1. Una dintre grupările sociologice cele mai văduvite din cultura
română este Grupul de la Cernăuţi condus şi iniţiat de profesorul Traian
Brăileanu. Cele mai semnificative informaţii despre această grupare le-am
obţinut de la cel mai important membru al grupului, prof. dr. Leon Ţopa şi din
memoriile marelui sociolog român Traian Brăileanu. Aflat în închisoarea de la
Aiud, profesorul T. Brăileanu începe să-şi redacteze memoriile, ajungând cu
mărturiile până la anul 1910. Manuscrisul a fost pus în circulaţie pentru prima
dată de cercetarea noastră.
2.
Personalitate sociologică cea mai contestată până înainte de 1989 a fost Traian
Brăileanu. Profesorul Traian Brăileanu s-a născut la 14 septembrie 1888, în
localitatea Bilca (Bucovina), într-o vrednică şi veche familie de intelectuali.
Urmează şcoala primară la Bilca, apoi la Rădăuţi, continuând mai departe liceul
german din aceiaşi localitate. Între anii 1901-1905 a fost student al
Facultăţii de Filosofie din Cernăuţi. Satisface stagiul militar prin absolvirea
scolii de ofiţer de la Lemberg, iar la 30 noiembrie 1909 obţine doctoratul în
filosofie cu o teză cotată cu menţiunea “Cum laudae“. În acelaşi an este numit
interpret al legaţiei române de la Viena. Este o etapă de acumulări ştiinţifice
şi filosofice masive, audiază cursuri universitare şi frecventează asiduu
bibliotecile vieneze. Revenind la Cernăuţi, este numit bibliotecar al
Bibliotecii Universitare - la 1 aprilie 1920 - docent, pentru a fi titularizat
ca profesor la 1 iunie 1924. Urmează o activitate profesională prodigioasă,
dublată de calitatea de decan al Facultăţii de Litere şi Filosofie (1931 -
1933). O serie de volume, articole, traduceri etc. îi încununează cariera
culturală.
1. Ca o încununare a activităţii sale, a fost
ales comandor al ordinului “Coroana României“, iar în 1936 a devenit membru al
Academiei de Ştiinţe Politice de pe lângă Columbia University din New York.
3. “Însemnări sociologice“, publicaţia condusă de Traian Brăileanu a
fost o veritabilă tribună interbelică a
antibolşevismului. Profesorul Traian Brăileanu spunea: “Sociologia nu este
şi nu poate fi decât mijloc; noi nu-i atribuim o valoare în sine. Ea serveşte
constituirea unei tehnici sociale care, şi ea, e pusă direct în slujba unui
scop precis. “Însemnări sociologice“ expun această tehnică, un ansamblu de
reguli pentru arta politică, pentru acţiuni îndreptate spre înfăptuirea unui
stat naţional român puternic“.
A fost cea mai importantă publicaţie bucovineană şi debutează la 5
aprilie 1935 sub directoratul lui Traian Brăileanu. Se tipăreşte până în
februarie 1937, după care va fi interzisă. Îşi reia ciclul în septembrie 1940,
iar cu numărul din 15 ianuarie 1941 îşi va încheia apariţia definitiv.
Istoricul şi contextul socio-politic în care a apărut ni le-a
descoperit profesorul Leon Ţopa, unul dintre iniţiatorii şi susţinătorii
constanţi ai revistei. Ideea s-a născut în mult frecventatele şi dinamicile
seminarii conduse de T. Brăileanu.Temele predilecte erau selectate din cărţile
profesorului apărute până atunci. Grupul principal era constituit din Leon
Ţopa, Ion Ţurcanu, Sluşanschi, G. Macri, Ion Negură. Numele l-a propus şi impus
profesorul Ţopa. Revista a avut o recepţie excelentă, publicul cititor
constituindu-l studenţii din marile centre universitare Cernăuţi, Bucureşti,
Cluj. A reuşit să obţină colaborarea unor condeie prestigioase: francezul
Gaston Richard şi colaboratorul acestuia, Andre Jaussain, germanul G. Krielle,
profesor universitar la Universitatea din Hildelberg. Cota înaltă a revistei o
mai asigurau semnăturile unor: Traian Brăileanu, Ernest Bernea, Radu Gyr, D. C.
Amzăr, V. Băncilă, P. P. Panaitescu, G. Racoveanu, T. Herseni etc., alături de
grupul iniţiatorilor.
2. Dacă stăruim asupra publicaţie, motivul nu
este doar valoarea ei intrinsecă, căci, în plus, “Însemnările“ deţin o
performanţă unică în panoplia revistelor sociologice interbelice. Traiectul şi
ţinta ei efectivă sunt anunţate în articolul ei de prezentare de însuşi
directorul publicaţiei. Articolul se intitula “Ce vom însemna“, iar cuvintele
lui T. Brăileanu sunt limpezi, tranţante şi precis focalizate: “Însemnările
noastre s-au născut pentru luptă şi în vederea luptei“, decise să atace şi să
doboare orice “monstru sociologic“, mai cu seamă acel “monstru“ care “pustieşte
Europa de la începutul veacului XIX“. “Atacat“ şi “alungat“ în alte părţi,
scria profesorul, îmncearcă să-şi găsească locul aici, trimiţându-şi înainte
făţarnicele sloganuri: “teorii sociologice“, “poveşti egalitariste şi
umaniste“, povestea păcii şi fericirii eterne“. După aceasta însă, avertiza
Traian Brăileanu, va urma dezastrul: “ospăţul lui Polifem…“
Mesajul era limpede: Polifem era “bolşevismul“, iar “ospăţul“ său avea
să fie comunizarea României. Îstoria a dat, din păcate, tragică confirmare
previziunii sale. Rolul pe care şi-l asumase revista viza aşadar un scop
politic precis. Cu instrumentele sociologiei, se declară război tuturor
teoriilor prin care comunismul - ca
ideologie - îşi pregătea vad ori se insinua în societatea românască. Articole
şi analize din revistă dau seama despre cota înaltă la care sociologii
bucovineni au înţeles să-şi ducă războiul. S-au demontat teorii şi curente
ideologice, s-au construit teorii şi s-au trasat direcţii în slujba politicii
româneşti. Curentul sociologic atacat cu metodă a fost cel descins din
sociologia raţionalistă sau marxistă. O concepţie personalist-creştină se plasa
fatalmente la polul opus. Simpatiile franceze ale grupului se îndreptau mai
degrabă către linia lui Gaston Richard, urmărind cu interes evoluţiile lui
Barres, Maurras, Lemaître etc., constituiţi în faimoasa “Action française“. Din
sociologia italiană, Corrado Ginni era cel mai des prezent. Evoluţia politică
europeană era urmărită “la zi“. Alegerile franceze din 1936, bunăoară, sunt
receptate cu necamuflată dezamăgire, iar “ministeriatul lui Leon Blum“ era
judecat prin consecinţele sale continentale. Catastrofale, scria A. Joussain,
pentru destinul Europei sau sorţii încleştării cu bolşevismul.
Multe din articolele profesorului conţin idei sau germenii unor
construcţii teoretice ce-şi vor afla împlinirea în tratatul său din 1939. O
selecţie din studiile sale va compune volumul “Sociologia şi arta guvernării“
(1941, ed. a II-a), principala lucrare în care concepţia politică a lui T.
Brăileanu se articulează sistematic.
Din bibliografia operei reprimate
Introducere în sociologie, 1925.
Sociologie generală, 1928.
Politica, Cernăuţi, 1928.
Statul şi comunitatea morală, Bucureşti, 1937.
Sociologia şi arta guvernării, Bucureşti, 1941.
Teoria comunităţii omeneşti, Cugetarea-Georgescu Delafras, Bucureşti, 1937, Ed a 2-a, 1941.
Articole:
- în “Însemnări sociologice”:
Ce vom însemna (nr.1)
Sociologia şi condiţiile
apariţiei ei (nr.1),
Democraţia modernă şi criza
actuală a civilizaţiei (nr.1),
Mulţimea şi elitele (nr.2),
Apariţia oamenilor mari (nr. 6-7)
Legea degradării elitelor (an. II, nr.10)
Extras din volumul II al lucrării ENCICLOPEDIA VALORILOR REPRIMATE. CAZUL SOCIOLOGIEI ROMÂNEŞTI (COORDONATĂ DE PROFESORUL ILIE BĂDESCU)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu