IPS ANANIA: Portretul lui Iuda

Iubitii mei fii sufletesti,
Din nefericire, Iuda nu e doar personajul unui anume moment istoric, ci si un personaj al istoriei de dupa el, multiplicat peste tot, la scara planetara, in ipostaza sarutarii care acopera tradarea.
Printre noi, cei ce beneficiem de civilizatie, de cultura, de progres stiintific, de libertate, de bunurile pamantului si de harurile cerului, printre noi se instaureaza, incetul cu incetul, un duh perfid care rastoarna valorile si perverteste limbajul. Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevar, furtul inteligent devine profesie onorabila, sodomia se cheama orientare comportamentala, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietena se degradeaza in conotatii dubioase, pervertirea tineretului se intituleaza program de sanatate antiSIDA, destramarea familiei se numeste planificare familiala, crimele ingineriei genetice se fac in numele vindecarilor miraculoase, prostitutia se legitimeaza prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclama de meditatia transcendentala, saracirea spiritului devine globalizare, invadarea unei tari se cheama razboi preventiv, terorismul isi reclama valente divine, infeudarea economica se numeste credit bancar, pomana politica devine act de caritate. Si multe altele.Iuda se plimba nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar si prin crestinatate. Isprava lui cea mai mare este aceea ca, dintr’o singura Biserica, a facut mai multe. Din mai multe a facut o puzderie. Si continua s’o faca, prin ceea ce ii este propriu: lacomie, invidie, orgoliu. Se adapteaza usor, si-a rafinat metodele. Lucreaza la lumina noptii si comunica prin unde hertiene. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurential pe piata bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Cand nu lucreaza pe furis, te invita la dialog fratesc. Daca-l refuzi sau daca te aperi, te pomenesti intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd.
Cunoaste bine Biblia, are studii universitare, vorbeste cateva limbi straine. El stie ca Iscarioteanul era unul din cei doisprezece care au ascultat si memorat invatatura lui Iisus. Daca ar fi avut curatie si talent, putea sa scrie o Evanghelie tot atat de bogata ca a lui Matei.
A scris-o postum, in cheia sarutarii perverse. Iuda e un excelent teolog, asa cum este si patronul sau din Qarantania, care Ii oferea lui Iisus citate din Scriptura.
Iuda e tot atat de zelos printre ai sai, de vreme ce instinctul dezbinarii il mobilizeaza peste tot, oriunde s’ar afla. Partenerul trebuie mai intai sedus, dominat si numai dupa aceea nimicit. Iuda isi abordeaza semenul cu gratia cobrei care, intalnind o vipera in jungla, o invita la un dans aerian, fascinant, ametitor, pe durata caruia isi calculeaza cu precizie secunda muscaturii mortale. Iuda e un maestru al crimei perfecte.
Acest articol a fost publicat pe ianuarie 17, 2009 la 5:10 pm şi e postat la Lumea Ortodoxiei. Tagged: bartolomeu anania, Hristos, iuda.
Material preluat de pe laurentiudumitru.ro/blog

Conferinţă ALO: Despre actele de identitate electronice. Zorii unei noi dictaturi

Laicatul ortodox trage un semnal de alarmă: România, în pragul dictaturii?

Asociaţiile Laicatului Ortodox, un grup de asociaţii non-guvernamentale ale societăţii civile de orientare creştin-ortodoxă, organizează joi, 19 februarie, la Aula Magna a Facultăţii de Drept din Bucureşti, o conferinţă cu public, precedată de o o conferinţă de presă, pe tema actelor de identitate electronice.

„Despre actele de identitate electronice, zorii unei noi dictaturi?” este întrebarea-titlu a conferinţei la care vor căuta să răspundă jurişti de prestigiu, oameni de media, editori şi publicişti reputaţi, profesori universitari. Vor vorbi pe această temă: Cezar Axinte, Preşedintele Baroului "Constituţional" Constanţa, Rafael Udrişte, realizator TVR, Ionuţ Gurgu, director Ed. Predania, Danion Vasile, teolog şi director al Ed. Egumeniţa, precum şi Alin Teuşdea, lect. univ. doctor în electronică (Universitatea Oradea).

Introducerea actelor de identitate electronice este o temă care a suscitat numeroase controverse şi diverse reacţii atât din cadrul societăţii cât şi din partea mass-media. Modul în care a fost tratată această temă a fost însă, cu câteva excepţii, unul superficial şi senzaţionalist. Cu toate acestea, subiectul este unul extrem de serios, care afectează interesele imediate ale cetăţeanului, drepturile sale, precum şi conştiinţa sa religioasă.

Asociaţiile Laicatului Ortodox propun deschiderea unei dezbateri reale şi profunde asupra implicaţiilor noilor acte de identitate asupra libertăţilor civice ale persoanei. Asistăm la schimbări fundamentale în modul de organizare şi funcţionare a puterii politice, pe toate planurile. Juridic, se schimbă paradigma dreptului natural, bazată pe existenţa unor drepturi inalienabile şi intangibile ale individului, cu o paradigmă a dreptului de tip pozitivist-funcţionalist, în care drepturile individului sunt definite în funcţie de interesele statului. Economic, se trece de la o ordine a proprietăţii private şi a economiei libere la o ordine în care statul intervine masiv în piaţă, naţionalizează şi controlează proprietatea privată. Politic, asistăm la o serie de directive şi regulamente europene care sunt impuse statelor naţionale fără să se organizeze dezbateri publice, trecându-se cu vederea părerea poporului... În plus, se clamează tot mai mult necesitatea existenţei unei guvernanţe mondiale fără să se spună însă cum anume va fi aceasta ţinută în frâu.
În fine, în ceea ce priveşte ordinea publică, asistăm la programe foarte costisitoare de implementare a sistemelor de supraveghere video şi, iată, de implementare a dispozitivelor electronice (RFID) în actele de identitate personală.

Laicatul ortodox consideră că vom înţelege semnificaţia actelor de identitate electronice doar dacă va exista această dezbatere pusă în contextul transformărilor structurale ale puterii politice. Mijloacele tehnologice puse la dispoziţia statului pentru identificarea, stocarea informaţiilor despre persoană şi urmărirea sa, pot constitui un drum către instalarea dictaturii.

Conferinţa de presă va avea loc la ora 17:30, la Facultatea de Drept, Bd. M. Kogălniceanu 36-46, Bucureşti, iar conferinţa cu public va avea loc în Aula Magna a aceleiaşi Facultăţi, de la ora 18:00. Se vor distribui materiale informative asupra subiectului.

Contact: Călin Alexe, tel: 0766500984

Conferinta anti-cip la Braşov - miercuri, 18 februarie

COALIŢIA ÎMPOTRIVA STATULUI POLIŢIENESC şi REVISTA “VEGHEA”
vă invită la o conferinţă publică susţinută de:

Monahul Filotheu (Mânăstirea Petru-Vodă)
Maica Ecaterina
Jurnalistul George Roncea

Tema:

Îndosarierea electronică şi libertatea întru Hristos. Apelul Părintelui Justin Pârvu.

Locul: Corpul S al Universităţii Transilvania, Sala S II 1
(Facultatea de Silvicultură, vizavi de Maternitate)
Data: Miercuri, 18 FEBRUARIE 2009
Ora: 18,00

Prezentare Veghea la Sfântu Gheorghe

La invitaţia Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român ASTRA – Despărţământul Harghita-Covasna a avut loc prezentarea revistei Veghea - ediţie specială dedicată creştinismului lui Eminescu. Evenimentul a fost patronat de PS Ioan Selejan, episcopul ortodox al Harghitei şi Covasnei. Prezentarea revistei a fost făcuta de Florian Palas, coordonatorul revistei Veghea.
Evenimentul a fost onorat de personalităţi reprezentative ale societăţii civile româneşti, cum ar fi preşedintele ASTRA, domnul Dumitru Acu, directorul Arhivei Naţionale Covasna, domnul Ioan Lăcătuşu, consilieri judeţeni, consilieri locali, preoţi ortodocşi ai comunităţilor româneşti din aceste judeţe, jurnalişti, profesori şi un numeros public. Au impresionat plăcut grupurile de tineri care au reamintit tuturor poezia lui Grigore Vieru, ţinând cont că în această zi se împlineau 74 de ani de la naşterea acestuia.

În continuare ataşez câteva poze de la acest eveniment.

Dan Puric: Curaj! Fără Dumnezeu, devii sclav! Puteţi trezi o lume întreagă!

Maestrul Dan Puric a împlinit 50 de ani. După dezinvoltură, dinamică şi deschidere credeam că e de vârsta mea. Dar uite că nu este! Din punct de vedere spiritual este cu siguranţă mult mai tânăr decât generaţia mea. L-am văzut în câteva spectacole şi conferinţe. Omul este extraordinar. Mărturisirea sa românească şi creştinească este de mare amplitudine. Motivul Omului-Cruce, atât de des întâlnit în spectacolele sale, este de mare forţă, iar mărturisirea jertfelor din temniţele comuniste îl conectează la sufletul neamului. Îi doresc să rămână acelaşi Om Frumos, acelaşi Om Românesc. La mulţi ani, Maestre!

Postez, în continuare, unul din cele mai bune interviuri ale lui Dan Puric pe care le-am citit. Interviul a fost realizat de trei tineri liceeni şi a fost publicat în revista Veghea.

Reporter: În cărţile de critică literară se vorbeşte de ateismul lui Eminescu. Până la urmă e de necrezut că cel care scrie ”Rugăciunea” sau „Răsai asupra mea” poate fi rece faţă de Dumnezeu. Este posibil ca noi să nu ştim să ne protejăm valorile?
Dan Puric: Păi, este posibil să le şi dărâmăm. Iată, în 20 de ani de zile de neocomunism şi secularizare s-au ocupat cu această omorâre, derutare, ca voi sa nu mai aveţi clare reperele. Şi este posibil orice într-o societate haotică, premeditat confuză. Este posibil să aveţi şi părinţi insultaţi, strămoşii, este posibil orice. Şi, într-un fel, e bine. Aşa vă treziţi, că altfel pesemne aţi intra în adormire ca cei 85% din populaţia României. Dacă ai mintea ageră, te prinzi pentru că totuşi, când te apropii de Eminescu, te apropii ca de Biserică. Nu prea poţi să joci fotbal în curtea Bisericii, decât dacă eşti sifilitic. Sifilisul e o boală care atacă creierul. Deci, ce-am spus eu, este un diagnostic.

Generaţia tânără e una monitorizată!

R: De ce este aşa o mare diferenţă între excepţionala generaţie interbelică şi cea actuală, în mare parte dezinteresată din toate punctele de vedere?
D.P.: E şi una dezorientată, dar şi una monitorizată. Vorbim de generaţiile de intelectuali, pesemne. Toată generaţia interbelică a fost distrusă, a fost băgată în puşcării, a fost omorâtă fizic. Şi atunci, au rămas leprele. Au rămas speciile inferioare. Există specia inferioară, care se adaptează tot timpul, este oportunistă. Ea vrea să supravieţuiească, ea vrea să trăiească numai din bacşiş. Nu are planuri mari, ea nu are construcţii, are petice. Fură. Şi aveţi de-a face cu astfel de exponate. Cu mici excepţii. De-aia nu găsiţi în cultura română contemporană un intelectual român de mare atitudine. Sunt foarte puţini, pe ici, pe colo, care supravieţuiesc, nici măcar nu pot să zic că rezistă. Şi asta este bine, pentru că trebuie să v-o asumaţi voi s-o faceţi.

Fără Dumnezeu, devii sclav!

R: Se vorbea la un moment dat de interzicerea religiei în şcoli. De ce s-a ajuns aici şi cine are puterea de a decide acest lucru fără ca noi, elevii, să fim întrebaţi? De ce se doreşte această îndepărtare a tinerilor de Dumnezeu?
D.P.: Când eşti îndepărtat de Dumnezeu, devii rob al omului. Şi, ca să te folosească, te scoate din această calitate de fiu al lui Dumnezeu. Când eşti numit fiu al lui Dumnezeu, ai o libertate imensă, eşti dezmărginit. Ai o forţă extraordinară. Dar când eşti robul tovarăşului nuştiucare de la nuştiuce partid, eşti slugă. Despărţindu-te de această forţă, devii sclav. Este o procedură. Aşa s-a întâmplat pe vremea partidului comunist. Partidul comunist a desfiinţat religia creştină şi a decretat religia partidului unic. Pe urmă, a fost religia tehnocratică. Noi acum trăim o religie a minunilor ştiinţifice. Atunci, omul, în loc să folosească mobilul sau internetul ca pe nişte instrumente oarecare, foarte bune de altfel, li se închină. Şi atunci, el devine instrumentalizat, el devine folosit. Religia trebuie scoasă pentru că este o frână pentru cei care vor să ia din nou puterea în România. Este scoasă din învăţământ tocmai datorită faptului că un copil care creşte în Duhul creştin al existenţei lui Dumnezeu e un om puternic. E un om tare. Nu mai poate fi controlat. Şi atunci, trebuie ca voi să fiţi retezaţi de tineri. În jurul vârstei de 25-26 de ani, trebuie să fiţi sclavi perfecţi, spălaţi pe creier. Una e să zici ”Doamne ajută!” şi alta e să zici ”Să trăiţi!”.

Puteţi trezi o lume întreagă!

R: Cum vedeţi viitorul poporului român?
D.P.: Ar trebui să fiu profet, ca Brucan. Numai că ăla a avut sânge criminal. A turnat comunismului injecţii groaznice şi ştia cât durează o injecţie din aia. Şi de-aia a şi zis că trebuie 20 de ani să ne refacem. Ştia. A fost ca Mengele, la Auschwitz. Ăştia cunosc. Avea şi o anumită sinceritate. Ştii, criminalii au o anumită sinceritate, ca să scape de urmări. Zice criminalul: eu te-am lovit cu piatra. Şi i se mai ia din pedeapsă. Ăsta (Brucan-n.r.) nici măcar nu a fost acuzat. Tot ce pot să spun este că pentru prima oară poporul român e în proces de descreştinare. Este într-un proces de dezrădăcinare. S-a răspuns într-un mod paradoxal, prin memoria creştină a celor car au făcut puşcărie. Dar ce te faci cu acest tineret care, în proporţie de 80-85%, e instrumentalizat, nu e dispus să păstreze memoria? Vor să meargă cu politica asta, „easy money”. Au dispărut verbe, cum ar fi de exemplu”a te jertfi”. Aţi observat că a dispărut verbul „a dărui”? Astăzi facem schimb. ”Nu vrei să facem o negociere?”. Nu mai dăruieşti nici măcar în iubire, nici măcar unui prieten. E un schimb. E cultura trocului, străină de neamul românesc şi de creştinism. Sunt nişte înlocuitori de bază. Metabolismul sufletesc, spiritual, se schimbă. Şi, atunci, un tineret care este îndepărtat de Dumnezeu va avea o maturitate stranie şi sfâşietoare. De tip occidental. Omul perfect civilizat, cu frigiderul plin, cu trei maşini, dar gol interior. Voi, tinerii, sunteţi cei care trebuie să vă asumaţi. Pesemne că vreo 10-15% dintre voi vor avea capacitatea să trezească nu numai România, ci o lume întreagă. Mintea românească e o forţă spirituală uriaşă. Asta trebuie s-o ştiţi. Staţi pe un lot de spiritualitate uriaşă, incomparabilă aproape. O să zică: ”Dom’le, dar România e o cultură minoră!”. Cultura e ceva, spiritul e altceva. Martiriul nu se judecă prin dimensiunile culturale sau civilizatorii. Martirii nu au adus civilizaţia, ei au adus credinţă. Credinţa este totul. Cele mai mari crime s-au făcut în numele umanităţii, cele mai mari sclavii în nmele libertăţii. „Libertate. Egalitate. Fraterniate” a declanşat cea mai mare catastrofă în istoria lumii: revoluţia franceză. Voi sunteţi români, aveţi de asimilat o taină a neamului ăstuia. Mai devreme sau mai târziu vă veţi întâlni cu ceea ce vă spun eu. Poate pare paradoxal interviul ăsta. Lumea din jur e lumea unei eficienţe, a unei „trăieşte-ţi clipa” imbecile. Toate astea trec.

Să nu vă speriaţi! Curaj, turmă mică!

D.P.: Înainte să vin la Braşov, am fost la Bistra Mureşului. M-a invitat părintele la o biserică din lemn. Am găsit acolo o troiţă, făcută înainte de dezlipirea Ardealului. Ce frumos sună! Şi ce tragic! Dezlipirea Ardealului! Ţăranii erau în genunchi, în iarbă. Cu spatele la şosea, cu faţa la troiţă. Se rugau. Era ca în biserica creştină primară. Dacă treceai cu maşina pe-acolo, vedeai 20 de bătrâni care se rugau. Ăia erau poporul român. Stăteau cu spatele la stradă. Strada era viaţa. Treceau maşinile rapid şi cu zgomot. Ca viaţa. Bătrânii stăteau cu spatele la viaţă şi cu faţa la Dumnezeu. Şi murmurau rugăciuni. Tineri nu mai erau. Erau plecaţi prin Spania, prin Italia, să supravieţuască, săracii! Pesemne se rugau şi pentru copiii lor, şi pentru nepoţii lor. Îngenuncherea aia este un soi de eternitate a neamului. Văzută dinafară, de occidentali, e o rămânere în urmă. Văzută de micul onanist intelectual romăn, de la supraserviciile de intelectualitate modernă, de la noi, o să zică că este un primitivism. El nu recunoaşte credinţa. Ăia care erau acolo au făcut fronturile, au făcut lagărele de concentrare, au trecut prin cooperativizare, prin bestialitatea comunismului şi a neocomunismului de astăzi. Voi nu aveţi dreptul să vă dezvoltaţi în contextul actual. Voi trebuie să fiţi funcţionari. Nu conştiinţe. Orice iniţiativă ân România este stârpită. Sau un om care strigă este considerat un om izolat. Şi-atunci, voi simţiţi, ăştia care sunteţi mai treji, precum câinele la stână. Şi lucrul ăsta probabil că vă va da cu ajutorul şi cu harul lui Dumnezeu, o forţă de a răsturna. Deci, viitorul va însemna, după părerea mea, o luptă decisivă între cei puţini, conştienţi şi masa asta informă a laşităţii, a populaţiei mizerabilizate. Şi eu zic: să nu vă speriaţi. Precum Iisus: curaj, turmă mică! Doamne ajută!

Interviu realizat de Simona Huţuţuc, Răzvan Goran şi Alexandru Poştoacă

Foto: Emanuel Tânjală

Saint Valentine - protector al iubirii curate sau al desfranarii?

Suntem in plina febra a pregatirilor pentru St Valentines, mă sfiesc să-l numesc Sfântul Valentin, pentru că nu văd legătura între viata mucenicului Valentin, mărturisitor al credlntei crestine, si marele kitsch mediatic Valentine's Day ce se porneste de la începutul lunii februarie. Cred că nici Sfântului, privind din Ceruri, nu-i plac modul eronat în care azi îi sunt percepute viata, atitudinile si chiar modul în care este sărbătorit. Dar cum să întelegi dacă îmbrătisezi, asa, peste noapte, cultul sfintilor fără a citi integral viata unui sfânt măcar, fără a te ruga cu predilectie nici unuia dintre ei? Câti dintre cei foarte entuziasti în aceste zile au văzut măcar coperta Proloagelor sau Acatistierul? De aici ar trebui să întelegem că ceva nu este în regulă cu circul Valentine's Day. Dar să vedem ce spune în esentă una dintre variantele Vietii Sfântului Valentin.
Se spune că împăratul Claudius al II-lea nu reusea să-si adune oastea pentru că bărbatii refuzau să se înroleze. Credea că motivul era acela că bărbatii romani nu voiau să îsi părăsească sotiile. Din cauza acestui fapt, împăratul a interzis logodnele si nuntile în Roma. Un preot crestin, pe nume Valentin, a intuit imediat că tinerii au primit o ispită greu de purtat; o fi văzut cu sigurantă că interzicându-li-se căsătoria, unii tineri, deznădăjduind, au căzut pradă desfrâului, traiului în concubinaj. El, iubitorul de Hristos si de oameni, stia prea bine cuvântul Sfântului Apostol Pavel ce recomanda celor ce nu pot să se înfrâneze să se căsătorească. Valentin neputând răbda pierderea sufletească a acestora, a cununat în secret perechile ce au apelat la el. Si-o fi zis cu sigurantă: "mai bine îmi pierd eu viata aceasta trecătoare, decât să-si piardă acesti tineri sufletele". Când împăratul Claudius a aflat că preotul Valentin a nesocotit hotărârea sa, l-a întemnitat pe părinte, care a murit ca martir în închisoare în anul 270 d.Hr., la data de 14 februarie.
După cum se observă, Sfântul a accentuat valoarea Tainei Cununiei. Cu sigurantă că a făcut-o pentru a-i feri de desfrânare, de concubinaj pe cei ce apelaseră la el. Sfântul Valentin L-a mărturisit pe Hristos ca si Sfântul Pavel odinioară care le spunea corintenilor: Fugiti de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârsi omul este în afară de trup. Cine însă se dedă desfrânării păcătuieste în însusi trupul său (I Conrinteni 6,18).
Ne întrebăm ce legătură are Sfântul Valentin cu păgânul Cupidon, fiul bezmetic al zeitei dragostei Venus, cu căsătoriile de o zi (mai bine zis de-o noapte), cu chefurile monstruoase de prin statiunile turistice si concursurile cu premii constând în pachete de prezervative. Garantat, nu-i nici o legătură. De aceea spuneam că Saint Valentine nu-i mucenicul lui Hristos. Mai mult, ne aminteste de zeii greci închipuiti după poftele oamenilor sau de betiile dionisiace.
Spunea părintele Savatie Bastovoi într-un articol pe această temă; "Nu trebuie să primim soaptele demonice ale desfrâului dacă avem măcar o mică simpatie pentru acest Sfânt Valentin, iar dacă ne place mai mult să rămânem în desfrâu, atunci să-l urâm pe acest Sfânt Valentin, să-l urâm cu adevărat, după cum si el a urât desfrânarea noastră". Desfrâul a început să fie acoperit si justificat cu numele lui Valentin, mucenicul crestin, iar aceasta-i cu adevărat un lucru demonic.
In anul 2002, Vatentine's Day s-a intersectat cu Anul Caragiale. A fost un bun prilej pentru televiziuni să dubleze justificat circul mediatic.
Curat murdar!
Doamne, pe viitor, păzeste-ne!
Extras din cartea "Hristos si tinerii" de Laurentiu Dumitru

A Început...

Opresiunea fortelor intunericului asupra umanitatii s-a mobilizat cu o graba de nestavilit incepand cu acest an… Razboiul celor putini (care sunt ca o picatura intr-un ocean) impotriva totalitarismului care se va instaura in curand in intreaga lume a inceput de curand. Nu este nimic de facut insa lupta este obligatorie pentru fiecare dintre cei informati cu privire la razboiul ascuns ce se duce impotriva vietilor si mintilor omenesti. M-a trecut un fior trecand azi de dimineata prin fata guvernului cand am auzit mii de oameni strigand “Libertate! Libertate!”. Corul acela al poporului care rabufneste intr-un strigat furios al nedreptatii m-a atins profund. De la revolutia din 89′ nu cred ca populatia romaniei sa mai fi fost atat de indignata. Razboiul nevazut final despre care vorbesc sfintii parinti si Sfanta Scriptura se poarta in vremurile noastre si trebuie sa fim cu totii deschisi la informatie, cu mintea si sufletul treaz. Viitorul e sumbru: vom fi cu totii zdrobiti, fizic sau psihic, prin toate mijloacele posibile stiute sau nestiute; vom deveni vite demne de mila daca nu ne opunem. Vrem sau nu, libertatea va fi in curand un vis - un stat mondial monstru va fi cu ochii pe tine. Cartea lui George Orwell 1984 se implineste. Sunt paranoic? Sunt exagerat? Categoric NU! O provocare pentru sceptici: cautati motivatia guvernelor de a-si controla continuu si la sange populatia! Pentru mine totul este clar, asa cum era de mai mult timp, atunci cand scriam despre ce sa intamplat in trecut. In prezent se fac pregatirile pentru instaurarea noului guvern mondial cu o graba nemaivazuta. Sa ne ajute Dumnezeu sa rezistam in fata a ceea ce urmeaza.
Fii Domnului statură luminoasă,

Cu gândul - sprinten fulger viitor!

Să-ţi fie braţul spadă bătăioasă

Şi ochiul: disc lunar lunecător (Ion Barbu)

Sursa: http://ovidjus.wordpress.com/