilcuirea zicerii: „(...) nici nu te abate de la El cind te musra" (Evrei 12:5) si subinsemnarea acesteia. (n. aut.)).
Deci noi sintem datori sa urmam voilor bune ale lui Dumnezeu, care privesc catre facerea de bine a aproapelui. Iar cele ce privesc catre rautate sa nu le urmam, fiindca noi nu sintem slujitori spre cele rele si spre necazurile altora, ci puterile cele rele ale diavolilor. Deci tu, Crestine, socoteste mai intii daca voia lui Dumnezeu este inainte-povatuitoare si buna in sine. Apoi, dupa ce vei cunoasie ca este buna, socoteste daca este si bine-placuta, fiindca multe lucruri sint bune, dar nu sint bine-placute: caci ori se fac la vreme necuvenita, ori de catre persoana necuvenita. De pilda: bine este a tamiia cineva lui Dumnezeu, dar imparatul Osie, tamiind, nu a bine-placut lui Dumnezeu, pentru ca nu i se potrivea lui sa tamiieze, mirean fiind, ci preotilor (Cartea a doua Paralipomena, capitolul 26). Tot asa, bun lucru era a se incredinta ucenicilor Domnului tainele imparatiei, dar nu era bine-placut lui Dumnezeu a se intimpla aceasta mai inainte de vremea cuvenita; de aceea a zis lor Domnul: „Multe am a va spune, dar nu le puteti purta inca" (loan 16:12). Apoi, cind vei socoti ca voia lui Dumnezeu este si buna si bine-placuta, atunci sirguieste-te a face voia lui Dumnezeu in chip desavirsit si fara gres, precum se cere si se cuvine. De pilda, voia lui Dumnezeu buna si bine-placuta este sa miluiesti; trebuie asadar sa miluiesti cu indestulare si cu imbelsugare, fiindca, de vei milui cu crutare si cu scumpatate, milostenia ta nu este masura implinita, ci neimplinita.
( Sf. Teofilact al Bulgariei – talcuirea epistolei catre Romani )
- cules de Dan Fagaraseanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu