Povestea painii. "Cand faci paine, e suprema rugaciune pe care o aduci Mantuitorului si cea mai smerita munca pe care o faci pentru cei de langa tine"

"Cand faci paine, e suprema rugaciune pe care o aduci Mantuitorului si cea mai smerita munca pe care o faci pentru cei de langa tine. De-aceea, graiul painii nu poate fi decat sfant"

Suntem in curtea umbrita a unei gospodarii din satul Vinerea, de langa Cugir. Familia lui Nicolae Herlea este stapana peste acest rai. Flori si ordine perfecta ca in Ardeal, curatenie si randuiala gospodareasca, ce te imbie sa te asezi la racoarea tihnita a unei bolte de vita si de trandafiri. De cand am intrat pe poarta inalta, parca au ramas in urma ceasurile grabite, grijile marunte si nelinistea marelui oras din care vin. Curtea aceasta e un loc al tihnei si al multumirii, al lucrului bine facut, iar masa care ni se pune dinainte, in semn de buna primire, este una imparateasca: branza proaspata de vaci, unt de casa auriu, rosii culese din gradina, calde inca, de la lumina tare a soarelui, paine de grau coapta pe frunze de nuc. Langa un vin aramiu, care abureste paharele cu racoarea pivnitei, povestea acestor bucate minunate nu se lasa mult asteptata. Este povestea si credinta unor oameni care stiu ca sta in puterea lor sa-si faca viata frumoasa. Care nu se impiedica de previziunile neputincioase ale unor politicieni de ocazie si care stiu ca munca te poate scoate din marasmul nefericirii si al oricarei crize.

Sarbatorile graului

Am ajuns in Vinerea, un sat bogat, asezat la poalele Muntilor Sureanu, la sfarsitul secerisului.

Vara e in toi, dealuri de grau se ridica in hambarele vinerenilor si asteapta sa fie vanturate, ca sa se usuce mai repede pentru painea cea noua. "Daca avem pamant, cum sa nu-l lucram, doamna draga? Sa lasam sa creasca buruieni, in loc de bucate? Unde s-a mai vazut asa ceva? Poate doar la aia fara Dumnezeu, dar in satul nostru nu s-a intamplat asta inca. Satu' asta e vechi tare, uite acuma in curand facem intalnirea de 700 de ani de cand e trecut in acte", imi spune stapanul gospodariei, batranul Nicolae, trecut bine de optzeci de ani, in vreme ce-mi arata gradina incarcata de rod si camarile pline de bucate. Ma lasa apoi in grija norei sale, invatatoarea Anca Herlea, "pentru ca ea stie mai bine cum se bucura vinerenii de graul cel nou".
"Eu nu sunt din Vinerea", ne spune ea hotarat, ca la scoala, "sunt venita ca nora aici, asa ca am putut baga de seama mai usor ca vinerenii sunt oameni mandri si falosi la munca si la toate. Pe vremuri, carau, daca trebuia, o vara intreaga, povara cu lemne si le vindeau numai ca sa-si cumpere o caciula mai aratoasa, ori sa-si faca un brau cu flori si cu pui. Si daca asa sunt in sarbatoare, apoi tot asa sunt si la munca. Se intrec in gramezile de grau, in poamele culese, in butoaiele de vin, in casele pe care le au, in sarbatorile pe care le planuiesc. Nu poate fi sarbatoare daca e gol hambarul si, dupa Craciun si Paste, cele mai asteptate aici, in acest loc, sunt sarbatorile graului. La noi inca se fac slujbe la camp, pentru roada mai buna. De Rusalii, se face o cruce din spicele in formare, care este sfintita de preot, iar la cules, se face o cununa din ultimele spice din camp, pe care fete tinere trebuie s-o duca acasa, la gazda, adica la stapanul graului, fara ca sa fie udate de feciorii care le pandesc cu apa. Sarbatorile acestea sunt tare iubite de vinereni si la ele sunt prezenti toti, imbracati care mai de care mai mandru, in cele mai frumoase costume romanesti pe care le au. Nu sunt aici in sat doua costume la fel, doua ii n-au cusaturile asemanatoare. Mandria e cu atat mai mare, cu cat modelul e mai deosebit. Se poarta, si azi, la aceste sarbatori, costume vechi, de peste 100 de ani, pastrate cu sfintenie de femei. Iile cu brauri simple, cu flori si ciocanele, cojocelul cu barson violet sau negru si nasturei din arama, broboade tesute in patru ite, cu cipca din lana sau bumbac, stramatura din lana, adusa tocmai de la Viena. O minunatie! Port si eu, si fetele mele, astfel de costume, si va rog sa ma credeti ca pentru mine orice sarbatoare incepe din momentul in care ma imbrac in aceste haine stravechi. Dintr-o data, si oamenii parca se poarta altfel cand sunt imbracati in asemenea costume romanesti, sunt mai sobri, mai gravi, mai importanti. Sarbatorile graului asa incep, cu alai de oameni imbracati romaneste, care merg la camp ca sa cinsteasca graul si sa-i multumeasca lui Hristos, al carui chip e inscris in fiecare bob".

Ministrul Sănătăţii, Cseke Attila: ''Din 2011 vom avea card de sănătate cu cip''.

Ministrul Sănătăţii, Cseke Attila, a declarat, după şedinţa de Guvern de astăzi, că de la 1 ianuarie 2011 românii vor avea carduri de sănătate cu cip, pe care vor fi înregistrate informaţii privind valoarea contribuţiilor la sistemul de asigurări de sănătate, vizitele medicale efectuate şi diagnosticele puse.

Românii vor primi cardurile acasă, gratuit, prin intermediul Poştei Române.

Şeful de la Sănătate nu a vrut să dea informaţii referitoare firma care va produce aceste carduri de sănătate, dacă se va organiza o licitaţie pentru selectarea producătorului sau cât vor costa aceste carduri.

Totuşi, cel mai ieftin card destinat sistemului bancar şi care are cip încorporat se vinde la preţuri începând de la 2 euro/bucata. Preţul final variază şi în funcţie de gradul de personalizare, numărul de carduri comandate sau de capacitatea de stocare de date a cipului.

Alaturi de Mihai Viteazu, in Piata Universitatii. Lobotimizarea opiniei publice.

“Catavencii ne-au pus mască/ Oprescu vrea sa ne gonească/ Pe partide le doare-n bască/ Democratia sa traiască!”. Mihai Viteazu si calul te cheama la actiune: “Vin’ la 15 la statuie, sa bagam Primaria-n UE”

Despre ultima batalie a lui Mihai Viteazul. Lupta cu macaralele Apolodor si sacii cu 15 milioane de euroi

Primaria Generala a Capitalei chemata in Judecata pentru atacarea statuilor de la Universitate. Civic Media cere sistarea lucrarilor si intrarea in legalitate a Primariei, conform avertismentului Uniunii Arhitectilor din Romania. DOC

Lobotomizarea opiniei publice. Statuile de la Universitate au fost trimise pe autostrada suspendata a lui Oprescu

Sursa: http://roncea.ro

Parintele Dumitru Staniloae - Despre Maica Domnului

Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu care S-a nascut ca om nu dupa legile firii obisnuite; El S-a nascut depasind legile oarbe ale nasterii obisnuite a oamenilor, si de aceea El a putut sa fie fara de pacat si a putut sa moara nu pentru pacatele Lui, ci pentru pacatele noastre. Astfel, Crucea lui nu ar avea nici un rost. De aceea, in mod logic, refuzand nasterea Lui din Fecioara, refuzam si valoarea Crucii. Noi vedem valoarea Crucii in faptul ca El nu e un om de rand, care s-a nascut in mod obisnuit dupa legile oarbe ale acestei existente, ci El este Fiul lui Dumnezeu care Si-a luat trup din Fecioara Maria. Or, daca ea este trupul din care Si-a luat El trupul Lui, pe care l-a transfigurat si pe care l-a inviat, el nu putea sa lase trupul ei sa putrezeasca, sa se strice, sa se corupa asa cum sunt trupurile celorlalti oameni. Daca El a inviat, El a vrut sa dea o doavada ca si noi vom invia, dar in mod special si in primul rand va invia ea. Noi vom afla la sfarsit, cand toata randuiala, toate legile lumii acesteia se vor shimba, insa a voit sa arata ca nu numai El, ca Fiul lui Dumnezeu facut om, a inviat, ci ca invie si cineva dintre oameni - o reprezentanta a oamenlilor, si anume aceea din care Si-a luat El sangele Lui, trupul Lui, viata Lui omeneasca. E propriu Ortodoxiei sa nu o prezinte pe Maica Domnului niciodata separata de Hristos, cum se intampla in Occident cu tablourile Madonei. Totdeauna este in legatura cu Iisus Hristos. De aceea ea este cel mai aproape de El. Cine poate fi mai aproape de fiul ei decat o maica ? El se face fiul unei mame, iubeste o mama omeneasca asa cum o iubim noi pe mama noastra, asculta rugaciunile ei cum ascultam noi rugaciunile mamei noastre. Ea palpita pentru tot ce palpita El. El a venit ca sa ne iubeasca pe noi, sa Se rastigneasca pentru noi, deci nu poate sa nu ne iubeasca si ea pe noi, nu poate sa nu aiba si ea toate durerile pe care le are El pentru nenorocirile noastre. Nu poate sa nu sara si ea in ajutorul nostru, cum vine El in ajutorul nostru, dar numai de la El este toata puterea ei. El este Mantuitorul, ea este numai cea care din legatura cu El primeste si ea putere sa ne ajute in diferite necazuri, in diferite greutati. De aceea este bine sa ne rugam - asa cum face Biserica, cum fac si credinciosii - si Maicii Domnului, cerandui nu ca sa ne mantuiasca, ci ca sa ne scape din diferite nevoi, sa ne ajute in diferite greutati, sa-L roage pe Fiul ei sa ne mantuiasca. El nu e singur, El are o mama dintre noi; si avand o mama dintre noi, ne are pe toti aproape. Si ea, avandu-L pe El ca Fiu si iubindu-l ca Fiu, iubeste tot ce iubeste si El. Iar El, intrucat S-a facut fratele nostru, atunci ea este intr-un anumit fel si mama noastra, mama tuturor fratilor Lui. De aceea mare ascultare are ea la rugaciunea pe care i-o adresam ei. Sa o facem aceasta cu toata inima, cu toata convingerea. Sa nu-l socotim pe Hristos venit om si ramas separat de oameni, ramas singur, ci in legatura cu noi, mai ales prin mama Lui.

Parintele Arsenie Boca despre Maica Domnului

Iubirea de mama intoarce asprimea dreptatii lui Dumnezeu din nou in iubire.

Moise se ruga stramtorand pe Dumnezeu (Iesirea, cap. 32):

-Inceteaza ,Doamne, urgia Ta si potoleste -Ti mania si socoteste cu blandete gresalele poporului Tau. Adu-Ti aminte de robii Tai: Avraam, Isaac, si Iacov!

-Nu! a raspuns Dumnezeu. Lasa-ma sa-i zdrobesc caci cu urgie M-am maniat asupra lor si vreau sa-i prapadesc!

-Daca nu-i ierti, sterge-ma si pe mine din cartea Vietii!

Si a incetat urgia lui Dumnezeu si pentru rugaciunea lui Moise i-a iertat pe ei.

Cine-i Moise, si cine-i Maica Domnului?

Cand te-a lepadat Dumnezeu si nici Sfintii nu se mai roaga pentru tine, a mai ramas cineva care nu te-a parasit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului e ascultata.

Predică a Părintelui Ilie Cleopa la Naşterea Maicii Domnului ( 8 septembrie )

Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea;
că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru... (Troparul praznicului) Iubiţi credincioşi,

Gîndindu-mă la cinstea şi slava cea mare cu care Preabunul şi Preaînduratul Dumnezeu a împodobit în cer pe Maica Domnului, gîndindu-mă la slavoslovia cea veşnică cu care o laudă pe dînsa puterile cereşti, apoi, cugetînd şi la slujbele şi rugăciunile care i se aduc ei de către toţi fiii Bisericii lui Hristos aici pe pămînt, precum şi la cuvintele de laudă pe care le-au alcătuit în cinstea ei sfinţii şi aleşii lui Dumnezeu, silinţa gîndului mă îndeamnă, ca astăzi, la luminatul praznic al Naşterii Maicii Domnului, să adaug şi eu nepriceputul, o mică picătură lîngă noianul cel mare al laudelor ei. Şi iată ce am a zice:

Iubiţii mei fraţi în Hristos, v-aţi gîndit vreodată pentru care pricină Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi, care au alcătuit sinaxarul, au rînduit ca praznicele împărăteşti, care împodobesc crugul anului, să înceapă cu Naşterea Maicii Domnului şi să se sfîrşească cu Adormirea ei? După cum se ştie, în prima lună a anului nou bisericesc, în a opta zi a lunii septembrie, prăznuim Naşterea Maicii Domnului, iar în luna ultimă a anului bisericesc, la 15 august, prăznuim Adormirea ei. Pricina cea tainică, pentru care anul bisericesc începe şi se sfîrşeşte cu praznicele Maicii Domnului, este aceasta că prin mijlocirea Maicii Domnului, Preamilostivul Dumnezeu a binevoit a începe şi a termina planul mîntuirii neamului omenesc din robia diavolului şi din munca iadului.

Să ştiţi, fraţii mei, că acest plan al lui Dumnezeu de a mîntui lumea prin mijlocirea Maicii Domnului, l-a arătat Dumnezeu în chip tainic şi umbros chiar de la începutul lumii, cînd a zis Evei că sămînţa ei va zdrobi capul şarpelui (Facere 3, 15). Căci despre Hristos se zice: sămînţa femeii, ca Unul ce nu S-a născut din sămînţă de bărbat. Încă de la începutul lumii, Preabunul Dumnezeu a arătat în chip tainic prin Eva cea veche, pe cea nouă, duhovnicească, adică pe Maica Domnului ce avea să nască, la plinirea vremii, pe noul Adam, Hristos, Care, prin întruparea Lui, a zdrobit capul şarpelui şi al morţii şi al păcatului, căci precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia (I Corinteni 15, 22).

Dar să ştiţi, fraţilor, că în planul mîntuirii neamului omenesc, Maica Domnului a mai fost închipuită de porumbiţa lui Noe. Căci precum aceea a adus lui Noe vestea cea bună a încetării potopului, aşa şi Maica Domnului - porumbiţa cea aleasă de Dumnezeu şi de Duhul Sfînt -, prin naşterea lui Hristos, a adus în lume vestea cea mare a răscumpărării din robia păcatului. Iarăşi, pe Maica Domnului a închipuit-o scara lui Iacov, pe care se suiau şi se coborau îngerii lui Dumnezeu (Facere 28, 12), căci Maica Domnului a fost scara pe care S-a pogorît Dumnezeu pînă la noi şi prin care firea noastră s-a suit pînă la dreapta lui Dumnezeu (Canonul Acatistului Maicii Domnului).

Pe Maica Domnului a mai închipuit-o rugul cel aprins, care ardea şi nu se mistuia de flacăra focului dumnezeirii (Ieşire 3, 2), căci ea a fost rugul cel duhovnicesc care a primit în sine focul dumnezeirii şi nu s-a ars de el (Sfîntul Ioan Damaschin, Bogorodişna gl. 1, Mînăstirea Neamţ, 1816). Maica Domnului a fost închipuită şi prin toiagul lui Aaron care a odrăslit (Numerii 17, 8), căci şi ea a răsărit din părinţi sterpi şi neroditori şi întru feciorie petrecînd, de la Duhul Sfînt a zămislit şi a născut pe Hristos (Luca 1, 35). Pe Maica Domnului a închipuit-o sfeşnicul cel cu şapte lumini (Ieşire 37, 17-24) fiindcă ea a strălucit în lume cu toate cele şapte daruri ale Duhului Sfînt. Maica Domnului a mai fost închipuită prin cădelniţa cea cu totul de aur (Ieşire 37, 16; 40, 26-27), fiindcă ea a purtat în sine focul dumnezeirii.

Predică a Părintelui Ilie Cleopa la Duminica a XV-a după Rusalii (Despre dragostea de Dumnezeu şi de aproapele)

În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii (Matei 22, 40)

Iubiţi credincioşi,

În Sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie de azi, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a arătat legiuitorului care L-a întrebat care este cea mai mare poruncă din Lege, că, toată Legea şi Proorocii se cuprind în dragostea de Dumnezeu şi cea de aproapele. Dumnezeiescul Ioan Evanghelistul arată că Dumnezeu este dragoste şi cel ce rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el (I Ioan 4, 16).

Marele Apostol Pavel, vasul alegerii şi gura lui Hristos, arătând că dragostea dumnezeiască este cea mai mare virtute, zice: Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea (I Corinteni 13, 13). În alt loc al Sfintei Scripturi, auzim: Dragostea este plinirea Legii (Romani 13, 10; Galateni 5, 14), şi legătura desăvârşirii (Coloseni 3, 14). De-ar avea cineva toate darurile şi toate faptele bune, fără dragostea dumnezeiască nu are nimic bun şi nimic nu foloseşte fără iubirea de Dumnezeu (I Corinteni 13, 1-4).

Deci, înţelegând cât de mare este comoara cea nepreţuită a dragostei de Dumnezeu, în cele ce urmează vom vorbi cîte ceva despre această preasfîntă virtute. Mai întîi, să punem o întrebare: prin ce virtuţi cîştigă omul dragostea de Dumnezeu? La această întrebare vom răspunde cu mărturii de la Sfinţii Părinţi, care zic: "Toate virtuţile ajută mintea omului să câştige dragostea dumnezeiască, dar mai mult decât toate, rugăciunea cea curată, căci prin aceasta, mintea, zburând către Dumnezeu, iese afară din toate cele ce sunt" (Sf. Maxim Mărturisitorul, Filocalia II, op. cit. p. 39). La fel învaţă şi dumnezeiescul părinte Isaac Sirul care zice: "Dragostea se naşte din rugăciune".

Dar trebuie să ştim că alta este dragostea de Dumnezeu ce se câştigă prin rugăciunea cea curată, şi alta este dragostea de Dumnezeu, ca energie necreată şi ca dar de sus.