Sfantul Teofilact al Bulgariei despre ascultarea de preoti si episcopi. "Despre episcopii şi povăţuitorii eretici şi stricaţi în cre­dinţă, Pavel a zis să nu ne purtăm după învăţăturile lor"

17 Ascultaţi de povăţuitorii voştri

Aici, Apostolul Pavel aduce iar cuvîntul spre episcopi şi arhierei. Şi – după ce i-a lăudat pe aceştia cu cele zise mai sus, anume că ei sînt credincioşi şi vrednici a fi rîvniţi, zicînd: „Aduceţi-vă aminte de povăţuitorii voştri (…), şi, privind la săvîrşirea petrecerii lor, urmaţi-le credinţa!” (la stihul 7) – aşadar, după ce i-a lăudat pentru aceasta, acum zice aici aşa: Fraţii mei Creştini, supuneţi-vă unor asemenea arhi­erei şi episcopi! Dar poate că unii ar zice: Dar ce? Se cuvine a ne supune oricărui povăţuitor, arhiereu şi stăpînitor, măcar şi rău de ar fi? Răs­pundem: După ce zici, Creştine, că arhiereul şi povăţuitorul tău este rău? Dacă e rău după credinţă, deci dacă are dog­me eretice şi hulitoare, fugi de dînsul, măcar de ar fi şi Înger din cer! Iar dacă e rău doar după viaţă şi petrecere, supune-te lui, căci despre unii ca aceştia Domnul zice aşa: „Cărturarii şi Fariseii (1) şed pe scaunul lui Moisi. Deci să ţineţi şi să faceţi tot ce v-ar zice, iar după faptele lor să nu faceţi, căci ei zic, dar nu fac” (Matei 23:3). (2)

Iar despre episcopii şi povăţuitorii eretici şi stricaţi în cre­dinţă, Pavel a zis mai sus să nu ne purtăm după învăţăturile lor: „La învăţături de multe feluri şi străine (de credinţă şi de dreptele dogme adică) să nu vă abateţi!” (la stihul 9). Şi pentru ce trebuie să ne supunem arhiereilor răi cu vieţuirea, deşi nu răi după credinţă? Pentru că arhiereul care se poartă rău nu va sfătui niciodată pe alţii să se poarte şi ei rău. Căci, făcînd fapte rele, el însuşi se ruşinează, lucru arătat din aceea că foloseşte toate mijloacele ca să le ascundă de oameni; şi atunci cum poate să-i înveţe pe alţii cele pe care le ascunde? Dar e cu neputinţă ca arhiereul rău cu credinţa să nu propovăduiască pînă la urmă şi norodului socoteala eretică avută în inima sa.

( 1 ) Tîlcuind ceea ce mărturiseşte Pavel despre sine: „După eresul cel prea cu cercare al Legii noastre am vieţuit înainte ca Fariseu” (Fapte 26:2), Sfinţitul Teofilact zice: „Se cuvine a însemna că Fariseii erau eretici şi cercau Scripturile mai cu de-adinsul decît celelalte eresuri iudaice. Şi Apostolul a zis: «prea cu cercare», nu: «prea-adevărat», căci ei nu aveau cunoştinţa cea adevărată a Scripturilor. Deci cercarea iscodeşte şi socoteşte, dar nu cunoaşte cu totul însuşi adevărul. Ci uneori se şi amăgeşte cu mintea cineva.” Iar în altă parte zice: „La Iudei, trei eresuri erau cuprinzătoare: Fariseii, Saducheii şi Esenienii.” (în tîlcuirea Faptelor) (n. m.)

( 2 )De aceea a zis dumnezeiescul Hrisostom cu privire la iereu şi arhiereu: „Căci, de are vreo dogmă răzvrătită, măcar Înger de ar fi, nu te supune lui! Iar dacă învaţă drept, nu lua aminte la viaţa lui, ci la graiuri!” (cuvîntul al 2-lea la cea de a doua către Timotei). Şi iarăşi zice: „Au nu ştii ce este preotul? Înger al Domnului este! Căci oare dintru ale sale zice? Dacă îl defaimi, nu îl defaimi pe el, ci pe Dumnezeu, Care l-a hi­rotonit. Şi de unde e arătat – ar zice cineva – că Dumnezeu l-a hirotonit? Dacă nu ai această socoteală, nădejdea ta s-a zădărnicit! Căci, dacă Dumnezeu nu lucrează printr-însui, atunci nu ai nici botez, nici de Taine nu te împărtăşeşti, nici de blagoslovenii nu te îndul­ceşti, aşadar nu eşti Creştin. Dar ce – zice – Dumnezeu îi hiroto­neşte pe oricare? Dumnezeu nu-i hirotoneşte pe oricare, dar El Însuşi lucrează prin toţi, chiar nevrednici de ar fi, pentru a se mîntui norodul. Căci – dacă Dumnezeu a grăit pentru folosul noro­dului prin măgar şi prin Valaam, printr-un om spurcat – cu mult mai vîrtos prin preoţi” (la fel). Vezi şi însemnarea zicerii „(…) căci toate ale voastre sînt: ori Pavel, ori Apollo, ori Kifa (…)” (1 Corinteni 3:21). (n. aut.)

şi supuneţi-vă lor,

Cu zicerea aceasta, Apostolul arată curăţitoarea supunere şi ascultare pe care Creştinii sînt datori să o arate arhiereilor şi dascălilor lor, încît să asculte nu numai prin cuvînt, ci să-i slujească şi prin fapte, de ar cere trebuinţa ( 3 ).

căci aceştia priveghează pentru sufletele voastre, ca unii ce au a da seamă pentru voi;

Să audă arhiereii, şi preoţii şi igumenii (adică povăţuitorii) cu­vintele acestea ale Apostolului! Căci zice: Aşa cum se cuvine ca norodul Creştinilor să asculte de ei, tot astfel se cu­vine ca şi ei să fie cu priveghere pentru norod, sîrguindu-se şi îngrijindu-se pentru mîntuirea lor, precum veghează păstorii oilor pentru turma lor, după cum e scris: „Şi în locul acela erau păstori, îngrijind şi păzind străji de noapte împrejurul turmei lor” (Luca 2:8). Căci şi arhiereii şi igumenii au să dea seamă lui Dumnezeu pentru păcatele Creştinilor supuşi lor.

ca să facă aceasta cu bucurie, iar nu suspinînd, căci nefolositor lucru v-ar fi aceasta.

Zice: Creştine, dacă te supui arhiereului tău şi dacă îl odih­neşti pe preotul şi pe proiestosul tău, îi faci mai uşoară greutatea purtării lui de grijă pentru mîntuirea ta. Fi­indcă el se bucură cînd i te supui, iar dacă-i stai împotrivă şi te arăţi fără omenie, el va priveghea şi va purta grijă pentru sufletul tău cu toată această neomenie a ta; însă, de nu-ţi vei îndrepta nesupunerea, arhiereul şi proiestosul tău va suspina către Dumnezeu împotriva ta, iar suspinarea lui nu-ţi va fi de folos, ci foarte vătămătoare şi păgubitoare. Vezi însă, iubite, că Apostolul Pavel nu iartă arhiereului şi proiestosului să izbîndească asupra nesupuşilor într-alt chip afară de suspinare, care arhiereului şi proiestosului îi pricinuieşte blîndeţe şi îndelungă-răb­dare, iar nesupusului cel neîndreptat îi aprinde mai mult focul muncii, fiindcă Îl îndeamnă pe Dumnezeu a Se face mai aspru pedepsitor al aceluia. Tu dar, Creştine nesupus arhiereului şi proiestosului, nu te face nebăgător de seamă pentru că izbînda asupra ta este numai suspinare, ci teme-te încă mai mult pentru aceasta, fiindcă acest sus­pin părut mic ajunge la urechile Domnului şi te dă urgiei Lui.

( 3 ) Despre aceasta şi purtătorul de Dumnezeu Ignatie scria către Smirneni, zicînd: „Toţi urmaţi episcopului ca Iisus Părintelui Său celui ce­resc, şi preotului ca Apostolilor, iar de diaconi ruşinaţi-vă ca de po­runca lui Dumnezeu. Fără episcop, nimeni să nu facă ceva din cele ce se cuvin în Biserică!” Şi în cea către Policarp scrie, zicînd: „Luaţi aminte de episcopi, ca şi de voi să ia aminte Dumnezeu. Eu mă pun în locul su­fletelor celor ce se supun episcopului, presviterului şi diaconului.” Şi în cea către Efeseni zice: „Să ne silim a nu ne împotrivi episcopului, ca să fim supunîndu-ne lui Dumnezeu.” Şi în cea către Magnesieni zice: „Spre cinstea lui Dumnezeu, Celui ce ne voieşte pe noi, este de cuviinţă a asculta de episcop fără nici o făţărnicie. Căci nu pe epis­copul acesta ce se vede îl amăgeşte cineva, ci pe Dumnezeul cel nevăzut!” Şi iarăşi zice: „Cînd vă supuneţi episcopului, mi se pare că nu vieţuiţi după om, ci după Iisus Hristos, Care a mu­rit pentru noi”. Şi iarăşi: „Fiii luminii celei adevărate, fugiţi de împărţire şi de relele învăţături, şi, unde este păstorul, acolo urmaţi ca nişte oi!” (n. aut.)