Prof. Ilie Badescu: O mare primejdie: generaţia obosita

Realitatea vieţii noastre (a trecutului nostru individual şi colectiv cu atât mai mult) nu există decât în şi prin actualitatea experienţelor noastre. Trecutul C. R. Motru, “Personalismul energetic şi alte scrieri”, Ed. Eminescu, 1984, p. 34. are realitate în şi prin această actualitate, care este, ne aducem aminte de ideile lui Motru, un criteriu al realităţii unei culturi. Trecutul, deci, are înţeles numai ca o dimensiune a prezentului şi dacă prezentul e minor, trecutul apare şi el în minoratul lui, dacă prezentul refuză eroismul şi legenda, trecutul apare ca un timp fără eroi şi lipsit de dimensiune legendară. Trecutul, acest cumul de experienţe fixate în bunurile patrimoniului colectiv, dobândeşte valoare numai prin “actualitatea [lui] în conştiinţa socială” (C. Rădulescu-Motru) şi în cea individuală. “Patriotism, şcoală, cultură, nu există decât pe măsura ce sunt actuale în sufletul cetăţenilor. Realitatea lor nu se întemeiază pe vreo substanţă de sine stătătoare şi aparte, pe care cineva să o poată purta sub lacăt; realitatea lor stă în însăşi manifestarea lor actuală” (C. R. Motru, “Personalismul energetic şi alte scrieri”, Ed. Eminescu, 1984, p. 34).

Acest mod de a concepe lucrurile face din prezent timpul fundamental şi din trecut şi viitor un timp interior, latent (adormit), real doar în măsura în care este o dimensiune actualizată a prezentului, adică a experienţelor noastre şi numai sub calitatea actualizărilor sale, adică numai ca parte a trăirilor efective ale contemporanilor. La fel este şi viitorul din lumea scopurilor, a idealurilor şi aspiraţiilor aceloraşi contemporani. Acest timp din interiorul timpului (prezent) face autenticitatea trăirilor noastre. Prin urmare, singurul timp înzestrat cu exterioritate este prezentul. Trecutul, ca memorie obiectivată sau nu, şi viitorul, ca proiecţie de idealuri, scopuri, aspiraţii etc., sunt timpuri interioare, compun însăşi interioritatea noastră. Aşa se face că epocile materialiste, perioadele mercantiliste, pozitiviste, elitele care preiau asemenea orientări etc., sunt epoci şi elite fără interioritate şi profunzime, fără vis şi memorie, fără ideal şi poezie, fără mit şi credinţe. Când trăirile noastre, în care şi prin care se trezesc în noi epoci şi lumi trecute şi viitoare, sunt superficiale, prezentul nostru cu simţirile lui îmbracă forma zeflemelei, a ironiilor uşoare, a superficialităţii lumii noastre. Când trecutul şi viitorul nostru, ca timp interior al fiinţei noastre, sunt actualizate în trăiri profunde, acestea se exteriorizează sub formă mitico-legendară, iar in privinţa viitorului, într-o descărcare mesianică de extraordinară putere. Aşa a fost, de pildă, generaţia paşoptistă şi, încă mai puternică, generaţia eminesciană. Timpul lor şi, prin ei, adică prin experierile (trăirile) care compun spiritualitatea acelor generaţii, trecutul şi viitorul, au atins intensitatea categoriilor mitice proiectându-se peste timp prin trăiri mesianice, extraordinare. Perioada postdecembristă a primit, prin mulţi dintre „liderii” ei, invitaţiile spre tipare de trăire ludică, superficială, „naşpa”, cum se exprimă liderii lor, care fac să predomnească în mediul zilei zeflemeaua, nihilismul anarhic şi hedonismul. Profilul acestor tipare degenerate sunt propagate prin televiziuni, în emisiuni confecţionate în acest sens, în care e convocată superficialitatea sentimentelor spre a ironiza mari valori şi mari personalităţi şi simboluri ale trecutului, precum Eminescu, Ştefan cel Mare, Burebista etc. Această tristă ilustrare mediatică a trăirilor degradate reprezintă măsura sau cântarul realităţii sufleteşti a celor care aderă la aceste tipare. Acestea sunt expresia “protestării superficiale” şi haotice, ale unor minţi şi suflete debilitate de refuzul unei actualizări sufleteşti profunde a trecutului şi a viitorului deopotrivă. Pentru reprezentanţii acestor cohorte ale zeflemelei, care-au incendiat ecranele televizoarelor cu o comedie bulevardieră trivializantă în care se scuipă înjurături, se îmbracă haine rupte şi ponosite, trecutul este un moft, invocarea lui Eminescu un prilej de descărcare a obrăzniciei oligofrene (râsete nătânge se propagă prin contaminare agnozică, senzorială, ca pipăitul prostului), eroii istoriei sunt pentru ei o carte cu poze pentru aliteraţi, iar viitorul – o pâclă pusă peste lume de mizeria unor priviri ponosite. Totul eşuează în incoerenţă, amestecătură şi peticeală.

Realitatea unei lumi, aşadar, este tot una cu actualitatea trăirilor dinlăuntrul ei, şi evident, adâncimea şi înălţimea acestor trăiri se transmit în profunzimea şi altitudinea reliefului spiritual al celor ce-i compun profilul şi-i epuizează hotarele. A sosit vremea unei istorii adevărate a epocii postbelice care ne-ar putea elibera de lucrătura tentaculară a ciudatului aparat al marii desfigurări, abil instalat în camerele de locomoţie ale suprastructurii actualei culturi române de către cei ce s-au autodecretat exponenţi ai unei generaţii, prin simplul fapt că aceasta nu poate schiţa nici măcar un gest de reacţie, pentru că este o generaţie obosită. Un organism prea slăbit nu mai reacţionează la agenţii care-i administrează otrava letală. O generaţie obosită este o mare problemă spirituală pentru o societate. A nu sesiza lucrul acesta atunci când semnele sale sunt atât de vădite ar fi ticălos. Iniţiem, în paginile acestei reviste, analiza unui fenomen aşa de alarmant.

Integral in Revista CLIPA

Terminalele iPhone si tabletele de internet iPad (cu 3G) inregistreaza, in secret, toate locurile in care a fost utilizatorul, incepand cu luna iunie a anului trecut. Update de 666 Mb

După scandalul mediatic care a stârnit îngrijorări printre utilizatorii de iPhone sau iPad, Apple s-a văzut nevoită să rezolve cumva problema stocării datelor despre utilizator, deși a negat la un moment dat că nu colectează niciun fel de dată, pentru ca mai apoi să spună că le colectează, dar asta este în beneficiul clientului.

Compania lui Steve Jobs a lansat un update la software-ul telefonului care șterge datele stocate în "fişierul spion", care, conform unor oficiali ai companiei nu era altceva decât un simplu "bug", potrivit capital.ro.

Update-ul este disponibil pe iTunes și poate fi descărcat de către utilizatorii iPhone, iPad şi Ipod Touch.

Coincidenţă sau nu, cei de la wired.com au observat că update-ul ocupă fix 666 de Mb.

Pete Warden şi Alasdair Allan, doi experţi în securitate, au anunţat recent o descoperire şocantă: terminalele iPhone şi tabletele de internet iPad (cu 3G), înregistrează, în secret, toate locurile în care a fost utilizatorul, începând cu luna iunie a anului trecut.

Cei doi cercetători au descoperit că terminalele Apple înregistrează toate locurile unde au fost şi salvează informaţiile într-un fişier secret care este apoi copiat pe calculatorul utilizatorului atunci când cele două aparate sunt sincronizate. Toate acestea fără ştirea utilizatorului.

Fişierul conţine informaţii legate de latitudine şi longitudine, ceea ce înseamnă că folosind un simplu program se pot afla toate locurile în care a fost posesorul aparatului.

Apple a introdus această funcţie în dispozitivele sale odată cu lansarea sistemului de operare iOS 4, în luna iunie a anului trecut.

Sursa: infonews

Sfantul Nicodim Aghioritul - de ce Dumnezeu nu ne da noua degraba ceea ce cerem in rugaciune?

„Cel ce voieşte ca să-şi dobandească cererea sa, se cade a mulţumi totdeauna lui Dumnezeu, fie că degrab de va lua aceea ce işi cere, fie că mai cu intarziere. Pentru aceea a zis Pavel: “Cu mulţumită cererile voastre să se arate lui Dumnezeu” (Filip. 4, 6). Fiindcă de multe ori Dumnezeu nu ne dă nouă degrab aceea ce o cerem, sau pentru că ştie că avem a o pierde aceea ce ne-o va da nouă şi dintru aceasta avem a ne munci mai mult, ca unii ce am lepădat darul, sau pentru că, cunoscand că după ce ne vom lua cererea noastră avem a inceta de a ne ruga, pentru aceasta ne intarzie cererea noastră şi nu ne-o dă, vrand şi grijindu-se a-l ruga pe El totdeauna, şi a sta inaintea Lui prin rugăciune, sau ca să se arate credinţa noastră cea către Dumnezeu, şi dragostea, sau şi pentru alte judecăţi ale lui Dumnezeu, cu totul neinţelese de noi, dar drepte, şi spre folosul nostrum privind. Precum pe acestea toate le adevereşte Vasilie cel mult intru cele Dumnezeieşti, şi cu adevărat mare, intru acelaşi Cap. 1 al Aşezămintelor celor pustniceşti, intru care cu semuire aduce zicand:

„Deci acestea ştiindu-le, ori mai degrab, ori mai tarziu de vom lua, să rămanem mulţumind Domnului. Că toate cele ce le face Stăpanul, pentru mantuirea noastră le iconomiseşte, numai noi să nu incetăm din cerere impuţinandu-ne cu sufletul.”

Ce zic? Măcar de vom lua de la Dumnezeu, măcar deşi desăvarşit nu vom lua cererea noastră, noi se cade să mulţumim totdeauna şi să rămanem bătand in uşă şi cerand prin rugăciune. Căci ne ajunge nouă această mare dăruire ce o luăm, adică, că ne invrednicim a vorovi impreună cu un Dumnezeu şi a ne uni cu Dansul cand ne rugăm. Aşa deplin ne adevereşte nouă trestia cea de aur a lui Ioan, frumos şi potrivit intru acest chip scriind:

„Mare bunătate este rugăciunea, dacă cu socoteală mulţumitoare se face; de ne vom deprinde pe noi inşine nu numai cand luăm, ci şi cand nu luăm a mulţumi lui Dumnezeu.

Pentru că uneori dă, iară alteori nu dă, amandouă cu folos. Incat măcar de vei lua, măcar de nu vei lua, ai luat intru a nu lua; măcar de vei dobandi, măcar de nu vei dobandi, ai dobandit intru a nu dobandi. Că este cand a nu lua să fie mai de folos. Pentru că de nu ne-ar fi fost nouă de folos de multe ori a nu lua, negreşit ne-ar fi dat. Iară a nu dobandi cu folos, a dobandi este” (Din Cuv.Andrianzilor 1, şi pentru rugăciune, Tom al 7-lea). A zis incă şi Ioan cel ce a făcut Scara cea cerească:

„Să nu zici că zăbovind intru rugăciune nimic nu am isprăvit, că acum ai isprăvit. Că ce lucru bun ar fi fost mai inalt, decat a te lipi de Domnul, şi intru unirea cu Dansul necontenit a ingădui?” (Cuv. 28)

( Sf. Nicodim – Apanthisma, pag. 24-25).

- text cules de Dan Fagaraseanu

Premiul Mile Carpenisan pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism atribuit anul acesta ziaristilor Cristian Botez si Florin Budea.

Omagiu lui Mile 

Premiul Mile Carpenisan pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism a fost decernat anul acesta, de Ziua Libertatii Presei, jurnalistilor Cristian Botez, reporter de razboi free-lancer, si lui Florin Budea, ziarist profesionist din Oradea. Ambii s-au remarcat in perioada 2010 – 2011 prin curaj si profesionalism in exercitarea si apararea profesiei de jurnalist.


Cristian Botez, nascut in 1965, este jurnalist din 1991, specializat în reportaje de eveniment, criminalistică şi corespondenţe de război dar si scriitor si fotograf profesionist. Ca free-lancer si reporter de razboi, a plecat, asadar, pe cont propriu, fara nici o protectie a unui trust de presa, in Egiptul revoltat, relatand “live” din mijlocul manifestantilor din Piata Al Tahiri, prin mijloace neconventionale de new media, ca Facebook si Twitter, si pe blogul sau, fiind apoi preluat in direct de HotNews si emisiunea Nasul a lui Radu Moraru si publicat de ziarul Timpul si Ziaristi Online. La numai o luna, imediat dupa dezastrul din Japonia, in timp ce toti corespondentii de presa straini paraseau tara de frica radioactivitatii, Cristi Botez a pornit “doar cu sacul cu aparate foto si camera in spate si cu un minim de suzbistenta“, pentru a relata de la fata locului pe blogul sau si pentru portalurile care au fost interesate in corespondentele sale profesioniste si, totodata, terifiante. Ca multi altii din elita mass media romanesti ruinata de politica agresiva a “mogulilor”, nu se gaseste un loc al sau in presa, probabil din motive de “super-calificare”.

Florin Budea, jurnalist profesionist in Oradea si, la fel ca si Cristi Botez, participant direct la evenimentele din decembrie 1989, dar ca militar aflat in dispozitiv in Piata Revolutiei din Bucuresti, s-a trezit dat in judecata de vicepresedintele Parlamentului European, Laszlo Tokes, pentru un articol bine documentat, cu titlul “Tokes – Angajatul Securitatii”. Jurnalistul oradean, care s-a aparat singur la proces, s-a aratat dezamagit de faptul ca fostul episcop reformat nu a ezitat sa se foloseasca de falsuri doar pentru a obtine condamnarea sa si ca “daunele morale” imense pe care le-a solicitat – de 70.000 de lei – reprezinta aceeasi suma pe care a pretins-o, fara reusita, si din partea jurnalistei Alison Mutler de la Associated Press. “Prefer sa fac puscarie decat sa-i platesc asemenea daune preacinsititului episcop”, scria Budea pe blogul sau. La ultimul termen al procesului Federatia MediaSind a intervenit in apararea jurnalistului. De Ziua Libertatii Presei, jurnalistul a aflat ca Judecatoria Oradea a respins actiunea europarlamentarului ungur si sentinta a ramas definitiva, ceea ce deschide o noua perspectiva asupra “acoperirii” si “inalbirii” lui Laszlo Tokes de catre CNSAS.
Pentru curajul si profesionalismul dovedit de cei doi jurnalisti, unul pe fronturi externe altul pe fronturi interne, Civic Media, girata de decanul asociatiei, veteranul presei romanesti si cunoscutul analist de politica internationala Corneliu Vlad, a hotarat decernarea Premiului Mile Carpenisan, editia a doua, lui Cristian Botez si Florin Budea.

“Sunt deopotrivă onorat şi emoţionat de primirea acestui premiu. Deşi am lucrat ca ziarişti în oraşe diferite, m-am simiţit foarte legat de Mile Cărpenişan, şi nu doar pentru că am avut preocupări jurnalistice foarte apropiate -amintesc doar de războaiele din ex-Iugoslavia, ci şi pentru că, la un moment dat, am fost colegi la aceaşi televiziune. Nădăjduiesc ca acest premiu să rămână un reper în presa românească spre cinstirea memoriei bunului nostru prieten Mile”, a declarat Cristian Botez la aflarea vestii.

La randul sau, Florin Budea ne-a transmis: “Sunt mai mult decat coplesit! Nu cred ca merit premiul ce poarta numele unui mare, mare jurnalist. Va multumesc! A fost greu, marturisesc ca uneori mi-a fost teama in timpul procesului, dar – pana la urma – a meritat. Stiu ca o parte din aceasta onoare vi se datoreaza fiindca voi, indraznesc sa spun colegii mei, ati fost cel mai aproape de mine! Va multumesc! Dumnezeu sa-l odihnească în pace pe Mile si sa-i aline familia indoliata!”

Sfantul Nicodim Aghioritul - cum trebuie sa facem cererile in rugaciune

Dar fiindcă singură umilinţa şi lacrimile nu sint de ajuns ca să plece pe Dumnezeu a ne da nouă cererile ce le cerem intru rugăciunile acestea, ci trebuiesc incă şi alte oarecare, iată le-am adauga şi pe acestea aicea.

1. Căci cel ce voieşte a-şi face cererea sa cea dintai, care este iertarea păcatelor sale, se cuvine şi el, rugandu-se, să ierte păcatele ce i le-au făcut lui ceilalţi, precum a zis Domnul: „Cand staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi asupra cuiva, ca şi Tatăl vostru cel din Ceruri să vă ierte vouă greşalele voastre” (Marcu 11, 25).

2. Căci cel ce cere să ia ceva de la Dumnezeu se cade a cere nu cu neintărire şi cu indoire, ci cu credinţă neindoită şi statornică, precum zice intai Domnul: “Toate oricate veţi cere intru rugăciune, crezand, veţi lua” (Mat. 21, 22). Şi al doilea, fratele lui Dumnezeu, Iacov: “Iară de este cineva dintru voi lipsit de inţelepciune, să ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor din destul şi nu infruntă, şi i se va da lui. Iară să ceară cu credinţă, nimic indoindu-se. Pentru că cel ce se indoieşte, asemenea este cu valul mării, care de vanturi se aruncă şi se invăluieşte. Că să nu gandească omul acela că va lua ceva de la Domnul. Bărbatul indoit la suflet nestatornic este intru toate căile sale” (Iacov 1, 5).

3. Căci cel ce cere, se cade a cere nu cereri nepotrivite şi lumeşti şi pricinuitoare de dezmierdările sale, ci cereri după Dumnezeu, folositoare şi de mantuire. Precum acelaşi frate al lui Dumnezeu, infruntand, zice: “Cereţi şi nu luaţi, căci rău cereţi, ca la dezmierdările voastre să cheltuiţi” (Iacov 4, 3).

Testele de laborator necesare omologarii medicamentelor pe baza de plante costa 100.000 de euro per ingredient. Producatorul trebuie sa dovedeasca ca produsul a fost utilizat timp de cel putin 30 de ani, dintre care 15 in UE!

John Dalli, comisarul european responsabil cu politicile privind sanatatea si consumatorii, a afirmat: „Am ajuns acum la capatul unei lungi perioade de tranzitie care a acordat producatorilor si importatorilor de medicamente traditionale pe baza de plante timpul necesar pentru a demonstra ca produsele care fac obiectul activitatii lor au un nivel acceptabil de siguranta si eficacitate. Pacientii pot avea de acum incredere in medicamentele traditionale pe baza de plante pe care le cumpara in UE.”

Pentru a proteja sanatatea publica, toate medicamentele, inclusiv cele traditionale pe baza de plante, au nevoie de o autorizatie de comercializare pentru a fi introduse pe piata UE. Numai testele de laborator necesare omologarii, dupa cum declara acestia, costa cam 100.000 de euro per ingredient.

Un producator doreste sa inregistreze un medicament traditional pe baza de plante trebuie sa puna la dispozitie documentatia care demonstreaza ca produsul in cauza nu este daunator in conditiile de utilizare specificate. De asemenea, el trebuie sa puna la dispozitie dovezi din care sa reiasa ca produsul are un istoric de utilizare dovedit si anume ca a fost utilizat in conditii de siguranta timp de cel putin 30 de ani – dintre care 15 in UE.

Osama EKIA. De ce “Operatiunea Geronimo”? Craniul lui Geronimo a fost furat de societatea secreta Skull and Bones

 

Acesta este Geronimo (foto sus alaturi de Osama, inainte ca cel de jos sa devina EKIA – Enemy Killed in Action), un vraci apas care cam scalpa pe banda yankei si mexicani acum mai bine de un secol. Astia, pe campul de lupta, inainte de a-si da duhul, faceau un ultim apel la Sfantul Jerome  – “Jeronimo!” (de unde porecla bastinasului american – “Geronimo”). Si ce treaba are sula indianului Goyaałé cu prefectura afro-americanului Obama, pentru ca Casa Alba si securitatea SUA sa dea operatiunii de lichidare a lui Osama numele de cod “Geronimo”?, s-ar putea intreba unii. Pai are! BBC ofera aici doar o interpretare facila, chiar copilareasca, printr-o explicatie de gradinita: ca, dupa cum pe vremuri Armata americana a cerut ca Geronimo sa fie prins “viu sau mort”, la fel a facut-o si George W. Bush cu Osama ben Laden, dupa 911. Asta-i presa? Huo!

Mult mai interesanta ar putea fi o alta explicatie, care are legatura si cu familia Bush si cu locul unde se afla craniul lui Geronimo, dupa ce a fost furat din mormantul lui, in 1918, chiar de catre tatal fostului sef al CIA si presedinte al SUA George Bush Sr si bunicul fostului presedinte George W. Bush, pe numele sau Presscot S. Bush, membru de frunte al societatii secrete infiintata la Universitatea Yale, Skull and Bones (Craniu si Oase), cunoscuta si sub numele de Fratia Mortii. La randul lor, si ultimii doi Bushi au intrat in aceasta societatea secreta, conform propriilor confesiuni. Dupa furtul craniului lui Geronimo, acesta a fost “ingropat” in fortareata “Skull and Bones”, supranumita si “Mormantul – The Tumb”, unde se spune ca are un rol in ritualurile “initiatice” ale organizatiei elitiste cu practici sataniste (vezi video de la ABC News mai jos).

Povestea lui Geronimo e de notorietate publica si i-a facut pe descendentii indianului, dupa cum publica NY Times, sa dea in judecata societatea secreta Skull and Bones, pe seful serviciilor secrete si al Apararii Robert Gates – apropiat al fondatorului Trilateralei, Zbigniew Brzezinski – si chiar Administratia presedintelui Obama, sperand ca astfel sa recupereze craniului lui Geronimo aflat si acum in posesia profanatorilor de la cooperativa “Craniu si Oase”. Familia apasului fara cap este reprezentata in instanta de catre fostul Procuror General al SUA Ramsey Clark. In prezent, Obama face tot posibilul sa scape de acest proces, conform The Global Report.org. Societatea mai are ca simbolistica si straniul numar 322 (straniu pentru Basescu), care provine de la denumirea ei initiala de Chapter 322, ca filiala a Societatii oculte Thule (“Ordinul Teutonilor”), de la care s-au revendicat si nazistii lui Hitler. Un stra-stra-nepot de-al apasului, Harlyn Geronimo, a declarat in 2009 Clubului National de Presa al SUA ca este convins ca sufletul stramosului sau nu se poate odihni si ca a fost rapit o data cu furtul osemintelor si numai reinhumarea acestora in mormantul sau il va elibera. Oricat de ciudat ar suna povestea asta, ea e adevarata si cam la fel s-a procedat si cu Osama. Nu m-ar mira ca si craniul lui sa fie acum la loc “de cinste” in “The Tumb”, alaturi de al lui Geronimo…

Victor Roncea