Reporter: Ați fost la căpătâiul
Părintelui Justin. Cum l-ați găsit?
Doamna Aspazia Oțel Petrescu: Atât de frumos! Părintele parcă dormea,
căci în timpul vieții pământene n-a prea avut parte de odihnă. Oamenii au fost
fără milă cu Părintele. Au tras de harul Sfinției Sale cât au putut. Nu s-au
gândit că, pentru alinarea lor, Sfinția Sa stătea treaz până la ore mici din
noapte. M-am liniștit când l-am văzut pe Părinte, am certitudinea că, așa cum Părintele
Arsenie Boca face miracole mai mari după mutarea la Domnul, și mai multă lume
se adună în jurul lui, și mai multă alinare aduce, așa o să facă și Părintele
nostru.
Reporter: Mi-ați vorbit despre o
proorocie a Părintelui...
Doamna Aspazia Oțel Petrescu: Mi s-a părut copleșitor când am înțeles
lucrul acesta. Eu am crezut că Părintele Justin a proorocit moartea mea, dar Părintele
nu putea să facă lucrul acesta, la cât era de delicat. Părintele mi-a spus care
va fi anul ultimei mele binecuvântări. Aveam 80 de ani și i-am zis Părintelui:
”Dați-mi o binecuvântare mai mare, că nu se știe, s-ar putea să fie ultima.”.
Aveam atunci niște probleme de sănătate destul de grave. Și Părintele a stat
puțin, ca și când ar fi făcut un calcul, și a zis: ”Păi, stai, măi, că până la
89 de ani mai ai!”. Eu am înțeles că voi trăi până la împlinirea vârstei de 89
de ani. Acum mi-am dat seama că Părintele a spus că la 89 de ani voi avea
ultima sa binecuvântare. Și așa a fost! E cutremurător!
Părintele Justin a fost omul iubirii, și puterea
lui de iubire față de oameni, în special, a fost fără limite. Părintele a fost
pentru noi, foștii deținuți politic, un fel de pater familias, pentru că familie
este toată lumea asta pătimitoare pentru atitudinea pe care a luat-o față de
ateismul comunist. Noi am rămas orfani. Dar, în același timp, sunt convinsă că
Părintele nu ne părăsește și că dragostea lui de oameni este atât de mare,
încât nu se va împiedica de pragul care există între vremelnicie și eternitate.
În același timp, Părintele a avut o atitudine
corectă față de naționalism. Rușii duc acum o campanie intensă că ortodoxia
este internaționalistă, că nu există bulgari, că nu există români. Părintele
Justin n-a negat niciodată faptul că Mântuitorul a venit mai ales pentru cei
nechemați. Ca dovadă este pilda ospățului, când El a chemat pe cei care trebuia
să participe la ospăț, și fiecare a avut câte un motiv pentru care să nu vină.
Și atunci, El a zis celor care au pregătit ospățul să iasă în stradă și să
cheme pe cei care vor să vină. Și au venit și cei care erau în haine de
sărbătoare, de ospăț, și au venit si cei care erau în haine de lucru. Deci, din
asta se vede că toate neamurile sunt creația lui Dumnezeu, nu numai un neam
ales. Sunt unii care susțin că nu există etnie creștin-ortodoxă, și că există
numai ortodoxie, atât și punct. Eu susțin că există bulgar ortodox, român
ortodox etc. Nu se poate nega acest lucru. La problema națiunilor, aceasta ni
s-a părut nouă, celor ce am trecut prin închisorile comuniste, parabola cea mai
limpede. N-ați venit voi cei chemați, i-am chemat pe ceilalți. Sunt la fel de
chemați ca și voi. Important este cum trăiești această chemare, cum o aduci la
îndeplinire. Iar Părintele Justin a fost întotdeauna pe această linie.
Ortodoxia este o cupolă imensă, sub care au venit
și cei chemați, și cei nechemați, după cum a spus Mântuitorul. Dar n-au venit
dezbrăcați de ceea ce sunt. Au venit cu ceea ce erau. Fiecare neam are o
misiune în planul de mântuire al Părintelui veșnic, fiecare a venit cu această
chemare, nu s-a lepădat de ea. Biserica Ortodoxă este universală, iar sub
această cupolă vin atâtea neamuri, cu specificul lor. Faptul că sunt ortodoxă
nu exclude faptul că sunt româncă, dimpotrivă, în cazul poporului meu,
subliniază și mai mult acest lucru, pentru că așa s-a născut: creștin. Fac
parte dintr-un popor care, atunci când s-a zămislit, a făcut-o sub bolta
ortodoxiei.
Rușii se folosesc de ortodoxie pentru panslavismul
lor. Nu le-a ieșit dominația cu internaționala comunistă, acum vin cu
internaționala zis ortodoxă. Eu sunt ortodoxă și româncă. Punct.
- partea a II-a a unui interviu consemnat de Florin Palas
Vezi și
Vezi și
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu