28.1.13

Un fals ideologic: "Amoralismul" lui Nae Ionescu, de prof. dr. Adrian Botez



S-a făcut, şi incă se face mare caz 1de “amoralismul” lui Nae Ionescu, de “spiritul său imperialist” – pentru că Nae Ionescu a afirmat despre omul -naţie, in Conferinţa a IV-a, din lagărul de la Miercurea Ciuc (conferinţă publicată la p. 31, in Buletinul informativ, nr. 4-5, august-septembrie 1940): “Noi trăim in istorie, unde este păcat, veşnică luptă, unde trebuie să ne cucerim dreptul la existenţă, prin vredn icia noastră(s.n.). Dacă nu există dreptul la existenţă, am fi in acest caz ingeri, şi nu sub păcat şi in istorie(…). Prin urmare, cel care vrea să-l realizeze pe Dumnezeu nu o va face decat cucerind in afară, strangand de gat pe altul - deci naţiunea e dinamică, e ofensivă şi imperialistă. Nu există, altfel zis, cuminţenie şi defensivă, in naţionalism, căci neamurile care se pun pe o astfel de temă, poziţie, cad in robie.”
 
De la bun inceput, subliniem două lucruri: a - aşa-zisul text al conferinţei lui Nae Ionescu este, de fapt, o stenografiere din partea unor auditori fascinaţi de discursul Profesorului – foarte probabil, neglijenţi in scriere şi cu urechea la conferinţă, auditori-stenografi care, stenografiind maşinal, n-au surprins ideea, ci au scris “mot a mot” - şi nici n-au mai revenit asupra textului stenografiat;
b- afirmaţia lui Nae Ionescu este scoasă de C. Papanace atat din contextul conferinţei, cat şi din contextul gandirii lui Nae Ionescu. In plus, bine ar fi să nu se uite că hiperbola e procedeu specific oratoriei, iar Nae Ionescu a fost un magnific, fascinant orator (ne -o mărturisesc pană şi duşmanii lui!): credem a nu şi-l inchipui nimeni pe Nae Ionescu, cu mainile in gatul cuiva - pe el, cel elegant pană la scliviseală…

Insuşi C. Papanace, in Prefaţa sus-amintită, revine, intr-o incercare de a pune, totuşi, lucrurile in contextul logicii bunului-simţ şi, mai cu seamă, al autenticei gandiri legionare, formulate de Codreanu: “Teoria amoralismului in politica naţională şi, mai ales, internaţională - ar avea interes să o propage popoare mari (in sens de numeroase) ca ruşii, germanii chinezii etc. Dar ar fi o mare imprudenţă, ca să nu spunem neghiobie, dacă ea ar fi etalată şi justificată de popoare mijlocii şi mici. Căci s-ar oferi , in mod stupid, alibiul pentru hrăpăreţii lor vecini! Popoarele mici nu pot concura intr-un climat politic dominat de concepţia luptei amorale. Insăşi existenţa lor fizică e permanent ameninţată. De aceea, ele au interes să propovăduiască toleranţa intre indi vizi şi popoare(s.n.)”. E clar că Nae Ionescu trebuie să fi fost măcar tot atat de lucid precum C. Papanace. Şi, deci, afirmaţia sa trebuie că are cu totul altă semnificaţie, care să se inscrie in linia gandirii lui Codreanu - despre care Nae Ionescu mărturisea:”Minunea pe care a făcut -o Corneliu Codreanu e aşa de mare, că de -acum il depăşeşte şi pe el”. 

Pană-n zilele noastre, cam toţi istoricii, intr -o măsură mai mare sau mai mică, se complac in a-l expedia pe Corneliu Zelea Codreanu, in cel mai bun caz, in zona “extremism de dreapta” şi “propagandă populistă”…Ei nu iau in seamă decat gesturile disperate, totdeauna de apărare, totdeauna de răspuns (responsabilizaţi absolut, cu viaţa), ale unor tineri (intelectuali, majoritatea) crunt nedreptăţiţi, prigoni ţi, hăituiţi, intemniţaţi, torturaţi şi asasinaţi, cu familii cu tot (de dictatorul Carol al II -lea şi servii săi, apoi de comunişti), tineri innebuniţi de durerile neamului lor (să nu se uite că Mişcarea Legionară incepe să se manifeste in perioada care premerge marile rapturi, din decizie externă şi cu cvasi-consimţire a politicienilor interni, in frunte cu regele - asupra teritoriului naţional romanesc, marile cataclisme morale, alienante, ale poporului roman - comunismul şi ocupaţia străină); poate şi rătăciţi de dreapta invăţătură spirituală. Aceşti istorici nu iau in seamă problema Invierii Spirituale a Neamului, care se poate implini prin cuvant, educaţie şi faptă ritualică, intr -un mediu sacru, sub Privirea lui Hristos. Educaţie pentru inlocuirea eredităţii biologice, cu forţa de automodelare spirituală, intru onestitate absolută, demnitate şi desăvarşit cavalerism.

Merită cu prisosinţă analizată singura generaţie de tineri ai Romaniei care a inţeles linia cristică a martiriului – singura generaţie modernă care nu a pretins ţării şi neamului decat dreptul la autojertfire, in numele unor idealuri spirituale. Greşeli şi excese au produs, intotdeauna, toate generaţiile tinere ale Pămantului, dar numai această generaţie, generaţia romanească interbelică (singura inţelegătoare de martiriu cristic, in toată lumea) este prigonită, calomniată şi damnată, pană la al 7-lea neam. Aceşti tineri nu s-au repezit niciodată inafara hotarelor ţării lor, pentru a face bani mai mulţi (şi numai unul Dumnezeu ştie cat de săraci au fost unii dintre ei) ci, atunci cand, totuşi, au plecat spre Apus, au plecat spre a muri pentru Hristos Cel al Tuturor Neamurilor Pămantului.
Cand Codreanu spune, la Congresul studenţesc de la Berlin -1930:”Nu uitaţi că dreptul este o prop rietate care se sprijină pe forţă. In lume oamenii se luptă. Din adancul mării şi pană in inălţimile văzduhului, nu -i decat o luptă in care animalele se devorează unele pe altele(…) Voiesc să spun că nu există in natură pacea pe care o cantă toţi poeţii şi literaţii, nu există decat o realitate mare, crudă şi superbă: RĂZBOIUL. Neamurile care inţeleg acest adevăr trăiesc. Celelalte pier(…)” - nu vrea să spună şi nici nu spune că e de acord cu darwinista junglă a luptei pentru supravieţuire şi cu realitatea cosmică a RĂZBOIULUI, a manifestării forţei brutale - ci le constată; CU DURERE O CONSTATĂ, această realitate a infiltrării Demonului in lume. Iar leacul spiritual pe care il găseşte şi oferă Codreanu - nu doar romanilor, ci OMENIRII, este cuprins in cuvintele profetice din 1936 (Pentru legionari) - cuvinte prin care se distruge (cel puţin “in abstracto”, ca poziţie revelat -spirituală), odată pentru totdeauna, amoralismul autentic (inaugurat, teoretic, la inceput de secol XVI, de către demoniacul Niccolo Machiavelli, prin textul Principelui): “Ţelul final al Neamului este viaţa? Dacă este viaţa, atunci nu ne interesează mijloacele pe care neamurile le intrebuinţează spre a şi -o asigura. Toate sunt bune, chiar şi cele rele. Se pune deci problema: După ce se conduc naţiunile in raport cu alte naţiuni? După legea peştilor din mare sau a fiarelor din pădure? Ţelul final nu este viaţa. Ci INVIEREA. Invierea neamurilor in numele Mantuitorului Iisus Hristos. Creaţia, cultura – nu-s decat un mijloc, nu un scop, cum s -a crezut, pentru a obţine această Inviere. Este rodul pe care Dumnezeu l -a sădit in Neamul nostru, de care trebuie să răspundem. Va ve ni o vreme cand toate neamurile pămantului vor invia, cu toţi morţii şi cu toţi regii şi impăraţii lor. Avand fiecare locul său inaintea tronului lui Dumnezeu. Acest moment final, <<Invierea din morţi>>, este ţelul cel mai inalt şi mai sublim către care se poate inălţa un neam.”
Doar interpretand, pe această linie, vorbele lui Nae Ionescu – putem surprinde şirul logicii dialectice ionesciene, putem inţelege că nu este nici o contradicţie, in logosul său: filosoful creştin constată o realitate (infiltrarea concepţiei demoniace, in toate popoarele lumii, inclusiv in poporul roman) - şi ne atenţionează că trebuie să avem spiritul concentrat bipolar - către istoria demoniacă şi către Mantuirea Dumnezeiască ; poporul roman, ca şi toate popoarele care cre d in Spirit, să se apere aprig de Demon - şi să se roage pentru Mantuire - Inviere:”Prin aceaşti doi poli, primul situat pe pămant, in clocotul vieţii acestei lumi şi secundul transpus in cer, in lumea cealaltă, trece axa verticală a doctrinei legionare fixată de Căpitan”(C.Papanace – Prefaţa citată).
Ne supără şi nedumereşte dubla măsură, aplicată de “critici” şi istorici cultural-literari, in judecarea personalităţilor spiritual-culturale ale neamului nostru. Dacă i se permit exasperări faţă de soarta nea mului său, dacă i se permite apostazia grosolană, clovnerească, d-lui Emil Cioran (ucenicul lui Nae Ionescu!) - lui Cioran, care sare, numai in trei ani, de la afirmaţia, in legătură cu Legiunea Arhanghelul Mihail şi cu Corneliu Codreanu: ”In caţiva ani, Romania a cunoscut o palpitaţie tragică, a cărei intensitate ne consolează de laşitatea a 1.000 de ani de neistorie.
Credinţa unui om a dat naştere unei lumi, ce lasă-n urmă tragedia antică şi pe Shakespeare (…). Pe un plan absolut, dacă ar fi trebuit să aleg intre Romania şi Căpitan, n -aş fi ezitat nici o clipă (…). Cu excepţia lui Iisus, nici un mort n-a fost mai prezent intre noi” (1940, cand Cioran se plimba pe malurile Senei - deci, nu se putea prevala de argumentul că-l ameninţa cineva şi-l forţa să spună ce-a spus) - la afirmaţia, apărută in cartea Ţara mea, Humanitas, 1996 - dar scrierea ei s-a făcut, se pare, prin 1943: ”Mişcarea Legionară a fost o mişcare crudă, amestec de preistorie şi de profeţie, de mistică a rugăciunii şi a revolverului (…) fusese intemeiată pe idei feroce: a dispărut in ferocitate” etc. - iar despre Codreanu spune că avea infăţişarea unui “ataman cazac” - ei bine, de ce nu i s-ar permite şi lui Nae Ionescu(profesorul -maestru al lui Cioran) nu un salt (invers, faţă de Cioran!), ci o precizare in registru spiritual, nu biologic-vitalist, asupra conceptului de naţie-neam? In lumea căzută, omul, care “a căzut lumea”, se exprimă prin naţie-neam: şi om, şi naţie-neam, sunt sub păcat, deci sub semnul războiului metafizic - dar naţia-neam este prima treaptă de strigăt pentru mantuire intru unitatea-unicitate, a omului care, prin naţie-neam,
nu se mai simte singur - şi astfel face primul pas spre HRISTOS -MIRELE-FUZIUNEA. Cele spuse despre necesitatea “imperialismului naţiei” sunt valabile doar pentru istorie=conştientizarea căderii in lume şi a lumii-cădere, pentru cei care nu conştientizează, incă, necesitatea luptei dintre “poruncile Sfantului Duh şi poftele firii noastre pămanteşti”(Corneliu Zelea Codreanu, Insemnări e la Jilava): “Caracteristica timpului nostru: Ne ocupăm cu lupta dintre noi şi alţi oameni, nu cu lupta dintre poruncile Sfantului Duh şi poftele noastre pământeşti.
Ne preocupăm şi ne plac victoriile asupra oamenilor, nu victoriile impotriva Diavolului şi păcatului. Toţi oamenii mari ai lumii de ieri şi de azi: Napoleon, Mussolini, Hitler etc. sunt preocupaţi mai mult de aceste biruinţe. Mişcarea Legionară face excepţie, ocupandu -se, dar insuficient, şi de biruinţa creştină in om, in vederea mantuirii lui. Insuficient. Răspunderea unui conducător este foarte mare. El nu trebuie să delecteze ochii armatelor sale cu biruinţe pămanteşti, nepregătindu-le, in acelaşi timp, pentru lupta decisivă, din care sufletul fiecăruia se poate incununa cu biruinţa veşniciei sau infrangerea veşnică”.
Căci, la fel precum Codreanu , care se explică, afirmand, contrar teoriei darwiniste a “războiului pentru supravieţuire”, că nu viaţa -război e ţelul final al neamului, ci INVIEREA SPIRITUALĂ - tot aşa şi Nae Ionescu se explică, in legătură cu atitudinea lumii -treaptă de strigăt către Dumnezeu, a lumii care intrevede mantuirea, deci eliberarea de căderea-păcat, intru lumea ek-stasis-ului şi, totodată, divin-dinamică, LUMEA CREŞTINĂ: (Nae Ionescu, art. Iertarea creştină, in Cuvantul, 29 nov. 1926)”Creştinismul este religia milei şi a iertării. Religia celor slabi, deci? (n.n.: aşa cum clama Nietzsche). A sclavilor? A, nu! Ci mai degrabă a eroilor. A eroilor umili şi anonimi, a celor care s-au infrant pe ei, a acelora care nu mai sunt ai lor, ci ai lui Dumnezeu. Cine nu mai cere nimic pentru el, e creştin. Cine nu mai ex istă prin el, e creştin. Cine s-a omorat in trupul lui, in ambiţiile şi poftele lui, dar trăieşte in spiritul şi in legea lui Dumnezeu - acela e creştin.
Inseamnă insă aceasta că un creştin nu există, nu cere nimic, nu luptă pentru nimic? Deloc.
El este, luptă şi cere implinirea legii lui Dumnezeu (s.n.).”
Deci, dacă OMUL-NAŢIE este cauza “războiului vitalist” darwinist, NAŢIA-OM (metafizic) scoate, de sub păcat şi din istorie, umanitatea - pe noi, refăcandu-ne spiritual, situandu-ne chiar mai sus de ingeri. Deci, pentru a subzista in lumea căzută, orizontalizată, OMUL -NAŢIE căzut in lume işi apără, vitalist, “sărăcia şi nevoile şi neamul” (adică, fiinţa “descojită”, treptat, de orgoliul individualist-egoist, fiinţa care se pregăteşte pentru des-fiinţarea stării de cădere in lume şi re-infiinţarea intru Dumnezeu) - dar pentru re-infiinţare reală, spirituală, NAŢIA-OM creştină nu urmăreşte cu ochii altceva decat verticala -implinirea legii lui Dumnezeu. Nici Hristos nu şi-a negat trupul (s-a inălţat la cer cu tot cu trup), nici nouă nu ne-o cere: ne cere doar să nu ne uităm ORIGINARA IDENTITATE - cea divină. (prof. dr. Adrian Botez)

1 - Eruditul istoric al aromanilor, Constantin Papanace, in Prefaţa la cartea Fenomenul legionar, cuprinzand patru conferinţe stenografiate de alţii, ale lui Nae Ionescu , carte editată de Samizdat -Bucureşti, 2000 (dar reproducand un text apărut, cu mulţi ani in urmă, prin 1941, la editura Armatolii) - face această afirmaţie (“teoria imperialismului şi a expansionismului, de esenţă amorală, vine in vădită contradicţie cu linia creştină adoptată de Căpitan, pentru Mişcarea Legionară”) - afirmaţie pe care am intalnit -o, apoi, nedigerată, la mulţi dintre cei care scriu, fie şi tangenţial, despre Nae Ionescu - de la Stelian Neagoe - Triumful raţiunii impotriva violenţei, Junimea, Iaşi, 1977 - şi pană la spaniolul Francisco Veiga - Istoria Gărzii de Fier - mistica ultranaţionalismului, Humanitas, Buc., 1995.

Prof. Dr. Adrian Botez

Sursa: revista Contraatac, an V, nr. 14, aprilie-mai 2005 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails