10.7.12

Valori reprimate: sociologul martir Traian Braileanu (1888-1947, asasinat in temnita Aiudului)


1. Una dintre grupările sociologice cele mai văduvite din cultura română este Grupul de la Cernăuţi condus şi iniţiat de profesorul Traian Brăileanu. Cele mai semnificative informaţii despre această grupare le-am obţinut de la cel mai important membru al grupului, prof. dr. Leon Ţopa şi din memoriile marelui sociolog român Traian Brăileanu. Aflat în închisoarea de la Aiud, profesorul T. Brăileanu începe să-şi redacteze memoriile, ajungând cu mărturiile până la anul 1910. Manuscrisul a fost pus în circulaţie pentru prima dată de cercetarea noastră.

2. Personalitate sociologică cea mai contestată până înainte de 1989 a fost Traian Brăileanu. Profesorul Traian Brăileanu s-a născut la 14 septembrie 1888, în localitatea Bilca (Bucovina), într-o vrednică şi veche familie de intelectuali. Urmează şcoala primară la Bilca, apoi la Rădăuţi, continuând mai departe liceul german din aceiaşi localitate. Între anii 1901-1905 a fost student al Facultăţii de Filosofie din Cernăuţi. Satisface stagiul militar prin absolvirea scolii de ofiţer de la Lemberg, iar la 30 noiembrie 1909 obţine doctoratul în filosofie cu o teză cotată cu menţiunea “Cum laudae“. În acelaşi an este numit interpret al legaţiei române de la Viena. Este o etapă de acumulări ştiinţifice şi filosofice masive, audiază cursuri universitare şi frecventează asiduu bibliotecile vieneze. Revenind la Cernăuţi, este numit bibliotecar al Bibliotecii Universitare - la 1 aprilie 1920 - docent, pentru a fi titularizat ca profesor la 1 iunie 1924. Urmează o activitate profesională prodigioasă, dublată de calitatea de decan al Facultăţii de Litere şi Filosofie (1931 - 1933). O serie de volume, articole, traduceri etc. îi încununează cariera culturală.  

1. Ca o încununare a activităţii sale, a fost ales comandor al ordinului “Coroana României“, iar în 1936 a devenit membru al Academiei de Ştiinţe Politice de pe lângă Columbia University din New York.

3. “Însemnări sociologice“, publicaţia condusă de Traian Brăileanu a fost o veritabilă tribună interbelică a antibolşevismului. Profesorul Traian Brăileanu spunea: “Sociologia nu este şi nu poate fi decât mijloc; noi nu-i atribuim o valoare în sine. Ea serveşte constituirea unei tehnici sociale care, şi ea, e pusă direct în slujba unui scop precis. “Însemnări sociologice“ expun această tehnică, un ansamblu de reguli pentru arta politică, pentru acţiuni îndreptate spre înfăptuirea unui stat naţional român puternic“. 

A fost cea mai importantă publicaţie bucovineană şi debutează la 5 aprilie 1935 sub directoratul lui Traian Brăileanu. Se tipăreşte până în februarie 1937, după care va fi interzisă. Îşi reia ciclul în septembrie 1940, iar cu numărul din 15 ianuarie 1941 îşi va încheia apariţia definitiv.

Istoricul şi contextul socio-politic în care a apărut ni le-a descoperit profesorul Leon Ţopa, unul dintre iniţiatorii şi susţinătorii constanţi ai revistei. Ideea s-a născut în mult frecventatele şi dinamicile seminarii conduse de T. Brăileanu.Temele predilecte erau selectate din cărţile profesorului apărute până atunci. Grupul principal era constituit din Leon Ţopa, Ion Ţurcanu, Sluşanschi, G. Macri, Ion Negură. Numele l-a propus şi impus profesorul Ţopa. Revista a avut o recepţie excelentă, publicul cititor constituindu-l studenţii din marile centre universitare Cernăuţi, Bucureşti, Cluj. A reuşit să obţină colaborarea unor condeie prestigioase: francezul Gaston Richard şi colaboratorul acestuia, Andre Jaussain, germanul G. Krielle, profesor universitar la Universitatea din Hildelberg. Cota înaltă a revistei o mai asigurau semnăturile unor: Traian Brăileanu, Ernest Bernea, Radu Gyr, D. C. Amzăr, V. Băncilă, P. P. Panaitescu, G. Racoveanu, T. Herseni etc., alături de grupul iniţiatorilor.

2. Dacă stăruim asupra publicaţie, motivul nu este doar valoarea ei intrinsecă, căci, în plus, “Însemnările“ deţin o performanţă unică în panoplia revistelor sociologice interbelice. Traiectul şi ţinta ei efectivă sunt anunţate în articolul ei de prezentare de însuşi directorul publicaţiei. Articolul se intitula “Ce vom însemna“, iar cuvintele lui T. Brăileanu sunt limpezi, tranţante şi precis focalizate: “Însemnările noastre s-au născut pentru luptă şi în vederea luptei“, decise să atace şi să doboare orice “monstru sociologic“, mai cu seamă acel “monstru“ care “pustieşte Europa de la începutul veacului XIX“. “Atacat“ şi “alungat“ în alte părţi, scria profesorul, îmncearcă să-şi găsească locul aici, trimiţându-şi înainte făţarnicele sloganuri: “teorii sociologice“, “poveşti egalitariste şi umaniste“, povestea păcii şi fericirii eterne“. După aceasta însă, avertiza Traian Brăileanu, va urma dezastrul: “ospăţul lui Polifem…“

Mesajul era limpede: Polifem era “bolşevismul“, iar “ospăţul“ său avea să fie comunizarea României. Îstoria a dat, din păcate, tragică confirmare previziunii sale. Rolul pe care şi-l asumase revista viza aşadar un scop politic precis. Cu instrumentele sociologiei, se declară război tuturor teoriilor prin care comunismul - ca ideologie - îşi pregătea vad ori se insinua în societatea românască. Articole şi analize din revistă dau seama despre cota înaltă la care sociologii bucovineni au înţeles să-şi ducă războiul. S-au demontat teorii şi curente ideologice, s-au construit teorii şi s-au trasat direcţii în slujba politicii româneşti. Curentul sociologic atacat cu metodă a fost cel descins din sociologia raţionalistă sau marxistă. O concepţie personalist-creştină se plasa fatalmente la polul opus. Simpatiile franceze ale grupului se îndreptau mai degrabă către linia lui Gaston Richard, urmărind cu interes evoluţiile lui Barres, Maurras, Lemaître etc., constituiţi în faimoasa “Action française“. Din sociologia italiană, Corrado Ginni era cel mai des prezent. Evoluţia politică europeană era urmărită “la zi“. Alegerile franceze din 1936, bunăoară, sunt receptate cu necamuflată dezamăgire, iar “ministeriatul lui Leon Blum“ era judecat prin consecinţele sale continentale. Catastrofale, scria A. Joussain, pentru destinul Europei sau sorţii încleştării cu bolşevismul.

Multe din articolele profesorului conţin idei sau germenii unor construcţii teoretice ce-şi vor afla împlinirea în tratatul său din 1939. O selecţie din studiile sale va compune volumul “Sociologia şi arta guvernării“ (1941, ed. a II-a), principala lucrare în care concepţia politică a lui T. Brăileanu se articulează sistematic.

Din bibliografia operei reprimate
Introducere în sociologie, 1925.
Sociologie generală, 1928.
Politica, Cernăuţi, 1928.
Statul şi comunitatea morală, Bucureşti, 1937.
Sociologia şi arta guvernării, Bucureşti, 1941.
Teoria comunităţii omeneşti, Cugetarea-Georgescu Delafras, Bucureşti, 1937, Ed a 2-a, 1941.
Articole:
- în “Însemnări sociologice”:
Ce vom însemna (nr.1)
Sociologia şi condiţiile apariţiei ei (nr.1),
Democraţia modernă şi criza actuală a civilizaţiei (nr.1),
Mulţimea şi elitele (nr.2),
Apariţia oamenilor mari (nr. 6-7)
Legea degradării elitelor (an. II, nr.10)

Extras din volumul II al lucrării ENCICLOPEDIA VALORILOR REPRIMATE. CAZUL SOCIOLOGIEI ROMÂNEŞTI (COORDONATĂ DE PROFESORUL ILIE BĂDESCU)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails