20.4.11

Arhiepiscopia Iasilor ia atitudine in problema panoului publicitar ce foloseste imaginea unui bebelus, pe a carui mana a fost aplicata eticheta "homosexual"

Având în vedere faptul că în municipiul Iași, într-o zonă intens circulată, s-a afișat, pe un panou publicitar, o imagine cu un copil având de mână eticheta ”homosexual”, alături de care este textul ”orientarea sexuală / nu este o alegere / nu este boală”, aducem la cunoștința opiniei publice următoarele:

Este regretabil ca într-un loc public să fie expus un astfel de panou, întâmplător sau nu, chiar în perioada în care creștinii ortodocși (majoritari în municipiul Iași) se pregătesc să serbeze Sfintele Paști.

Homosexualitatea (ca și alte devieri în comportamentul sexual) nu reprezintă o orientare înnăscută, cum sugerează panoul respectiv, existând și studii ale unor specialiști care combat această idee.

Sfânta Scriptură, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, condamnă în mod clar și fără echivoc orice fel de comportament sexual deviant. În cartea Leviticului, Dumnezeu le spune fiilor lui Israel ”Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeie; aceasta este spurcăciune” (capitolul 18, versetul 22). Iar Sfântul Apostol Pavel scrie într-una din epistolele sale: ”Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii. Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor” (Romani 1, 26-27).

Este evident, așadar, că pentru un creștin (dar și pentru alte religii monoteiste) homosexualitatea este un păcat. Cei care au căzut într-o astfel de patimă au însă șansa de a se ridica, prin pocăință și spovedanie, iar Biserica se roagă pentru îndreptarea lor, condamnând însă cu fermitate păcatul, indiferent de contextul social sau de ideile care sunt la modă la un anumit moment.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iaşilor

19.4.11

Binecuvantarile Parintelui Mihai Valica pentru actiunea din Bucuresti. “Este o blasfemie fara margini sa afirmi ca Dumnezeu creaza din pantecele mamei homosexuali”. Va sarutam dreapta, Parinte!

 

Doamne, ajuta!
Stimate D-le Victor Roncea doresc sa va felicit pe Dv. si pe colaboratorii Dv. pentru participarea si contributia exceptionala la emisiunea cu D-l Moraru (Nasul), referitoare la problema afiselor jignitoare si fals motivate a homosexualilor, in plina Saptamana a patimilor, precum si pentru faptul ca v-ati substituit organelor responsabile fata de morala si sanatatea unei natii, care raman mute si iresponsabile pana la capat…, corectand afisele aberante.
Sodoma si Gomora au fost distruse din temelii, murind si cei care nu erau homosexuali din cauza maniei lui Dumnezeu pe care o atrage acest pacat groaznic.
De aceea si noi, ca si crestini suntem ingijorati si de soarta lor, pentru care ne rugam la Bunul Dumnezeu sa-i ierte, daca se intorc de la pacatul lor, dar suntem ingrijorati si pentru soarta si viata noastra care este afectata de minoritatea homosexualilor prin pacatul lor, care distruge majoritatea, asa cum s-a intamplat in Vechiul Testament in Sodoma si Gomora.
Suntem toleranti fata de ei, pana se intorc de la pacatul si ratacirea lor. Daca se intorc ii iubim si ii integram in comunitatea Bisericii. Deci toleranta noastra merge pana acolo unde nu ne afecteaza viata si existenta noastra si nu putem fi mai toleranti ca Dumnezeu, care-i “tolereaza” in cele din urma, si care, cand nu mai aratau cainta si intoarcere, i-a pedepsit cu foc si cu pucioasa si cu pustiirea locului unde acestia traiesc. Insa din pacate pe langa ei au murit si oameni nevinovati.
Deci homosexualii prin nepocainta lor atrag dezastrele si pustiirea in tinutul sau tara unde traiesc. Iata de ce nu avem voie sa fim indiferenti sau sa ne facem ca nu vedem.
Nu dorim dupa pustiirea economica a tarii si o pustiire morala si una fizica (teritoriala) din cauza ca, niste pacatosi zgomotosi si fara scrupule, doresc sa atraga cati mai multi de partea lor prin astfel de afise si actiuni si sa impuna pacatul ca o normalitate, iar orientarea lor sexuala sa fie ascunsa in spatele unei boli genetice inchipuite, cu intentia de a starni compasiune si intelegere fata de ei, in numele unei empatii crestine impuse, tocmai de ei, care il neaga pe Hristos prin faptele lor. Este o blasfemie fara margini sa afirmi ca Dumnezeu creaza din pantecele mamei homosexuali. Se folosesc de toleranta crestina si de tot felul de inventii dracesti, ca sa-si impuna murdaria si desfraul lor fara granite. In momentul in care nu le acceptam aberatiile, abjectiile si jignirea adusa unei religii crestine, atunci suntem acuzati de fundamentalism si intoleranta. Nu cred ca este corect si nici etic o asemenea abordare si atitudine.
Daca nu ne pazim copii nostri si nu vom lua atitudine ferma, cum bine ati actionat in acest caz, atunci ne va fi frica sa ne lasam copiii pe strada. Sper sa nu ajungem in aceasta faza.
Va urez un Paste fericit si binecuvantat, atat Dv., cat si la toti ziaristii online, care sunt adevarati apostoli si misionari ai credintei in Iisus Hristos, ai moralei crestine, ai bunului simt si ai neamului romanesc.
Bunul Dumnezeu sa va ajute si sa va pazeasca de neamul pacatosilor in veci!

Cu deosebita consideratie si binecuvantare,
Pr. prof. dr. Mihai Valica

Sursa: Roncea.ro

Emisiunea Nasul despre propaganda homosexuala stradala. Finalul Live la 10 TV

 
 si

Sursa:Roncea.ro

Protectia Copilului, sesizata de Pro Vita si Alianta Familiilor pentru propaganda homosexuala stradala in care este folosit un bebelus

 
De la : Asociaţia “Alianţa Familiilor din România”
Asociaţia “Pro-Vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi” fil. Bucureşti
Cǎtre: DIRECŢIA GENERALĂ PENTRU PROTECŢIA COPILULUI din
cadrul MINISTERULUI MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE
Dnei ELENA TUDOR, DIRECTOR
Bucureşti, 18 aprilie 2011
Stimate Doamne / Stimaţi Domni,
Asociaţia Alianţa Familiilor din România şi Asociaţia Pro-vita – Filiala Bucureşti sunt organizaţii ale societăţii civile, dedicate protejării şi promovării valorilor familiei şi copilului născut şi nenăscut în România.
Vă solicităm prin prezenta o luare de poziţie urgentă faţă de campania publicitară în care este utilizată imaginea unui copil nou-născut purtând o brăţară pe care scrie “HOMOSEXUAL”, cu menţiunea “Orientarea sexuală nu este o boală, nu este o alegere”.
Campania publicitară constă în panouri stradale tip billboard amplasate în Bucureşti şi alte oraşe mari (Timişoara, Iaşi, Cluj etc). Spre exemplu în Bucureşti se găsesc astfel de panouri pe Calea Moşilor, Bd. Ştefan cel Mare, zona Cişmigiu, Piata Unirii etc.
Considerăm că acest tip de reclamă este mincinoasă, manipulatoare şi produce scandal public. Mai presus de toate, considerăm inacceptabilă folosirea imaginii unui copil nou-născut pentru promovarea homosexualităţii, ştiut find că orientarea sexuală se formează la pubertate ca o consecinţă a educaţiei şi nu este un “dat” natural.
În aşteptarea răspunsului dvs., vă asigurăm de întreaga noastră consideraţie,
Bogdan I Stanciu
Presedinte Asociatia Pro Vita – Filiala Bucuresti
Bogdan Mateiciuc
Director Executiv
Asociatia Alianta Familiilor din Romania

18.4.11

Cuvant in Martea Mare al Sfantului Teofan Zavoratul. Cum sa pasim in urma Domnului si sa ne rastignim impreuna cu Hristos

In Marţea Mare

„Mergând Domnul spre Patima cea de voie, a zis Apostolilor pe cale: Iată, ne suim la Ierusalim, şi Se va da Fiul Omului precum scrie despre Dânsul. Veniţi, dar, şi noi, cu gânduri curate să mergem împreună cu Dânsul şi împreună să ne răstignim şi să ne omoram pentru Dânsul dinspre desfătările lumeşti". Astfel ne cheamă sfânta Biserică să mergem, să pătimim şi să ne răstignim împreună cu Domnul în aceste zile închinate
pomenirii pătimirilor şi morţii Lui Dumnezeieşti. Ca fii ascultători, aţi luat aminte la această chemare de mamă şi aţi purces pe calea, arătată de ea, a mergerii împreună cu Domnul. Şi îmi rămâne acum nu să vă înduplec la ascultare, ci să numai să doresc, mângâat fiind de ascultarea voastră, ca să duceţi mai deplin şi mai desăvârşit la capăt ceea ce aţi început. Şi, de fapt, dacă vreunul dintre voi ar întreba: „Iată, Biserica ne cheamă acum să mergem împreună cu Domnul, Care Se duce la patima cea de [bună] voie, noi cum să facem asta?", alt răspuns nu ar fi de dat afară de acesta: „Faceţi ceea ce faceţi, numai faceţi aşa cum trebuie - şi veţi merge
împreună cu Domnul".

Iată, voi postiţi, mergeţi la biserică, şi acasă vă rugaţi, aţi lăsat pentru o vreme treburile lumeşti şi petreceţi mai mult timp cu voi înşivă, aţi luat asupra voastră îndeletniciri evlavioase şi pentru aceasta aţi răpit o parte din timp, mai mare sau mai mică, somnului. Faceţi tot aşa. Postirea până acolo unde trupul simţea lipsa îndestulării de mâncare şi băutură, osteneala rugăciunii până la istovirea trupului, înlăturarea obişnuitelor relaţii lumeşti cu silire de sine la îndeletniciri mântuitoare, privegherea în ciuda tuturor lucrurilor ce trag la somn, precum şi multe altele legate de împlinirea pregătirii pentru împărtăşire, alcătuiesc primul pas în urmarea Domnului la răstignire. Este nevoie doar ca această greutate să fie ridicată cu plăcere, fără cruţare de sine. Omul e iubitor de viaţă. O mică împuţinare în mâncare şi lipsa de somn sau o osteneală şi istovire neobişnuită stârnesc tânguirea trupului, şi omului i se pare că se comite o încercare de a i se lua viaţa. Cel ce acum, în ciuda acestei tânguiri, nu doar că nu se lasă în voia autocompătimirii, ci dimpotrivă, se sileşte la ostenelile sus-arătate cu dorinţa de a suferi pentru Hristos, de fiecare dată când face acest lucru face un pas în urma Domnului. Şi trebuie spus că numai unul ca acesta merge împreună cu Domnul. Aşa stau lucrurile în ce vă priveşte?
Dacă da, sunteţi pe calea cea bună; iar dacă nu, îngrijiţi-vă să mai adăugaţi la osteneala pe care toţi o purtaţi dorinţa necruţătoare de a vă chinui trupul pentru Domnul. Prin aceasta veţi aduce ca jertă Domnului iubirea de viaţă, altfel spus veţi duce la împreună-răstignire cu Dânsul trupul vostru, urmând fie chiar şi puţin nevoinţei Lui din grădina
Ghetsimani.

Odată ce aţi început aşa, siliţi-vă să vă apropiaţi şi mai mult de Domnul în mersul vostru în urma Lui. Vreau să spun că ostenindu-vă cu trupul, trebuie să vă osteniţi şi cu sufletul. Chiar dacă trupul şi sufletul alcătuiesc un singur om, după cum ştiţi nu rareori trupul face una, sufletul alta. Deci, aduceţi şi sufletul la conglăsuire cu trupul în ostenelile pe care
le purtaţi acum. Postind cu trupul, puneţi şi sufletul să postească: tăiaţi poftele, înăbuşiţi ivirea mişcărilor pătimaşe - mânia, osândirea, îngâmfarea, lăcomia, încăpăţânarea şi celelalte. Ostenindu-vă trupul prin starea la rugăciune aici în biserică ori acasă, osteniţi-vă să staţi cucernic şi cu sufletul înaintea feţei Domnului, în inima voastră, întru luare-aminte la cele ce se cântă şi se citesc, îndepărtaţi zarva acestei vieţi şi însinguraţi-vă cu trupul - împreunaţi cu aceasta neîmprăstierea minţii şi concentrarea în voi înşivă. Puneţi-vă trupul să privegheze - deşteptaţi la priveghere şi duhul, altfel spus năzuinţa vie a osârdiei către Domnul. Vă siliţi la îndeletniciri duhovniceşti - siliţi-vă şi sufletul să aibă dorinţă de ele, dorinţă cu care el nu se poate lăuda întotdeauna. Atunci când faceţi astfel, legaţi
prin aceasta sufletul: şi el, obişnuit cu mişcarea şi făptuirea liberă, simţind asupra sa lanţurile, va începe a tânji ca în închisoare şi va înălţa tânguire nemulţumită - dar nu slăbiţi în sili-rea de sine. Prin aceasta vă asemănaţi cu Domnul când L-au dus legat la judecată - şi deveniţi, prin urmare, şi mai aproape de El în mergerea împreună cu El la patima cea de [bună] voie.

Profesor Ilie Badescu: „De ce se ucid oamenii”. O talcuire la uciderea ritualica a lui Avram Iancu (I)





de Prof. univ. dr. Ilie Bădescu

 
A apărut o carte monografică asupra fenomenului terifiant al omuciderii, o carte în care se porneşte frontal de la întrebarea: „de ce se ucid oamenii”? (Bogdan Ficeac, 2011, Editura Rao). Se subînţelege cumva că omul ucide, ca om, un alt om, poate adică săvârşi lucrul acesta, totodată absurd şi tragic, prin chiar atributul său antropologic, prin calitatea sa de făptură omenească. Altfel spus, cel ce ucide ar fi capabil să se ucidă, de fapt, pe sine însuşi, adică să suprime ceea ce el însuşi deţine prin atributul său de specie, faptul de a fi om, ceea ce este cu totul incomprehensibil, golit de orice înţeles. Într-adevăr, dacă menţinem explicaţia înlăuntrul fenomenului însuşi alunecăm în tautologie pură : „lucrul x este roşu pentru că are culoare roşie”. Dacă voim să explicăm de ce (se) ucid unii oameni n-ar trebui să urmăm  un asemenea raţionament, căci el ne scoate din perimetrul ştiinţei. Nu putem spune: omul ucide un alt om pentru că este om şi-n atributele sale se găseşte şi acela al omuciderii, „apetenţa de a ucide”. Când un „om” ucide, trebuie să ne întrebăm ce fel de făptură este cel ce ucide. Este el „om”, cu adevărat? Dacă este om, ar însemna că el conţine în sine predispoziţia spre autosuprimarea atributului său, al umanităţii însăşi, ceea ce ar fi absurd, iar logiceşte ar fi tautologic, golit de orice înţeles. Omenitatea nu poate să se manifeste, să se afirme pe sine prin ceea ce o neagă pe sine. Este cunoscut raţionamentul cu care Mântuitorul Hristos i-a întâmpinat pe fariseii care-L acuzau că scoate demonii din făptura demonizatului cu ajutorul demonilor, pe Belzebul cu ajutorul lui Belzebul, ceea ce ar fi absurd. Problema rămâne complicată atâta vreme cât nu vom admite că făptura umană este expusă primejdiei de a cădea din umanitatea ei, de a se sub-umaniza pe sine, devenind capabilă, pe cale de consecinţă, să suprime la altul ceea ce ea însăşi, făptura căzută, nu mai are: atributul uman.

Omul nu ucide. Om este Abel şi nu ucide; Cain este sub-om, căzut din umanitate, şi ucide. El nu mai este om şi de aceea poate să ucidă un om, pe fratele lui, care, brusc, nu mai este privit ca un frate, nu mai este trăit ca un frate, ci ca un duşman, un ne-frate. Fenomenul este similar în cazul uciderii rituale. L-a ilustrat nefârtatul care săvârşea o asemenea ucidere rituală în Ardealul de azi, în numele neamului său neconsultat, dezonorându-l chiar şi prin simpla sa apartenenţă (n-aş dori să am printre fraţii de acelaşi neam pe careva care, în numele atributului etnic, pe care eu însumi îl port, să se creadă chemat să spânzure făpturi de alt neam decât al meu, fie acestea chiar şi făpturi de peruzea, adică suflete pure, cum este sufletul de Ahasver al lui Avram Iancu). Ce fel de „om” este acest fel de ungur care l-a spânzurat ritualic pe Avram Iancu, socotindu-se, iată, îndreptăţit să-l spânzure pe românul hipostatic. De ce va fi săvârşit el această omucidere ritualică? Pentru că el, nefericitul, nu l-a mai putut privi pe românul ipostatic ca pe un om şi un frate. Mentalitatea aceasta o mai regăsim consemnată în practica judiciară a Codului Verboczi, care prevedea că românul transilvănean poate fi condamnat (chiar spânzurat) la simplu prepus, deci fără osteneala probaţiunii, prin simpla mărturie, fără de vreo mobilizare pentru a urma confruntarea probelor. Mărturia cuiva era suficientă. De ce? Pentru că un asemenea raţionament care îl putea condamna pe român la simplul prepus, îl socotea pe român un om de categorie inferioară. Mentalitatea aceasta răbufneşte din străfunduri ţinute ascunse în subconştientul unor subculturi ale omuciderii în expresia etnocidului, real ori ritualic, care se cred îndreptăţite să ucidă, să suprime chiar pe cel în care dăinuieşte sufletul peren al unui neam, un martir, un erou, un sfânt, precum este Avram Iancu el însuşi. Să fie această mentalitate legată cu fire ascunse de cea etalată de primul ministru si seful parlamentului ungar, care avertiza în Ardealul de azi că ungurii au îndreptăţire divină asupra întregului ţinut? Deci, au dezlegare divină să facă ce vor, inclusiv spânzurători, deocamdată ritualice, în Ardeal?! Ceea ce mă tulbură nespus în faţa acestui fenomen nu este doar gestul acelui nefârtat, al celui ce se crede pe sine mai om în Ardeal decât omul Avram Iancu, ci tăcerea intelectualilor unguri din Ardeal. Să nu fie înspăimântaţi, oare, de gestul acesta, care prevesteşte lucruri cumplite? Să fie vorba despre vreo blocare a acelui sentiment care ne atestă pe noi, toţi oamenii, şi unguri şi români, şi ţigani şi evrei, şi ruşi etc.,  egali întru umanitate (omenitate), adică fiii lui Dumnezeu? Chestiunea este tulburătoare şi ne trimite la întrebarea retorică din titlul cărţii d-lui Bogdan Ficeac, „De ce se ucid oamenii”. Dacă toţi suntem înzestraţi cu raţiune, adică ne putem desprinde de animalitatea noastră, de ce suntem pregătiţi să săvârşim ceea ce este cu totul absurd, să retragem celor pe care-i ucidem atributul umanităţii, arătându-ne în stare să-l suprimăm pe fratele nostru cu tot cu omenitatea lui, cu ceea ce-l face ca pe noi, cu atributul prin care cel ucis este una cu mine, sunt chiar eu?! Ce mai este cu povestea raţiunii şi a raţionalităţii?

Reclama cu bebelusul care promova homosexualitatea in centrul Timisoarei si i-a scandalizat pe timisoreni a disparut! Haos! Autoritatile habar nu au nici acum cine este proprietarul panoului publicitar. Cand vor disparea si celelalte panouri din Brasov, Iasi, Bucuresti etc.?

La 3 zile dupa ce www.opiniatimisoarei.ro a semnalat ca in centrul Timisoarei un bebelus promoveaza homosexualitatea pe un afis publicitar imens, acesta a fost indepartat. Haos! In Timisoara poti pune orice reclama, oriunde!


In Timisoara poti pune orice reclama, cu orice continut, in orice loc, fara ca vreo autoritate sa te ia la intrebari

La 72 de ore de la momentul izbucnirii scandalului, nicio autoritate din Timisoara nu are habar cum a ajuns afisul sa fie montat, cui apartine si nici cine este proprietarul panoului care nu are niciun fel de element de identificare, asa cum cere legea.
Politia Locala continua sa caute firma care detine suportul metalic, iar Primaria Timisoara nu stie cui a dat autorizatie de constructie pentru el.
“Noi nu dam avize pentru ce reclama se pune undeva. Nimeni nu verifica reclamele de la noi”, ne-a declarat, depasit de situatie, purtatorul de cuvant al Primariei Timisoara, Flavius Boncea, dupa nenumarate insistente din partea redactiei. Purtatorul de cuvant al institutiei nu avea nici astazi habar al cui este panoul publicitar.
Se pare insa ca firma care a instalat afisul s-a autosesizat, iar luni dimineata la prima ora, mai multi alpinisti utilitari au coborit reclama si au inlocuit-o cu un alt material publicitar.


Aceasta s-a intamplat nu pentru ca vreo autoritate a dat un ordin in acest sens, adica Primaria, Protectia Copilului, Politia locala, ci a fost vorba de o decizie de la Bucuresti, de la firma de publicitate contractata de Fundatia PSI Romania pentru promovarea campaniei de toleranta a homosexualilor.
“Eu reprezint o firma subcontractata de la Bucuresti. Nu pot sa va dau numele celor care conduc campania, pentru ca as avea de suferit, avand un contract de confidentialitate cu ei. Ce pot eu sa va spun este ca bannerul a fost luat in aceasta dimineata la primele ore, pentru ca asa am primit instructiuni. Nu stiu sa va spun daca ar mai fi trebuit sa stea sau s-a incheiat campania”, ne-a declarat Liliana Muresan, director media.
Bannerul a aparut in contextul in care Fundatia PSI deruleaza la nivel national Programul “Eu sunt, tu?” ce cuprinde mai multe tipuri de activitati, implementate de fundatia PSI Romania: “grupuri de discutii cu barbati gay/bi in 10 orase din Romania, petreceri si alte evenimente (printre care cel mai vizibil a fost tabara gay de la Predeal, iunie 2009), activitati desfasurate pe internet, prezentari in licee si facultati, concursuri intre orase, proiecte culturale, cercuri sociale bazate pe hobby-uri comune, numite hobbycluburi, un grup de sprijin pentru persoanele gay/bi infectate cu HIV, si altele. Deoarece viziunea noastra este de a intari comunitatea gay din interiorul ei, asteptam sa fim contactati de membrii comunitatii de oriunde fara sa le fie teama de expunere in presa, deoarece nu acesta este scopul programului nostru”, dupa cum se arata pe site-ul oficial al fundatiei.

Va reamintim, un panou publicitar urias infatisand un nou-nascut cu o bratara la mana pe care scrie “homosexual” si cateva inscrisuri despre orientarea sexuala a aparut in plin centrul orasului iscand o adevarata revolta in randul timisorenilor si nu numai. Mai ales ca in apropiere sunt mai multe scoli si institutii.
Reclama era pe un panou aflat la inaltime, in imediata vecinatate a hotelului Continental.  Langa fotografia bebelului statea scris faptul ca publicitatea vine “in sprijinul comunitatii gay din Romania”. Apare si numele unei asociatii de promovare a homosexualitatii “Eu sunt, tu?”, din Bucuresti, care insa nu are pe site-ul de prezentare decat un formular de contact. Nimic altceva.
Pe afis se pretindea ca actiunea ar fi finantata, citam “printr-un grant oferit de Islanda, Lichtenstein si Norvegia prin Mecanismul Financiar SEE”.

Sursa: www.opiniatimisoarei.ro
Related Posts with Thumbnails