Ortodoxia Tinerilor: Un articol rusinos pentru Patriarhia Romana in Ziarul Lumina. Traim vremurile de care vorbeste Sfantul Ioan Maximovici?

În ziua de 28 iunie 2013 în Ziarul Lumina, ziarul oficial al Patriarhiei Române, a apărut un articol care face de rușine Biserica Ortodoxă Română. Articolul se intitulează „Un document care apără libertarea religioasă și se referă la un nou set de linii directoare în privința libertăților religioase adopotat de Consiliul Uniunii Europene.

Este de datoria noastră, a celor ce suntem parte activă a Bisericii, să semnalăm o luare de poziție în acest ziar, total contrară lui Dumnezeu și Bisericii lui Dreptmăritoare. Vom încerca să analizăm articolul în detaliu pentru a înțelege împreună ceea ce este greșit.

În primul rând, articolul apare într-un ziar oficial al Patriarhiei Române, și prin urmare a fost girat de Patriarhul României, care este mereu foarte atent la luările de atitudine de ordin politic. Comunicatele de presă precedente pe subiecte politice demonstrează această atenție sporită. Prin urmare ideile articolul le putem asocia cu poziția oficială a Patriarhiei, dar nu și cu a Sfântului Sinod.

Articolul frumos ilustrat cu o imagine de la intrarea în Consiliul Europei apare pe a doua pagină a versiunii tipărite a Ziarului Lumina, oferindu-i-se o importanță majoră între subiectele zilei. Pe siteul www.ziarullumina.ro a apărut chiar primul între articolele zilei de pe prima pagină. De ce este acest subiect așa de imporant pentru Biserica noastră? De unde acest entuziasm, ca ziarul oficial al Patriarhiei să anunțe o astfel de știre? Din prima frază a articolului aflăm :

„Consiliul UE pentru Afaceri Externe a adoptat, în cadrul reuniunii de luni, 24 iunie 2013, în Luxemburg, un set de Linii directoare pentru promovarea şi protejarea libertăţii religioase şi de credinţă.”

Ce aduc nou aceste noi linii directoare Bisericii? De ce se bucură Patriarhia Română că mai marii UE au aprobat câteva noi reguli de promovare și protejare a libertatății religioase? Ce împiedica până acum Biserica Ortodoxă să mărturisească Adevărul? Ce legislație o reținea să-și mărturisească adevărata credință în Hristos?

Creștinismul nu mai este o religie interzisă în Europa încă din anul 313, din timpul Sfântului Împărat Constantin. De atunci și până astăzi creștinii adevărați au mărturisit prin faptele lor Adevărul, au stat împotriva minciunii și au suferit pentru Hristos. Dar chiar și în timpul marilor persecuții din primele trei veacuri ale creștinismului (33 – 313), când sute de mii de mucenici și-au vărsat sângele pentru Hristos, chiar și atunci creștinii au mărturisit fără frică credința lor în Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, chiar dacă religia creștină era interzisă în mod oficial. Am putea spune mai mult: oamenii l-au mărturisit mai cu râvnă pe Hristos atunci decât în vremuri de libertate religioasă.

De când se bucură Biserica Ortodoxă că va primi libertatea de exprimare? Cine o ține în robie? Cine-i oprește pe episcopii ortodocși români să spună adevărul înaintea țării, public, în biserici, despre păcatele strigătoare la cer precum cele ale homosexualilor, transsexualilor și altor persoane cu deviații sexuale?

Cine-L oprește pe Patriarhul României să spună adevărul despre clasa politică a Românie care-și vinde țara străinilor fără pic de scrupule? Cine-i oprește pe mitropoliții ortodocși români să strige în gura mare: „Fraților, treziți-vă! Suntem în păcate până la gât!"

Cine a pus mâna în gura conducerii Bisericii Ortodoxe Române, de așteaptă să primească libertate de exprimare de la Uniunea Europeană? De când episcopii și preoții ortodocși au nevoie de legi ca să mărturisească pe Hristos? De când trebuie să cerem voia lui Satana ca să mărturisim Adevărul? Europa l-a lepădat de mult pe Hristos la nivel oficial.

Par cuvinte dure. Dar nu le spun eu, ci le spune unul din cei mai mari predicatori ai lumii, Sfântul Nicolae Velimirovici, noul „Gură de Aur" al Ortodoxiei:

„O, fraţii mei, pentru ce a lăsat Europa calea cea dreaptă şi a rătăcit în pustia de nestrăbătut? Pentru că s'a îndepărtat de la Hristos cel Călăuzitor, şi a început să întrebe de cale pe filosofii săi, pe căpeteniile sale, pe politicienii săi, pe cărturarii săi, pe toţi ceilalţi neştiutori ai săi şi pe ghicitori. Europa nu-l mai întrebă calea pe Cel ce s'a pogorât din cer şi s'a înălţat din nou la cer, pe Cel ce şi-a vărsat pentru Europa sângele pe crucea Evreiască – ci s'a învăţat să întrebe care e calea pe cei ce se întrec să fie călăuze, ale căror sfaturi se plătesc."

De când Patriarhia Română așteaptă libertate de exprimare de la mai marii atei ai Europei?

 

Biserica Ortodoxă n-a fost în robie niciodată, ci cei care cred în Hristos au fost mereu liberi, căci doar cei neascultători de Dumnezeu sunt sclavi. Hristos Domnul zice: „Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului." (Ioan 8, 34) Ori, dacă noi în Biserica Ortodoxă suntem toți botezați, ce este Botezul, dacă nu libertate în Hristos?

Oricine crede în Hristos și-I urmează poruncile devine liber și mărturisește Adevărul indiferent de constrângerile exterioare la care este supus. De acea jertfa primilor mucenici ai Bisericii este atât de mare, pentru că este o mărturisire liberă de credință, total independentă de orice constrângere.

Probabil, conducătorii Bisericii fiind constrânși de relațiile cu clasa politică, teamă fiindu-le se mărturisească Adevărul, se bucură că pe viitor pot spune și ei ceva întemeindu-și discursul pe „noul set de linii directoare privind promovare și protejarea libertății religioase" pentru că din convingerile lor au grăit prea puțin. Majoritatea comunicatelor de presă ale Agenției de Presă Basilica se întemeiază pe legi ale statului, pe directive europene și pe drepturile omului, în loc să fie argumentate cu temeiuri puternice din Sfânta Evanghelie și din scrierile Sfinților Părinți. Patriarhia Română a luat armele adversarului în loc să lupte cu sabia Duhului Sfânt împotriva minciunii.

De când Biserica își argumentează poziția cu scrieri fără de Dumnezeu? Să-l întrebăm pe Sfântul Maxim Mărturisitorul cum se apără credința. Să-l întrebăm pe Sfântul Ioan Gură de Aur și pe Sfântul Ierarh Nicolae. De când are nevoie Biserica de drepturile omului ca să susțină moralitatea creștină?

Desigur, e necesar ca instituția Bisericii să-ți întemeiezi punctul de vedere și pe legile statului, pentru cei necredincioși, dar asta doar ca o anexă la discursul întemeiat pe Cuvintele lui Hristos, și nicidecum ca pe o atitudine exclusivistă.

Mergem mai departe cu analiza textului. Problema acestui articol este mult mai gravă decât ce ați citit până acum. A doua frază zice:

”Documentul reprezintă rezultatul unui amplu proces de consultare cu actorii sociali interesaţi şi se doreşte a fi un instrument important în procesul de implementare a politicilor externe ale Uniunii.”

Observați cum se vorbește de consultarea cu actorii sociali interesați, nu de o consultare cu Biserica Ortodoxă, cu Biserica Catolică, cu Bisericile Protestante, sau de o consultare cu patriarhii, papa, mitropoliții sau arhiepiscopii vreunei biserici. Termenul "actori sociali" laicizează intenționat relația dintre stat și Biserică, orice pastor al unei biserici înființate aseară având aceleași drepturi cu Patriarhul de la Constantinopol, tocmai pentru a elimina din ce în ce mai mult influența Bisericii asupra populației.

Europa este propriul ei dumnezeu, nu mai crede în nimeni. Credeți că glumesc sau exagerez? O spune clar chiar următorul pasaj din acest articol din Ziarul Lumina:

„Textul subliniază, de asemenea, atitudinea imparţială a UE, care nu se aliniază vreunei credinţe religioase ori nereligioase, dar reafirmă intenţia Uniunii de a promova, în cadrul politicilor sale externe, libertatea religioasă ca un drept fundamental al oricărei persoane.”

Așadar, Uniunea Europeană nu-și recunoaște originile creștine ci se declară imparțială. Dar iată ce spune Hristos Domnul despre neutralitatea și imparțialitatea față de El: "Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte." (Matei 12:30)

Nu a dat Dumnezeu dreptul omenirii la imparțialitate față de El ci ne-a despărțit tranșant între cei care suntem ai Lui și cei care suntem împotriva Lui. Atunci ce libertate religioasă creștină să recunoască Uniunea Europeană, dacă este împotriva lui Hristos?

Uniunea Europeană se recunoaște doar pe sine ca dumnezeu. Sfântul Nicolae Velimirovici a văzut trufia Europei încă de acum 70 de ani:

„În crunta-i sărăcie, Europa nu şi-a pierdut totuşi mândria spiţei sale alese. Dispreţuită de toate continentele, ea încă se făleşte în laude cu minunile ei. În esenţă, deviza ei a devenit: Nu Hristos este făcătorul de minuni, ci eu, Europa, sânt făcătoare de minuni. Eu am descoperit busola, eu am numărat stelele, eu am făurit microscopul şi telescopul, eu am socotit lungimea şi lăţimea universului, eu am găsit ierburi pentru medicamente, eu am inventat bisturiuri pentru chirurgie, eu am făcut dinamită pentru a arunca în aer stâncile; eu am plăsmuit aparate de zburat, de scufundat şi de plutit; eu sânt zeiţa descoperirii maşinăriilor, a vapoarelor cu aburi şi a căilor ferate, a instrumentelor şi a aparatelor electrice, eu sânt descoperitoarea telegrafului şi telefonului, a radioului şi televizorului. Eu şi eu, eu şi eu! În acest veac eu sânt cea mai mare făcătoare de minuni. Nu mai există un Dumnezeu făcător de minuni; El e doar un basm al vremurilor vechi şi proaste. Singura făcătoare de minuni este Europa.”

Cum să fie Europa garantul libertății religioase pentru fiecare individ, când Europa nu are Dumnezeu? Este un non-sens. Cum, eu ca mare burlac și golan, să fiu garantul la nivelul unui continent pentru o viață de familie curată și fericită?

Și acum vine pasajul cu pricina, cel care aruncă acest articol în erezie:

„În fine, textul atrage atenţia asupra faptului că dreptul la libertate religioasă nu poate fi invocat pentru a justifica fapte ce ar încălca alte drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la nediscriminare, mai ales în cazul femeilor sau copiilor, al minorităţilor religioase ori al celor sexuale. În acest sens, prevederile documentului trebuie înţelese şi în legătură cu un alt document adoptat de către miniştrii de externe ai UE în cadrul aceleiaşi şedinţe - Liniile directoare pentru promovarea şi protejarea tuturor drepturilor umane ale lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor, transsexualilor şi intersexualilor. ”

Deci, acest nou set de reguli privind libertatea religioasă trebuie să fie în acord și cu un alt document foarte important adoptat de aceiași mai mari miniștri europeni: „Liniile directoare pentru promovarea şi protejarea tuturor drepturilor umane ale lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor, transsexualilor şi intersexualilor."

Deci libertatea religioasă promovată de UE trebuie să fie corelată cu drepturile minorităților sexuale la căsătorie și adopție de copii.

De unde atât satisfacție pe Ziarul Lumina pentru o așa zisă libertate religioasă pusă pe același nivel cu libertatea păcatului? Noul set de reguli al promovării libertății religioase este condiționat de acceptarea deviațiilor sexuale ca drepturi fundamentale. Asta ce înseamnă?

Înseamnă că mărturisirea de credință a celor religioși nu trebuie să atingă cumva "dreptul" la orientarea sexuală. Adică mărturisirea de credință a Bisericii Ortodoxe nu trebuie să spună adevărul despre căsătoriile homosexuale, ci trebuie să tacă și să accepte, sub o falsă libertate, legiferarea tuturor marilor păcate ale lumii. Nu Biserica este cea care, sub îndrumarea lui Dumnezeu, va spune oamenilor ce este moral și ce nu, ci mai marii Europei sunt cei care definesc limitele moralității.

Suprinzător, autorul acestui articol din Ziarul Lumina, deși absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă, nu face nicio precizare cu privire la poziția Bisericii Ortodoxe față de păcatul pederastiei (homosexualității) ci concluzionează:

„Constituind un important pas înainte în instituţionalizarea recunoaşterii rolului deosebit al libertăţii de credinţă şi religie în viaţa socială a fiinţei umane, Liniile directoare pentru promovarea şi protejarea libertăţii religioase şi de credinţă vor trebui să fie şi implementate, proces complex, care presupune monitorizarea încălcărilor libertăţii religioase în lume, precum şi promovarea de bune practici în domeniu. ”

Deci acest nou set de linii directoare privind libertatea religioasă constituie pentru autor un pas important în instituționalizarea rolului deosebit al libertății de credință. Adică demagogii politic corecte. Ce libertate de credință poți să mai ai dacă condamnarea homosexualității înseamnă lezarea "drepturilor" gay, și prin urmare încălcarea legislației UE? Adică nimic mai mult decât o capcană fotbalistică de a da cu stângul în dreptul.

Biserica Ortodoxă are ca scop mântuirea omului în Hristos, nu instituționalizarea libertății de credință. Libertatea instituționalizată nu mai este libertate, ba lucrurile devin exact invers: instituția este o nevoie socială pentru omul căzut. Omul plin de Harul lui Dumnezeu nu mai are nevoie de reguli, ci împlinește toate poruncile din iubire față de Dumnezeu și aproapele.

Pe final nu pot decât să-mi exprim consternarea cu privire la acest articol care nu numai că nu înfierează acel document de promovarea a libertății „minorițărilor sexuale” dar chiar se bucură de aceste noi libertăți religioase, indiferent cu câte limitări vin. Paradoxal, libertăți limitate de alte libertăți. Dreptul la virtute limitat de dreptul la păcat al altora.

Patriarhia Română se bucură de o nouă libertate religioasă care vine la pachet cu legalizarea păcatului Sodomei și Gomorei. E ca și cum te bucuri că cineva ți-a făcut cadou o frumoasă prăjitură otrăvită.

În plus, Patriarhia Română se bucură de libertăți religioase legiferate de atei, ca și cum aceștia ne sunt stăpânii. Dar cărui dumnezeu slujim oare?

În final nu pot decât să-mi exprim îngrijorarea față de atitudinea corect politică a Patriarhie Române și față de lipsă de atitudine fermă în probleme importante ale societății. Deasemenea aș vrea să atrag atenția asupra comunicatelor de presă ale Agenției de Presă Basilica, din care reies luări de poziții ale unei instituți desacralizate și nicidecum a unei mari Biserici Ortodoxe autocefale.

Concluzia mea, ca simplu mădular al Bisericii Ortodoxe este următoarea: un articol rușinos pentru Patriarhia Română în Ziarul Lumina, o publicație de altfel plină de articole folositoare.
Dumnezeu să-i lumineze pe cei ce ne conduc. 

Claudiu Balan

Sursa: Ortodoxia Tinerilor  

Vezi si:

SFANTUL IOAN MAXIMOVICI (+2 IULIE): DESPRE ANTIHRIST SI SFARSITUL LUMII