Parintele Ioanichie Balan despre Cuvioasa Teodora de la Sihla

Printre sfintii romani mai de seama, care se bucura de aleasa cinstire a poporului nostru, este fara indoiala si Cuvioasa Teodora de la Schitul Sihla. Sunt aproape trei secole de cand numele ei a intrat in traditia din partea locului.

Despre Sfanta Teodora de la Sihla s-au scris pana acum putine lucruri, fapt pentru care a ramas insuficient cunoscuta. Atat traditia locala, cat si putinele insemnari - destul de sarace in date - au ajuns pana la noi intr-o forma confuza, controversata. Pe la inceputul secolului nostru circulau, paralel, doua variante despre viata Cuvioasei Teodora.

O insemnare, ce parea sa fie printre cele mai vechi, este scrisa intr-un manuscris din anul 1888 - fila 17b - intitulat: "Pateric ce cuprinde intru sine cuvinte folositoare si vreo cateva istorisiri ale vietii unor sfinti care s-au nevoit in pamantul Moldo-Romaniei". Insa aici se aminteste doar numele si locul unde a trait Sfanta Teodora. Cel mult se afirma ca s-a nevoit in secolul al XVIII-lea.

Putin mai detaliat - si desigur literar - vorbeste despre ea Calistrat Hogas in opera sa in Muntii Neamtului, scrisa in anul 1883. Dupa ce descrie cadrul natural asa de minunat, in care se afla Schitul Sihla, el aminteste de "pestera Sfinitei Teodora", pe care o vede ca pe "o scobitura aproape rotunda in mijlocul careia zace o stanca lata si putin inalta". "Piatra din mijloc ii slujea drept vatra, pe care aprindea din cand in cand cate putin foc.. pentru a-si dezmorti trupul biciuit de vanturile iernii". Apoi observa, ca o dovada graitoare, ca "peretii poarta, in adevar, urmele negre ale unui fum inadusit". In cele din urma vorbeste si de "fantana Sfintei Teodora", pe care o vede ca pe "o mica scobitura patrata si putin adanca", in care se aduna apa "din ploi sau din roua noptilor cu care "isi alina setea". Ceea ce ni se pare important este afirmatia scriitorului - potrivit cu traditia vremii - ca Sfanta Teodora "dupa cum se zice, a trait 60 de ani" la pestera de langa Schitul Sihla. Desigur cifra aceasta este exagerata. Dar nu este lipsita de interes, pentru faptul ca este singura mentiune scrisa in legatura cu durata cat s-a nevoit la Sihla.

O relatare mai pe larg despre viata Cuvioasei Teodora de la Sihla o avem de la inceputul secolului nostru de la Gr.H.Grandea, intr-o colectie de povestiri si legende. Aici apare pentru prima data o afirmatie eronata - luata desigur din graiul poporului - cum ca Sfanta Teodora s-ar fi nevoit mai intai la Manastirea Secu, in chip barbatesc, sub numele de "fratele Teodor". Dupa o vreme, fiind acuzat de pacat, "fratele Teodor" a fost nevoit sa se retraga pe ascuns sub stancile din jurul Schitului Sihla, pentru ispasirea canonului, unde, dupa multi ani de viata pustniceasca, a trecut la cele vesnice.

Aceasta relatare este reluata aidoma de preotul Constantizi Matasa, in opera sa Palatul Cnejilor.

Insa daca analizam cu atentie afirmatiile de mai sus, constatam cu usurinta ca aceasta este o reluare identica a vietii Cuvioasei Maicii noastre Teodora din Alexandria, "care in chip barbatesc s-a nevoit" in secolul V si pe care o praznuim la 11 septembrie. Lipsa de documente suficiente, ca si tendinta populara de a dramatiza si imbraca adevarul in vesmint de legenda, a dus fara greutate la aceasta confuzie.

Singurul care a luat pozitie categorica impotriva acestor neadevaruri a fost arhiereul Narcis Cretulescu. In calitatea sa de staret al Manastirii Neamt si veritabil carturar al vremii, el cunostea mai bine ca multi altii viata Cuvioasei Teodora. Citise, fara indoiala, putinele manuscrise vechi, care negresit au existat in biblioteca manastirii si nu putea fi de acord cu orice afirmatii.

Astfel, in lucrarea sa Istoricul Manastirii Neamt, tomul VII, pagina 58, face aceasta scurta, dar pretioasa insemnare: "Aici la Sihla este pestera unde s-a pustnicit Cuvioasa Teodora, fata lui Joldea Armasul de la Cetatea Neamt, ale carei moaste se afla in lavra de la Kiev. Despre aceasta cuvioasa, istoricii spun multe bazagonii".

Cu toate acestea lucrurile ar fi ramas confuze pana astazi, daca nu ar fi intervenit un fapt imbucurator, si anume descoperirea, in ultimele decenii, a unui pretios manuscris ce cuprinde, pe langa alte insemnari despre pustnici, Viata si nevointele Cuvioasei Maicii noastre Teodora de la Schitul Sihla. Fiind oarecum deteriorat, nu putem cunoaste cand si de cine a fost scris. Dar studiat cu atentie, prin analogie cu alte manuscrise contemporane, ajungem la concluzia ca a fost scris de un calugar din Manastirea Neamt, probabil la inceputul secolului al XlX-lea. Calugarii nemteni, obisnuiti cu scrierea de manuscrise, nu puteau trece cu vederea ostenelile pustnicilor mai renumiti, care traiau in partea locului. Un loc de frunte il ocupa si numele Sfintei Teodora.

Probabil manuscrisul in cauza a apartinut un timp bibliotecii Manastirii Neamt. Cu vremea insa a fost instrainat. La inceputul secolului nostru, fiind in posesia unui ieromonah, circula de la manastire la alta, pentru a fi citit.

Valoarea acestui manuscris este incontestabila. El vine sa faca lumina si sa umple un mare gol. In paginile sale se relateaza pe larg viata si ostenelile Sfintei Teodora, cum si sfarsitul ei minunat. Iata pe scurt continutul manuscrisului amintit.

Cuvioasa Teodora a vazut lumina zilei pe la mijlocul secolului al XVII-lea in satul Vinatori. Tatal sau Stoian Joldea Armasui era un fel de paznic la Cetatea Neamtului. Iar mama sa se ingrijea de buna crestere a celor doua fiice ale sale, Teodora si Maghita, carora le-a dat o educatie crestineasca pilduitoare. Dar se intampla un fapt dureros in casa parintilor: moare, din pricini necunoscute copila cea mai tanara. Astfel "prin moartea tragica a surorii sale Maghita", Teodora s-a umplut de mare intristare si dorea tot mai mult sa se retraga la o manastire. Cu fiecare an ce trecea, sufletul ei curat sporea in dragoste, in rugaciune, in smerenie si toata fapta buna.

Ajungand la varsta legiuita si nevrand sa treaca peste sfatul parintilor, Teodora s-a casatorit cu un tanar tot asa de iubitor de Dumnezeu ca si ea. Dar nu au trait multi ani impreuna. Sufletul ei nu-si putea gasi adevarata odihna. Teodora dorea tot mai mult viata calugareasca. Deci, neavand ei copii, s-au sfatuit sa se retraga amandoi la manastire. Astfel, Teodora, fiind mai ravnitoare, a plecat inaintea sotului ei la Manastirea de calugarite, Nifon din partile Buzaului. Acolo a deprins bine randuiala vietii monahicesti, cantarea la strana, rugaciunea, ascultarea, smerenia, postul care au impodobit de la inceput pe aceasta buna nevoitoare.

Nu dupa multi ani insa au navalit ostile turcesti in partile acelea si au ars Manastirea Nifon. Atunci fiecare din calugarite s-au tainuit care pe unde au putut. Iar fericita Teodora, impreuna cu maica ei duhovniceasca schimonahia Paisia si alte cateva suflete, s-au retras in muntii Buzaului. Acolo si-au facut cateva chilii si s-au ostenit nu putin, rabdand gerul, lipsa si nevoia, pana s-a linistit resmerita.

De toate acestea nu stia nimic sotul fericitei Teodora. Dar auzind de aceasta si neputand sa afle in ce parte anume este tainuita, se retrage si el la Manastirea Poiana Marului, tot in muntii Buzaului. Acolo se calugareste si dupa multi ani de ascultare se invredniceste de Taina Preotiei.

Dumnezeu, Care calauzeste pasii omului, a indreptat pasii placutei Sale Teodora pe calea unei trairi si mai inalte. Astfel dupa o vreme, murind schimonahia Paisia, maica sa duhovniceasca, Teodora a fost indemnata de Duhul Sfant sa se retraga in locurile natale. Aici s-a dus mai intai sa se inchine la Icoana Maicii Domnului din Manastirea Neamt. Apoi cerand sfatul staretului a fost trimisa la egumenul Schitului Sihastria ca sa-i randuiasca un loc potrivit de traire pustniceasca.

Expediţie românească pentru arborarea unui drapel românesc pe Vârful Moldoveanu, cel mai înalt vârf muntos din România. FOTO

 

În perioada 20-31 iulie, un grup de tineri au efectuat o expediţie în Munţii Făgăraş, având ca scop arborarea unui drapel românesc pe vârful Moldoveanu (altitudine: 2544 m). Tricolorul a fost amplasat pe un catarg (ancorat în stâncă) cu înălţimea de şase metri. Iniţiativa a aparţinut tânărului Andrei Dâmboiu, nepot al părintelui Dâmboiu (unul dintre sprijinitorii fervenţi ai luptătorilor anticomunişti din Munţii Făgăraşului). Andrei a reuşit să mobilizeze prieteni şi colegi, împătimiţi ai muntelui şi fideli ai valorilor româneşti. Drapelul a fost sfinţit în data de 19 iulie a.c., la Mănăstirea Sâmbăta. Traseul de escaladare a celui mai înalt vârf muntos din România a pornit de la capătul drumului forestier de pe Pârăul Viştea Mare, a urcat până în vârful Viştea Mare, de unde, urmând traseul de culme alpină, s-a ajuns pe vărful Moldoveanu. Tinerii au rămas fără cuvinte văzând cum se ridică în vânt steagul românesc. Cine sunt aceştia? O mână de oameni adunaţi in acelaşi spirit, prin frig, prin ploaie, dar cu inimile calde, cum a spus un tânăr participant la expediţie.

Cheltuielile privind transportul şi achiziţionarea materialelor necesare a fost suportată din surse proprii, participanţii dorind ca acţiunea lor să fie un imbold pentru alţi tineri de a purta cu mândrie tricolorul românesc şi de a-l arbora în locurile importante ale românităţii. (C.G.)

 

 

 

Predică a Părintelui Ilie Cleopa la Schimbarea la Față a Domnului

Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare are un brau, cu care este incinsa de-a lungul anului. Pe acest brau se gasesc douasprezece margaritare preascumpe si preasfinte, adica cele douasprezece praznice imparatesti.
De aceea, la aceste dumnezeiesti praznice, predicile sunt mai grele si mai dogmatice, pentru ca in aceste praznice este aratata toata taina iconomiei in trup a lui Iisus Hristos si toata mantuirea neamului omenesc.
Astazi este dumnezeiasca Schimbare la Fata a Domnului, Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Acest mare eveniment din viata Mantuitorului nostru, aceasta mare sarbatoare si prealuminat praznic s-a petrecut in anul treizeci si trei al vietii Domnului nostru Iisus Hristos si in ultimul an al propovaduirii Sale.
Mantuitorul era pe atunci in partea Cezareei lui Filip, unde marele Apostol Petru L-a marturisit ca fiind Fiul lui Dumnezeu cel adevarat. El i-a intrebat pe apostoli : Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului ? Iar apostolii ziceau : Doamne, unii zic ca Tu esti Ilie, altii zie ca esti Ieremia sau altii, ca Tu esti unul din prooroci ( Matei 16, 13-14 ).
Iar Mantuitorul, vrand sa scoata din mintea lor aceasta mare greseala, ca El ar fi unul din prooroci, care s-ar fi reintrupat, ( ca sa scoata din mintea lor si a tuturor popoarelor crestine de mai tarziu ), a binevoit sa-i ia pe cei trei apostoli, pe Petru, pe Ioan si pe Iacov, fratele sau, si sa-i suie pe varful Muntelui Tabor.
Acolo, cei trei apostoli, fiind obositi de calatoria muntelui – ca muntele este mare, lung si inalt -, cand au ajuns cu Mantultorul sus, de mare oboseala, au stat jos si s-au odihnit pana au adormit. Apoi, trezindu-se ei, prin iconomia lui Dumnezeu, Mantuitorul S-a schimbat la fata inaintea lor. Hainele Lui s-au facut ca lumina, fata Lui stralucea mai mult decat soarele, iar ei, vazand aceasta, s-au spaimantat foarte si au vazut ca statea in vazduh si vorbea cu doi mari prooroci, cu Moise si cu Ilie.
Moise era icoana si inchipuirea Mantuitorului, care a condus poporul lui Israel prin pustie pana la primirea legii, mai inainte de venirea lui Hristos; si Ilie, cel mai slavit dintre prooroci, care va veni si la a doua venire sa predice Evanghelia trei ani si jumatate pe pamant, impreuna cu Enoh si Ioan, pe vremea lui Antihrist, ca sa intoarca poporul evreiesc la dreapta credinta.
Stand ei asa si privind la Mantuitorul, auzeau cum vorbea Mantuitorul cu Ilie si cu Moise in limba aramaica, limba lui Adam, pentru intrarea care avea s-o faca El in Ierusalim si pentru preaslavita Lui patima, pentru rastignire, pentru moarte si inviere.
Apostolii auzeau, dar erau imbatati de lumina, de frica si de cutremur, ca un nor deodata a cuprins varful Taborului. Dar norul acesta nu era intunecat, ci luminos ca soarele si se intindea de la cer pana la pamant si un glas din nor, de sus, s-a auzit : Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care bine am voit. Pe Acesta sa-L ascultati ! ( Matei 17, 5 ).
Dar, stand ei, deodata au disparut cei doi prooroci . Ilie s-a dus in tara sa si Moise s-a ridicat la cer, iar ei au ramas uimiti, intelegand ca Hristos nu-l Ilie, ci este Dumnezeul lui Ilie; Hristos nu-i Ieremia, ci este Cel Care l-a sfintit pe Ieremia in pantecele maicii lui, si iarasi ca Hristos nu este Moise, ci este Cel care a dat lege lui Moise, pentru ca Dumnezeu anume a voit sa se arate acesti doi prooroci, ca El este Dumnezeul proorocilor si nu unul din prooroci.
O, minunile Tale, Doamne ! Ce era pe Tabor acum ? Taborul luase forma Bisericii. Acolo se vedeau cele doua Testamente : Testamentul Vechi era reprezentat prin Ilie si prin Moise, Iar Testamentul Nou, prin cei trel apostoli : Ioan Evanghelistul, Iacov si Petru.
“ Acolo – zice dumnezeiescul parinte Efrem Sirul – au vazut apostolii pe prooroci si proorocii pe apostoli. A vazut iconomul Tatalui, adica Moise, pe epitropul lui Dumnezeu, pe marele Apostol Petru, caruia i s-au dat cheile imparatiei cerurilor. Acolo feciorelnicul Legii Vechi, Ilie, a vazut pe feciorelnicul Legii Noi, pe Ioan Evanghelistul, si s-a facut Muntele Taborului in chipul Bisericii “.
Acolo se aude si glasul Tatalui, dupa ce pleaca cel doi prooroci, Care zice : Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit; pe Acesta sa-L ascultati!

SERVERUL CARE VA CONŢINE TOT ISTORICUL TĂU MEDICAL. Cine va avea acces la informaţiile PERSONALE legate de sănătatea ta

Istoricul medical al fiecărui român va fi stocat, începând cu 2013, într-o bază electronică de date care poate fi accesată de medicii din spitalele de pe tot cuprinsul ţării. "Unitatea-mamă" va fi amplasată la Bucureşti, într-un loc despre care autorităţile spun că va fi "bine păzit".


Citiţi mai jos ce informaţii va cuprinde dosarul electronic de sănătate al fiecărui român şi cine va avea acces la ele

Fiecare român va avea, începând cu anul 2013, propriul dosar electronic de sănătate, care îl va înlocui pe cel clasic, pe suport de hârtie. "Dacă un pacient ajunge într-un spital din Timişoara, doctorul va putea să-i consulte întreaga istorie medicală, indiferent de unitatea medicală în care acesta se află", a explicat pentru gândul ce înseamnă acest sistem ministrul Comunicaţiilor, Valerian Vreme. Potrivit autorităţilor, dosarul electronic de sănătate ar trebui să uşureze munca medicilor, dar şi să faciliteze accesul românilor la tratament. Pe lânga datele persoanele ale fiecăruia dintre noi, fie că suntem asiguraţi sau nu, dosarul electronic va cuprinde şi istoricul medical, alergiile, imunizările făcute, rezultatele de la testele de laborator, documentele produse în timpul procedurilor medicale şi alte informaţii de acest tip. Menirea tuturor acestor informaţii? Să-i ajute pe medici să stabilească tratamentul adecvat fiecărui pacient.
"Acest proiect este unul complex, care se va desfăşura în mai multe etape şi pe mai mulţi ani. Prima etapă, care va fi gata cel mai devreme la începutul lui 2013, constă în strângerea tuturor datelor medicale ale pacienţilor români existente până atunci. Acest sistem va fi disponibil numai în spitalele de stat", a declarat pentru gândul Lucian Duţă, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Cine va avea acces la dosarele pacienţilor români


Întrebarea care se pune este cum vor reuşi autorităţile să asigure confidenţialitatea datelor medicale ale fiecărui român şi cine va avea acces la aceste informaţii personale.
Baza centrală de date va fi la Bucureşti, cel mai probabil în sediul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, potrivit şefului CNAS: "Serverul central va fi bine păzit şi doar anumite persoane vor avea acces la <>". Cu ajutorul acestui dosar electronic nu va mai exista parcursul fişet - fişă, iar pacientul nu va mai trebui să mergă la spitalul la care este înregistrat. "Fişa va fi înregistrată electronic la nivel central. De exemplu, dacă un pacient ajunge într-un spital din Timişoara, doctorul va putea să-i consulte întreaga istoria medicală, indiferent de spitalul la care se duce", a completat şi ministrul Vreme. Şeful de la Comunicaţii a precizat că datele au caracter personal şi sunt protejate prin proceduri speciale de securizare: "În suma totală alocată acestui proiect intră şi securizarea acestor date. Toţi medicii vor putea utiliza programul, în funcţie de nivelul de acces pe care îl vor primi".
Sandra Alexiu, secretar în cadrul Societăţii Naţionale de Medicina Familiei, subliniază că securizarea acestor date este extrem de importantă. "Există tot felul de persoane care ştiu să spargă date de baze, pentru ca mai apoi să le folosească cu scop comercial. Cu siguranţă acest sistem va avea un soft accesibil doar anumitor doctori, pentru a se evita apariţia neplăcerilor", spune dr. Alexiu.
Şeful CNAS însă susţine că accesarea unui dosar electronic de sănătate nu se va face doar pe baza unei parole. "Medicii vor putea accesa întregul istoric medical al unui pacient doar cu ajutorul cardului de sănătate. Fără cardul de sănătate, niciun medic nu va putea vedea nimic din dosarul electronic de sănătate al vreunui român. Acestă măsură face parte din procesul de securizare a datelor personale", menţionează Duţă. Potrivit acestuia, primele date conţinute de acest sistem informatic vor fi introduse de către medicii de familie. De altfel, şi ministrul Comunicaţiilor, Valerian Vreme, susţine că medicii vor fi cei care vor îmbunătăţi permanent baza de date a fiecărui pacient.
"Deşi noi nu am fost anunţaţi, este normal ca medicii de familie să asigure <> acestor dosare. Alte ţări din Uniunea Europeană au deja un astfel de program informatic. Dosarul electronic de sănătate va conţine date amănunţite şi corecte despre starea de sănătate a fiecărui român", punctează şi secretarul SNMF, dr. Sandra Alexiu.

CITEŞTE ŞI: Cardul de sănătate, al doilea buletin. Cum îl veţi primi ca să nu-l fure vecinii şi cum s-a rezolvat disputa donării de organe

Pentru început dosarul electronic de sănătate va fi accesat doar din spitalele care au calculatoare şi acces la internet

Iniţiativa acestui dosar aparţine Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, în colaborare cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, şi face parte din strategia de informatizare a României, a precizat pentru gândul Valerian Vreme, ministrul Comunicaţiilor. Prin acest proiect, spune el, de trecere la forma electronică a dosarului de sănătate al pacientului, românii vor putea beneficia de un nivel mai ridicat al calităţilor serviciilor medicale.
"Pentru început dosarul electronic de sănătate va fi accesat doar din spitalele care au calculatoare şi acces la internet. Pe parcurs vor fi dotate şi celelalte spitale cu toată aparatura necesară", spune Lucian Duţă, şeful CNAS.
Pentru ca fiecare spital să aibă acces la dosarele medicale electronice ale românilor, proiectul prevede alocarea a 4.000 de euro pentru informatizarea fiecărui spital local. Suma acoperă dotarea cu computere, achiziţia bazei de date şi a softului de aplicaţii, susţine ministrul Vreme.
"Acest proiect exista de mult timp. Dosarul electronic de sănătate este de mare ajutor atât pacienţilor, cât şi medicilor. Istoricul medical al unui pacient este mult mai uşor de controlat cu un astfel de sistem. Un sfert dintre medicii de familie din întreaga ţară au un astfel de sistem, cu ajutorul căruia putem monitoriza mult mai uşor evoluţia stării de sănătate a pacienţilor", a declarat pentru gândul dr. Sandra Alexiu, secretar în cadrul Societăţii Naţionale de Medincina Familiei.

CITEŞTE ŞI: Coplata - cum şi cât vei plăti "legal" la doctor. Lista de preţuri a Ministerului Sănătăţii

Peste 164 de milioane de lei vor fi alocate acestui proiect

Proiectul sistemului informatic integrat pentru dosarul electronic de sănătate este finanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională. Potrivit reprezentanţilor Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, valoarea totală a proiectului este de 164.307.038,87 lei, din care asistenţa financiară nerambursabilă este de 132.505.677,51 lei.
"Întregul proiect de informatizare cuprinde trei programe: cardurile de sănătate, e-prescripţie şi dosarul electronic, dintre acestea, ultimele două sunt iniţiativele MCSI", a precizat Vreme. Potrivit acestuia, la e-prescripţie (nr. reţetă în format electronic) şi la dosarul electronic au fost deja aprobate caietele de sarcini, ele fiind în curs de licitaţie. "Ministerul Comunicaţiilor a încheia deja depunerea de proiecte locale pentru e-sănătate", completează ministrul.

Sursa: Gandul

 

PARINTELE SOFRONIE: ADUCEREA-AMINTE DE MOARTE

Dupa ce au trecut mai bine de cincizeci de ani [cartea e scrisa în 1984; nota Andrei], îmi este cu neputinta sa restabilesc în memorie firul cronologic al întâmplarilor ce au marcat sufletul meu. Zborul duhului nostru în spatiul mintii nu-l poti cuprinde cu întelegerea, cum a spus însusi Domnul în convorbirea cu Nicodim: “Vântul sufla unde vrea si tu auzi vuietul lui, dar nu stii de unde vine, nici încotro se duce: astfel este cu oricine care e nascut din Duhul” (Ioan III, 8). În acest moment gândul meu se opreste la unele din acele situatii greu de suportat si disperate, dar care, în cele din urma, s-au dovedit a fi pentru mine o pretioasa cunoastere si un izvor de putere în nevointele mele. Cele ce mi s-au întâmplat s-au imprimat în viata mea ca o taietura în piatra si îmi dau posibilitatea sa vorbesc despre ce-a facut cu mine dreapta lui Dumnezeu.

Înca din tinerete gândul la vesnicie se alipise de sufletul meu. Pe de-o parte era un lucru firesc ca urmare a rugaciunilor din copilarie adresate Dumnezeului celui viu catre care s-au dus bunicii si stramosii mei; pe de alta parte, copiii cu care atunci ma jucam, cu o naiva seriozitate, se opreau gânditor asupra acestei taine. Pe masura ce cresteam, ma întorceam din ce în ce mai des la meditatiile asupra vesniciei: mai ales în convorbirile cu fratele meu mai mic Nicolae (1898-1979). El era mai întelept decât mine si eu am învatat multe de la el.

Eu stiam din rugaciunile mele de copil ca generatiile care ne-au precedat au plecat în nadejdea lui Dumnezeu; dar în acele zile nu mai aveam credinta de copil. Oare sunt eu vesnic ca orice alt om sau vom coborî toti în întunericul nefiintei? Aceasta întrebare tâsnita dintr-o minte de copil care alta data contempla linistita, devenise asemenea unei mase înca amorfe de metal incandescent. În adâncul inimii îsi facea loc un simtamânt ciudat -zadarnicia tuturor agoniselilor pe pamânt. Era ceva cu totul nou în inima mea, care nu mai semana cu nimic altceva.

În cele din afara , eu totusi eram linistit; adesea chiar râdeam cu inima deschisa; traiam asa cum traieste toata lumea. Si totusi, în tacere, ceva se împlinea în inima mea; mintea, abatându-mi-se de la toate, îsi concentra întreaga sa atentie catre înauntru. Peste necuprinsele întinderi ale tarii mele trecea un plug urias, care scotea radacinile trecutului. Toata lumea era în stare de alerta, peste tot mocnea o încordare, care depasea puterile omenesti. Mai mult decât atât: în toata lumea se produceau evenimente care marcau începutul unei ere noi în istoria omenirii, dar duhul meu nu se oprea asupra lor. Multe se prabuseau în jurul meu, dar prabusirea mea launtrica era mult mai intensa, ca sa nu spun mai importanta pentru mine.

Cum astfel? În acele zile, eu nu eram capabil de o gândire logica. Gândurile se nasteau înauntru, din starea duhului meu: “Daca eu mor în mod real, adica daca ma scufund în neant, atunci si toti ceilalti oameni, semenii mei, dispar de asemenea fara urma. Asadar, toate sunt desertaciune; adevarata viata nu ne este data. Toate evenimentele mondiale nu sunt mai mult decât o bataie de joc sinistra asupra omului”.

Florin Stuparu, ultimul film: Erminia Bisericii Ortodoxe, ilustrata cu fresce de la Petru Voda

Cu tristeţe în suflet anunţăm mutarea la Domnul a fratelui nostru Florin. Dumnezeu să-l ierte! Trupul neînsufleţit se află depus la Capela cimitirului Străuleşti II. Priveghiul va începe la ora 22.30, miercuri 3 august, iar înmormîntarea va fi joi, 4 august la ora 12.30. (Revista Axa)

 

 Florin Stuparu, ultimul film: Erminia Bisericii Ortodoxe ilustrata cu fresce de la Petru Voda from Victor Roncea on Vimeo.

Doctorul Teofil Mija despre prietenii sai. Suflete de eroi: Traian Golea şi Ion Gavrilă Ogoranu.

Ca unul dintre supravieţuitori, prieten cu Ion Gavrilă Ogoranu şi camarad de lupte din perioada studenţiei clujene (1945-1948), am rămas şi unul dintre medicii care l-au tratat şi încurajat în boala pe care a suportat-o şi a acceptat-o în ultimele luni de viaţă ca un martir. Noi, medicii, am încercat cu mijloacele ştiinţei omeneşti să-l smulgem din ghearele morţii. Dar cu o zi înainte de deznodământ, el fiind încă internat la un spital clinic din Cluj, mi-a spus la telefon următoarele:
- Teo, să ştii că numai sufletul a mai rămas din mine, corpul nu mi-l mai simt! Şi spunându-mi acestea, mi-am amintit de un alt erou al neamului românesc, inginerul agronom Traian Golea (aceeaşi profesie ca a lui Ion Gavrilă Ogoranu), care a ajuns după 1948 în exil în America şi care şi-a închinat întreaga viaţă luptei pentru apărarea şi salvarea neamului românesc din robia comunistă. El a scris, a tipărit şi a difuzat gratuit cărţi despre România şi neamul nostru înlănţuit, tuturor bibliotecile universitare din lume, inclusiv în ţările stăpânite de comunismul rusesc. Această activitate a sa, pusă în balanţă, întrece în mod sigur suma tuturor celorlalte activităţi ale întregului exil românesc.Cei doi eroi, Traian Golea şi Ion Gavrilă Ogoranu, au dorit să moară în ţară, pe pământul strămoşesc, în “casele” lor. Traian Golea s-a întors în România în ultimele zile ale vieţii sale, ca să moară şi să fie înmormântat în ţara pentru care şi-a jerfit întreaga viaţă.
Nu voi uita niciodată cum, însoţindu-l în ultimele zile ale lunii septembrie 2004 de la aeroportul Otopeni direct la un spital din Braşov, o tânără doctoriţă l-a primit protocolar şi l-a întrebat sec:
- Ce vă doare?
El a privit-o mai insistent şi apoi i-a răspuns cu obişnuitul zâmbet care-l caracteriza:
- Nimic nu mă doare, domnişoară, numai sufletul, dar ăsta este numai al meu, iar dumneata tot nu mi-l poţi înţelege şi nici nu mil poţi vindeca!
Câtă asemănare între cele două momente terminale ale celor doi eroi! Căci şi Ion Gavrilă Ogoranu, în care nu mai rămăsese decât sufletul, n-a vrut să moară într-un spital din Cluj şi i-a cerut distinsei şi iubitei sale soţii să-l externeze din spital şi să-l ducă să moară “acasă”, în casa în care această soţie eroină, Ana Gavrilă, l-a ţinut ascuns 20 de ani, legându-se sufleteşte prin jurământ să împărtăşească aceeaşi soartă în cazul în care ar fi fost depistaţi de “câinii securişti”, adică executarea sentinţei condamnării la moarte pentru Ion Gavrilă Ogoranu, de care în mod sigur şi ea ar fi avut parte.
Este un exemplu de sacrificiu şi iubire fără egal, de familie cu adevărat trăitoare în duh creştin. Şi bunul Dumnezeu le-a răsplătit fidelitatea, trimiţându-le îngeri păzitori şi apărători împotriva uneltirilor meşteşugite, diavoleşti şi omeneşti. Şi sunt convins că, atunci când ţara şi neamul nostru se vor elibera şi de neocomunism şi îşi vor putea scrie adevărata istorie, această casă în care a locuit familia Ion şiAna Gavrilă va deveni un muzeu memorial, un loc de pelerinaj naţional. De-abia atunci oameni de cultură, istorici, scriitori, artişti vor imortaliza pentru generaţiile viitoare această familie care a supravieţuit numai cu ajutorul Providenţei, într-o vreme în care forţele răului au pus stăpânire pe toţi cei laşi, mişei sau defetişti, trădători de ţară şi vânzători de oameni.
Dr. Teofil MIJA