Restituiri: Parintele Arsenie Boca la Bixadul Oltului – Covasna

Intr-o postare anterioara pe blog (link aici), am aratat ca exista cel putin doua picturi al caror autor a fost marele duhovnic Arsenie Boca, extrem de putin cunoscute. Ambele se gasesc in judetul Covasna. Ambele au fost necunoscute pana la momentul acesta, cel putin pentru unul dintre polii pastratori ai mostenirii Parintelui – Manastirea Prislop (unde se gaseste si mormantul sau).

Citind de curand cartea ingrijita de teologul Vasile Manea, ”Parintele Arsenie Boca – Obiectivul BRATU“, am descoperit in declaratia data si semnata de Parintele Arsenie insusi – la 16 iunie 1948, urmatoarea fraza referitoare la succinta sa biografie, ceruta de securitate: ”Am terminat ‘Belleartele’ cu bine, in 1938. Am facut anul de practica la o biserica din Bixadul Oltului, judetul Ciuc, zugravita in fresca, impreuna cu profesorul meu, Costin Petrescu“. Dupa cum stim, dupa obtinerea licentei in teologie la Sibiu, Zian Boca (numele de mirean) a continuat cu facultatea de arte frumoase de la Bucuresti. In 1938, pana catre primavara lui 1939, l-a insotit pe profesorul sau Costin Petrescu pentru a picta o biserica a unui sat covasnean, pe atunci apartinator regiunii Ciuc. Acele luni erau obligatorii ca practica. Nu a fost un an intreg, ci probabil vreo 7-8 luni, intrucat in martie 1939 Parintele Arsenie pleca deja spre intarire duhovniceasca la Muntele Athos, la schitul Sf. Ipatie, fiind deja hirotonit ca diacon celib de la 11 septembrie 1936, la Catedrala Mitropolitana din Sibiu.

Cronologic, cea dintai pictura importanta a Parintelui este tocmai cea de la Bixad, de la sfarsitul studentiei la bellearte; este vorba de o fresca realizata in Biserica “Sfantul Dumitru” din Bixad – sat in care in prezent covarsitoarea populatie este maghiara (ne-ortodoxa); la momentul pictarii biserica tocmai fusese ridicata,  prin efortul financiar al unui patron al carierei de piatra din zona, pe nume Dumitru Bogdan, mai exact in perioada 1935-1938. Pictura bisericii a ramas insa nenterminata si nu ii apartine in integralitate Parintelui Arsenie, dupa cum se arata si in primul articol scris pe aceasta tema, in ianuarie 2012, in Revista “Formula As” (link aici pentru a citi articolul).

La deplasarea mea la Bixad – acum 2 zile, am facut fotografii ale principalei fresce pictate de Parintele Arsenie, care se gaseste pe cupola exact de deasupra altarului. Stilul sau reprezentativ iconografic este inconfundabil, asa incat despre aceasta nu exista dubii ca este rezultatul creatiei si muncii tanarului absolvent Zian Boca. Fecioara Maria sezand pe un tron, tine in brate pe fiul sau Iisus. Ambii au ochii albastri, ca in toate reprezentarile picturale ale Parintelui, de mai tarziu. Fresca este foarte bine conservata, desi au trecut 75 de ani de la pictarea ei. Am inserat cateva fotografii mai jos.

M-am intrebat unde a locuit Parintele Arsenie in perioada sederii si pictarii la Bixad, si am avut bucuria sa aflu si acest lucru: in casa parohiala situata la cca. 100 m de Biserica Sf. Dumitru (respectiv foarte aproape de o alta biserica ortodoxa din Bixad, mult mai veche si mai mica, o reala bijuterie, despre care voi scrie si voi prezenta fotografii separat). Am atasat setului meu de poze de mai jos si o fotografie cu casa parohiala unde a locuit parintele, mai exact cea cu numarul 301 din Bixad, care am inteles ca a ramas aproape neschimbata din 1938 incoace. Si Biserica Sf. Dumitru, cu clopotnita de lemn, sunt la fel ca in vremea cand Zian Boca a pictat acolo. Intrucat intr-unul din tablourile votive din biserica se gaseste familia patronului carierei de piatra Dumitru Bogdan, am inserat si o poza a acestuia. Interesant este ca in aceasta biserica am descoperit, foarte alterat insa, ca al doilea tablou votiv, alaturi de familia Bogdan, reprezentarea Regelui de atunci al Romaniei, Carol al II-lea. Ca si la Manastirea de la Sambata, reprezentarea lui Carol al II-lea in biserica de la Bixad a rezistat si dupa 1940. La Bixad, ea a rezistat pana in 1976, si actualmente este din nou relativ-observabila, dar aceasta e o alta poveste.

In toamna anului 1940, dupa cedarea Ardealului de nord, biserica din Bixad a trecut prin momente grele, fiind devastata, pisania din pridvorul bisericii taiata cu dalta de catre primar, iar pictura fiind zgariata si partial acoperita cu vopsea. Din relatarile preotului Dumitru Trifan (care a fost, cel mai probabil, preotul pe care si Zian Boca l-a avut prins la Bixad in perioada in care a pictat acolo) se cunoaste faptul ca in al doilea razboi mondial au cazut doua bombe peste biserica, dar din mila lui Dumnezeu ele nu au explodat, ci doar au spart acoperisul. Apoi biserica a fost jefuita de cateva ori de raufacatorii de alte confesiuni din sat, ajungand in ruina. Printre primii preoti reveniti in toamna anului 1944, a fost si preotul Trifan, care datorita imprejurarilor create de armatele in retragere a fost nevoit sa parasesca parohia in mai multe randuri. Pe acest fond al situatiei, Arsenie Boca, devenit duhovnicul Ardealului, va fi invitat in 1949 la Bixad. Legatura Parintelui Arsenie cu Covasna si respectiv cu Bixad-ul nu se incheie deci, odata cu pictarea in 1938-1939 a frescei din Biserica Sf. Dumitru. In 1949, Parintele a revenit si a stat la Bixad mai multe zile, respectiv in zilele de 8,9,10, 11 si 12  noiembrie 1949. Marturie stau scrierile sale din fiecare din aceste zile, datate si localizate, asa cum apar in cartea restituitoare “Cuvinte vii” – editie ingrijita de Parintele Daniil Stoenescu (ed. Charisma, Deva, 2006). Scriam aici pe blog, cu putin in urma, despre o icoana pe panza din Covasna, din satul Chichis, al carui autor este tot Parintele Arsenie, despre care nu se  stie cum a ajuns acolo (link la pagina – aici) si despre care multi nu cunosc nimic. Nu stim (inca), cu siguranta, ce pastor a fost gazda Parintelui Arsenie din toamna lui 1949 de la Bixad (ar fi putut fi parintele Dumitru Trifan…). Indraznesc sa ma gandesc ca acel preot ar fi putut fi acelasi cu cel care a primit in dar icoana ce se gaseste din (sau dinainte) de 1955, la Chichis. Bunica din Chichis cu care am discutat, amintea insa de un preot pe nume Glodeanu, care ar fi stiut ce este cu acea icoana pe panza. Asa ca lucrurile acestea raman deocamdata necunoscute.

Poate sa para putin lucru, ca doua opere picturale ale celui mai mare duhovnic si om sfant al Romaniei se gasesc undeva in Covasna, nestiute, neintretinute in mod special. Poate ca este asa, dar poate ca nu… La Manastirea Prislop, cele cinci picturi ale Parintelui Arsenie de pe iconostas sunt pastrate si ingrijite ca ochii din cap! La Manastirea Sambata, doar una singura, pe panza, se gaseste, si este adapostita in Muzeul manastirii – si nu fara deosebita atentie, in vreme ce la Biserica din Draganescu (actualemente Mihailesti) – jud. Giurgiu, pictura in fresca a bisericii se bucura de cea mai mare recunoastere si iubire, si a generat punerea in picioare, foarte recent, a proiectului pentru realizarea Centrului pastoral-misionar „Arsenie Boca” şi a Casei memoriale „Arsenie Boca”.

Cele 5 titluri ale insemnarilor Parintelui Arsenie din cele 5 zile petrecute in 1949 la Bixadul Oltului, unde probabil isi va fi revazut pictura, sunt: “In ierarhia raspunderilor ‘orice stapanire, de la Dumnezeu este’ “,  ”Ultimul motiv”, “Dincolo de intamplari”, “Ucigasa cetate” si “Samarineanul”.

Inchei cu un mic extras din “gandul” Parintelui scris la Bixad pe 8 noiembrie 1949, de Sf. Mihail si Gavril (cand probabil a fost invitat sa slujeasca si sa tina o predica in biserica), din cadrul titlului sau “In ierarhia raspunderilor ‘orice stapanire, de la Dumnezeu este‘ “:

“Pe primejdioasa panta, inclinata spre neant, a antrenat rationalismul pe oameni. Toti oamenii recunosc suprematia adevarului – numai cat de putini mai stiu exact ce mai este adevarul. Una dintre definitiile sale, de mari ravagii, e si echivalenta ratiunii cu realul. De aci pana la a spune ca realitatea e numai ceea ce imi spune mie mintea ca e realitate, si ceea ce imi spune ca nu e, nu exista, nu e decat un pas. Afirmatia aceasta mai cuprindea in sine un sambure stricat: eul. Eul e bun la locul lui, dar nu exaltat la rangul de criteriu al adevarului. [...] Numai gandirea lui Dumnezeu echivaleaza creatia. Omul e creator in fantezie, in iluzie. Cea mai fantastica creatie a unor oameni e negativa: ca nu exista Dumnezeu. Iata o interpretare gresita a demnitatii omenesti. – Oameni pe care-i asteapta cea mai mare deziluzie!…“

Sursa: anomismi