Profeţii Părintele Arsenie Boca: Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici.

„Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-1 otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos. „În ea – ne-a spus părintele Arsenie – se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”. Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul şi a spus că această „lucrare diavolească” nu este ceva ce a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de mii de ani, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi… Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste”.

Martor: Vasile Şerbu (Arpaşul de jos)

Integrala "Documentelor din Arhiva Corneliu Zelea Codreanu" - Conferinta si lansare la Craiova, precedate de vernisajul Expozitiei "Precum in Cer"

Biblioteca Judeteana Dolj "Alexandru si Aristia Aman" din Craiova si Asociatia Civic Media va invita Miercuri, 28 Noiembrie a.c., incepand cu orele 14.00, la lansarea integralei Documentelor din Arhiva Corneliu Zelea Codreanu (Editura TipoMoldova - Iasi, 2012), reprezentand 27 de volume cu documente obtinute din Arhivele CNSAS si Arhivele Nationale de Civic Media si editate de Profesorul Gheorghe Buzatu si jurnalistul Victor Roncea.

 

La Conferinta de lansare organizata sub patronajul directorului Bibliotecii Judetene Dolj, dr. Lucian Dindirica, vor participa filosoful Constantin Barbu, coordonatorul integralelor Cantemir, Eminescu si Noica, apropiat si exeget al celui din urma, prof. univ. dr. Sorin Damean, seful catedrei de Istorie la Facultatea de Stiinte Sociale a Universitatii din Craiova, scriitorul Aurel Stefanachi, cunoscut si ca unul dintre protestatarii anticomunisti arestati in 14 decembrie 1989 la Iasi, director al Editurii TipoMoldova, jurnalistul Victor Roncea, editor al portalului Ziaristi Online si stralucitul indrumator a generatii intregi de istorici insetati de adevar, prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, fondatorul Centrului de Istorie si Civilizatie Europeana - Iasi. Invitati: studenti, istorici, jurnalisti, oameni de cultura, fosti detinuti politic.

 

Conferinta va fi precedata, la orele 13.30, de vernisajul expozitie de fotografie a Cristinei Nichitus Roncea, "Precum in Cer", dedicata Parintelui Justin Parvu de la Manastirea Petru Voda, marele duhovnic al Ortodoxiei romanesti, fost preot voluntar pe Frontul de Est si fost detinut politic timp de 16 ani.

 

Veniti Miercuri, 28 Noiembrie, orele 13.30 - 16.30, la Biblioteca Judeteana Dolj "Alexandru si Aristia Aman", Str Mihail Kogalniceanu Nr 9, Craiova. Doamne, ajuta!

Parintele Arsenie Boca despre ce inseamna a fi ucenicul lui Iisus Hristos

A fi ucenicul lui Iisus nu însemnează a te opri la mijlocul uceniciei. A fi ucenicul lui Iisus însemnează o prevedere, un război şi a-ţi zidi o cetate. A nu-ţi face socoteala aceasta însemnează a te face de râs. Iar a nu te face de râs însemnează a-L urma pe Iisus în toată calea vieţii Sale pământeşti, chiar dacă ultimul pas al căii îl vei avea de făcut răstignit pe o cruce. „Dumnezeu poartă paşii omului”, iar acestea sunt marile hotărâri spre El.

Parintele ARSENIE BOCA, evocat de preotul OPRE CRACIUN din Cincis. Minuni facute de Parintele Arsenie in timpul vietii si dupa mutarea la Domnul

* Nu exista loc, in Ardeal, fara amintiri despre parintele Arsenie Boca. E suficient sa-i rostesti numele, si ele vin in roiuri, atrase ca fluturii de lumina. Mai ales in satele din apropierea Prislopului, manastirea in care i se afla mormantul facator de minuni, faptura marelui duhovnic traieste parca aievea, strabatand potecile de pe dealurile acoperite cu pajisti de flori *

Foile lipite

- Cand l-ati cunoscut pe Arsenie Boca, parinte Opre?

- L-am cunoscut personal de-abia dupa ce am iesit din inchisoare, in 1956, dar auzisem despre el inca din 1942-43, cand faima predicilor sale de la manastirea Sambata aduna acolo tot Ardealul. Dar si in puscariile comuniste circulau povesti despre el. Eu eram la Canal, cand am aflat despre Parintele Arsenie Boca ceva cu totul tulburator, o intamplare povestita de un student de la Teologia din Sibiu. Fusese inchis pentru ca facea parte dintr-o asociatie crestina a studentilor si elevilor, ce promova cuvantul lui Hristos si viata crestina.Povestea lui mi s-a incrustat ca o pecete in memorie si n-am uitat-o pana in ziua de azi: "M-au ridicat intr-o noapte, la trei luni dupa ce pe unii dintre colegi ii arestasera deja, iar altii apucasera sa fuga in munti, la partizani. Si intamplarea a facut ca m-au pus in aceeasi celula cu Parintele Arsenie Boca. Il stiam bine, cu mult dinainte, pentru ca pe atunci, noi, studentii de la Sibiu, mergeam des la Manastirea Sambata si eram toti electrizati de el. Si cand m-am trezit intr-o dimineata, numai ce il vad pe Parintele cum se plimba cu pasi iuti prin celula. Se ruga. Soptea, neauzit, rugaciuni.

Asa se faceau rugaciunile in puscarie, pe tacute, cu sufletul. Chiar in ziua aceea imi venea si mie randul la ancheta si, cu putin inainte de a fi scos de gardieni din celula, Parintele Arsenie a ramas nemiscat ca o stana de piatra, langa usa. Mi-a zambit ocrotitor. Atat. Am trait apoi cinci ore infioratoare de ancheta, iar cand m-au bagat la loc, in celula, parintele Arsenie era in aceeasi pozitie in care il lasasem cand am plecat. Stana de piatra. Dupa o vreme, a urmat judecata, la Tribunalul Militar. Pe masa judecatorului se aflau dosarele cu declaratiile noastre. Eram pierit! Aflasem ca toti tovarasii mei declarasera sub torturi si ce facusera si ce nu facusera. Fusesera batuti salbatic. Asa ca urma sa fiu condamnat pe masura, la 25 de ani de puscarie. Ei bine, atunci s-a intamplat o minune! Judecatorul, cand a inceput sa-mi rasfoiasca dosarul, nu a putut dezlipi doua foi. Si nici nu si-a dat sema de asta. Si in alea doua foi erau acuzatiile cele mai grave la adresa mea. Si uite asa, am scapat pe o cale miraculoasa, cu numai doi ani jumatate de pedeapsa. Sunt sigur ca salvatorul meu fusese parintele Boca si taria rugaciunilor lui".

Sfintii cu ochi albastri

- Va mai amintiti prima intalnire cu Parintele Arsenie?

- In 1958, dupa iesirea din puscarie, m-am dus la Manastirea Prislop, intr-o sambata de Florii, impreuna cu un coleg de-al meu, de la Teologie, care il cunostea din Vata de Sus, satul natal al parintelui Arsenie Boca. Desi ne-a vazut si stia ca il cautam, n-a vorbit cu noi nici sambata, nici duminica, pentru ca tot timpul, in urma lui, roiau cel putin trei securisti, pandindu-l ce vorbeste si ce predica. Luni, insa, cand ceilalti credinciosi au plecat, noi ne-am gasit dinadins de lucru, la taiat de lemne.
 

Strigător la cer! După ce, anul trecut, la comemorarea Revoluţiei, revoluţionarul Demeter Bela l-a pus la pămînt cu un pumn pe Ioan Demi şi i-a tras o palmă peste obraz regretatei ziariste Maria Petraşcu, procurorul consideră că „faptele sunt lipsite în mod vădit de importanţă“

La aproape 11 luni de la incidentul în care unul dintre revoluţionarii lui Dorin Lazăr Maior a lovit doi oameni la solemnitatea comemorării eroilor căzuţi în Revoluţia din 1989, Parchetul de pe lîngă Tribunalul Braşov, prin procuror Mihaela Ceapă, a comunicat soluţia. „Faptele“ luptătorului revoluţionar Demeter Adalbert (Bela), care l-a şi pus la pămînt, cu un pumn, pe Ioan Demi şi l-a lovit cu piciorul, iar apoi i-a tras o palmă peste obraz regretatei ziariste Maria Petraşcu, sînt fapte „lipsite în mod vădit de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii“. Din nenorocire, incidentul i-a grăbit sfîrşitul Mariei Petraşcu. Ea s-a stins din viaţă în urma unui infarct la mai puţin de o lună după ce a depus plîngerea penală împotriva agresorului. Într-un fel, Maria Petraşcu a fost scutită de umilinţa şi cinismul cu care procurorul Parchetului de pe lîngă Tribunalul Braşov cataloghează acum dreptul ei la demnitate şi siguranţă. Primeşte însă din plin o nouă ,,palmă“ din partea celor care ar trebui să vegheze asupra legii, Ioan Demi, contestatarul neobosit al ,,fabricii de impostori cu certificat de revoluţionar“ condusă de Dorin Lazăr Maior.

„O invitaţie din partea autorităţilor făcută bătăuşilor lui Maior să mă atace“

,,Cînd procurorul scrie oficial că atacul asupra noastră este considerat o faptă lipsită de importanţă, eu o văd ca pe o invitaţie din partea autorităţilor făcută bătăuşilor lui Maior să mă atace din nou, cînd şi cum poftesc. Ce să înţeleg? Că Demeter Bela sau orice alt valet al lui Dorin Lazăr Maior mă poate pocni în cap, mă poate pune la pămînt sau mă poate lovi cu picioarele, pentru că, în faţa procurorului Mihaela Ceapă, acest lucru este «lipsit de importanţă». În România, există legi şi pedepse chiar şi pentru cei care lovesc un cîine sau alt animal. Dar constat că Maior şi oamenii lui pot lovi şi ataca oameni, aşa cum fac de 20 de ani încoace, fără să fie deranjaţi de oamenii legii. Atunci, e bine să ştie toţi. Eu nu am să tac şi nu am să mă opresc în a cere dreptate, pentru că nu mă tem. N-are decît să mă şi omoare Maior. Pentru că e nevoie să fiu omorît pentru ca doamnei procuror să i se pară fapta cu ceva mai multă importanţă?“, spune Ioan Demi, şocat de motivaţia procurorului braşovean.

Bătuţi chiar lîngă mormintele eroilor

Amintim că, anul trecut, în 22 decembrie, revoluţionarii conduşi de Dorin Lazăr Maior s-au dat în spectacol în timpul ceremoniei de comemorare a eroilor căzuţi în Decembrie ’89. Ei au huiduit, s-au îmbrîncit şi chiar i-au lovit pe membrii asociaţiei lui Ioan Demi, care contestă ,,impostorii cu certificat“ făcuţi pe bandă de asociaţia lui Maior. Chiar în timpul în care preoţii treceau pe la mormintele celor ucişi în Decembrie 1989, Bela Demeter i-a tras un pumn în faţă lui Ioan Demi. Căzut la pămînt, Demi a fost lovit şi cu piciorul de agresor. El s-a ales cu buza spartă şi vînătăi, aşa cum atestă şi certificatul medico-legal. Tot Bela Demeter a lovit-o şi pe Maria Petraşcu. În îmbulzeala creată, jandarmii l-au lăsat totuşi pe Bela Demeter să plece. Agresiunea a fost însă surprinsă pe peliculă de operatorii televiziunii RTT. Luni bune, ancheta Poliţiei a bătut pasul pe loc, pe motiv că Demeter Bela era plecat din ţară. Atît reprezentanţii IPJ Braşov, cît şi cei ai Parchetului au negat după cinci luni de la depunerea plîngerilor că soluţionarea dosarului nu ar fi fost întîrziată voit. În luna octombrie, Secţia de Poliţie nr. 1 a răspuns plîngerii lui Ioan Demi, comunicîndu-i că cercetările au fost finalizate şi dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lîngă Judecătorie „cu propunere de a nu se începe urmărirea penală în cauză şi aplicarea unei sancţiuni administrative conform art. 91 Cod penal“. 

Autor: O.S.

Sursa: Monitorul Expres

Parintele Arsenie Boca despre zilele mai de pe urma.

În zilele acestea mai de pe urmă, când şi nouă ni se pare «că de acum vremea s-a scurtat», cercetând firea durerilor, am aflat desfrânarea încleştându-i pe oameni şi lucrându-le de zor dărâmarea în întindere şi adâncime. Astfel, oamenii orbecăiesc în mulţimea neştiinţei şi a lipsei de sfat, care s-a întins ca o noapte de osândă peste bieţii oameni, în care dorm liniştiţi somnul de primejdie, de bună credinţă, precum că aceea nu-i păcat. Dar fiind rânduit să văd şi să ascult mereu durerile oamenilor – care vin de pe urma păcatelor şi a lipsei de sfat – şi ajungând adeseori una cu durerea lor, într-o zi slujind Sfânta Liturghie şi rugându-mă: «Pentru pacea a toată lumea şi pentru bunăstarea Sfintelor lui Dumnezeu biserici», aud deodată în urechea dinlăuntru înfruntarea aceasta:

- Nu te ruga de Mine să le dau pacea, roagă-te de oameni să-şi schimbe purtările, dacă vor să mai vadă pacea pe pământ.

Drept, aceea ascultător poruncii, trebuie să strig tare cuvântul Scripturii că «Dumnezeu vesteşte acum pe oameni, ca toţi de pretutindeni să se pocăiască» (Fapte 17,39). Adică să vie la viaţa curată şi la învăţătura drepmăritoare a Bisericii lui Hristos; iar când vremea o va cere să le mărturisească cu preţul vieţii, netemându-se de moarte.

- fragment extras din lucrarea Părintele Arsenie Boca– Despre durerile oamenilor, vol. 2

Scrisoarea lui Valeriu Gafencu catre Parintele Arsenie Boca

Hristos a inviat!

Prea Cucernice Parinte iubit de sufletul meu, In lupta cu puterile intunericului, cu gandul la Dumnezeu, mi-am gasit pacea in rugaciune. Si-ntotdeauna ma gandesc ca Bunul Dumnezeu, in dragostea-I nemarginita pentru oameni, ne trimite incercarea suferintei, ca prin ea sa ne purificam de pacate, sa ne invatam a renunta cu bucurie la tot ce-i trecator si sa ne indreptam cugetele spre Domnul Iisus Hristos, Mantuitorul nostru.
In suferinta m-am putut cunoaste pe mine insumi, mi-am putut cunoaste goliciunea si nimicnicia. Azi ma vad un pacatos, cel mai pacatos om.

Si cand am privit in adancul inimii mele, am gasit acolo darul nepretuit al Iubirii, Izvorul tuturor virtutilor, pe care Dumnezeu l-a sadit in om spre cultivare si desavarsire. Si eu, ca un rob ticalos, am nesocotit o viata intreaga acest dar (…).

Azi multumesc din tot sufletul pentru toate suferintele si umilintele prin care mi-a fost dat sa trec, caci ele m-au adus la constiinta pacatului si m-au facut sa inteleg ca singura cale care duce la mantuirea Neamului este Calea evanghelica: Hristos.

Cu fiecare mica jertfa de iubire traiesc o bucurie mare, unica. Din renuntari imi culeg multumirea si sufletul mi-i insetat de daruirea totala pentru Hristos (…). De multa vreme am luat hotararea de a trai curat, in Duh crestin.

Sunt fericit, caci daca mi-i ingradita libertatea fizica de catre legile omenesti, prin zidurile inchisorii, in schimb Dumnezeu mi-a daruit libertatea sufletului prin trairea Iubirii – si aceasta libertate este bunul suprem pe care l-as fi putut castiga in lumea aceasta plina de desertaciuni (…).

Numai in masura in care slujim lui Dumnezeu contribuim la salvarea neamului, la innoirea lui sufleteasca. Caci unul singur e drumul care duce la Inviere: Golgota, jertfa de buna voie pentru Iubire si Adevar.

V-am marturisit, Parinte, gandurile acestea , cu bucurie a inimii mele. Stiu ca sufletul Sfintiei Voastre le primeste pe toate cu bucurie si multumire in Domnul (…). Gandul meu de iubire vi-l transmit cu toata caldura sufletului, caci in rugaciunile Sfintiei Voastre imi gasesc odihna.

Aici, in Galda, suntem vreo 70 de detinuti. Printre ei sunt oameni care si-au pus la modul cel mai serios problema mantuirii. In Aiud, anii acestia de suferinta si de grele incercari au contribuit in chip unic al zidirea launtrica a neamului a omului nou: Crestinul. Numai Dumnezeu stie.

Aici la Galda sunt tocmai cei care inteleg si staruiesc pe calea mantuirii. Ar fi o bucurie sufleteasca rara daca Sfintia Voastra ar veni intr-o duminica aici. Ne-am folosi mult toti de cuvantul pe care ni l-ati marturisit. Cu dragoste in suflet, Va sarut mainile, Valeriu Gafencu

Galda, 19 Mai 1946