29.11.13
28.11.13
Pelerinaj la Mănăstirea Prislop! 12.000 de oameni s-au rugat la mormântul sfântului Ardealului
În gerul iernii, rugăciunile s-au înălţat fierbinţi astăzi, la Mănăstirea Prislop. Sunt 24 de ani de la trecerea la cele veşnice a celui care-a fost stareţ în acest lăcaş, cel numit de toţi credincioşii "Sfântul Ardealului" - Părintele Arsenie Boca.
La mormântul lui, încă de aseară s-au strâns, în tăcere, peste 1000 de pelerini. Astăzi, până acum, au depăşit 12 mii.
Pelerinii veniţi astăzi s-au unit cu cei de-aseară, cuprinşi de-aceeaşi dragoste pentru Părinte. Trecut de orele prânzului, erau aproape 12 mii. Foarte mulţi, sosiţi de departe.
Cu autocare sau cu maşini personale, au răbdat, însă, drumul lung. Ştiau că îi aşteaptă un frig crunt, dar şi că aici îşi vor mai pierde din griji.
Cimitirul unde este îngropat Sfântul Ardealului a fost neîncăpător. Cu toate astea, nu au fost incidente. Cei aproape o sută de jandarmi şi poliţişti nu au intervenit în niciun fel.
Pelerinii au aşteptat la rând în tăcere, cu flori şi lumânări, să-şi spună fiecare rugăciunea şi să atingă Crucea de la căpătâi.
Până la apusul zilei, se estimează că numărul pelerinilor va ajunge la 15 mii.
Sursa:
28 noiembrie - 24 de ani de la nasterea in ceruri a Cuviosului Parinte Arsenie Boca. VIDEO. Doamna Aspazia Oţel Petrescu: Părintele Arsenie Boca era numai lumină.
Toată viaţa mea am să fiu profund recunoscătoare Maicii
Teodosia (n.r. – cu numele de Zorica Laţcu până la intrarea în monahism) că m-a
dus la Părintele Arsenie Boca, acest mare stâlp al credinţei ortodoxe române.
Pentru că, în aceeaşi măsură în care era un strălucit creştin, Părintele
Arsenie Boca era şi un foarte bun român. Ce să vă spun? În perioada în care
l-am cunoscut era în plină glorie. Se putea numi, pe drept cuvânt, duhovnicul
întregului Ardeal şi, prin extrapolare, al întregii Românii. Acolo la Sâmbăta
l-am întâlnit şi pe Părintele Stăniloae, care avea să devină apoi unul dintre
cei mai mari dogmaticieni ai timpului, şi pe Părintele Mladin. Ei mergeau la
Sâmbăta cu regularitate.Părintele Arsenie Boca era numai lumină. Când cădeau
privirile Părintelui Arsenie Boca pe tine simţeai, ştiai, nu ştiu de unde
ştiai, nu ştiu cum simţeai, dar erai sigur că te priveşte lumina. Avea atâta
lumină şi căldură în ochi, şi avea o asemenea privire încât aveai impresia că
întregul cer, o infinitate albastră mă priveşte. Infinitul mă privea cu doi
ochi albaştri de om. Asta era impresia pe care a dat-o celor mai mulţi
Părintele Arsenie Boca: că te priveşte lumina. Tot sufletul plin de
înţelepciune, plin de credinţă, plin de dragostea pentru om, toate astea erau
în “flash”-ul privirii lui.E foarte greu să exprim lucruri care, de fapt, sunt
de neexprimat. Sunt lucruri pe care numai le vezi, le simţi, ştii că sunt aşa,
neavând nicio explicaţie logică pentru ele. E o trăire. Prezenţa Părintelui
Arsenie Boca pentru cei care-l aveau alături era trăire. Te lua în iubire, te
lua în lumină, erai în aura sufletului lui, care era lumină şi iubire. Să nu
credeţi că era ceva foarte dulceag. Era foarte aspru. Dar asprimea lui era
dulce. Te şi certa, cum a fost un moment în scurta mea trăire acolo la Sâmbăta.
A fost un moment când mi-a dat un canon, când m-a pedepsit, când m-a certat,
dar eram nespus de fericită. Cine a trecut prin ceva similar poate să înţeleagă
cum este să fii fericit când te ceartă un om sfânt.
- fragment dintr-un interviu acordat de doamna Aspazia Oţel
Petrescu revistei VEGHEA
25.11.13
Parintele Arsenie Boca despre zilele mai de pe urma
În zilele acestea mai de pe urmă, când şi nouă ni se pare «că de acum
vremea s-a scurtat», cercetând firea durerilor, am aflat desfrânarea
încleştându-i pe oameni şi lucrându-le de zor dărâmarea în întindere şi
adâncime. Astfel, oamenii orbecăiesc în mulţimea neştiinţei şi a lipsei
de sfat, care s-a întins ca o noapte de osândă peste bieţii oameni, în
care dorm liniştiţi somnul de primejdie, de bună credinţă, precum că
aceea nu-i păcat. Dar fiind rânduit să văd şi să ascult mereu durerile
oamenilor – care vin de pe urma păcatelor şi a lipsei de sfat – şi
ajungând adeseori una cu durerea lor, într-o zi slujind Sfânta Liturghie
şi rugându-mă: «Pentru pacea a toată lumea şi pentru bunăstarea
Sfintelor lui Dumnezeu biserici», aud deodată în urechea dinlăuntru
înfruntarea aceasta:
- Nu te ruga de Mine să le dau pacea, roagă-te de oameni să-şi schimbe purtările, dacă vor să mai vadă pacea pe pământ.
Drept, aceea ascultător poruncii, trebuie să strig tare cuvântul Scripturii că «Dumnezeu vesteşte acum pe oameni, ca toţi de pretutindeni să se pocăiască» (Fapte 17,39). Adică să vie la viaţa curată şi la învăţătura drepmăritoare a Bisericii lui Hristos; iar când vremea o va cere să le mărturisească cu preţul vieţii, netemându-se de moarte.
- fragment extras din lucrarea Părintele Arsenie Boca– Despre durerile oamenilor, vol. 2
- Nu te ruga de Mine să le dau pacea, roagă-te de oameni să-şi schimbe purtările, dacă vor să mai vadă pacea pe pământ.
Drept, aceea ascultător poruncii, trebuie să strig tare cuvântul Scripturii că «Dumnezeu vesteşte acum pe oameni, ca toţi de pretutindeni să se pocăiască» (Fapte 17,39). Adică să vie la viaţa curată şi la învăţătura drepmăritoare a Bisericii lui Hristos; iar când vremea o va cere să le mărturisească cu preţul vieţii, netemându-se de moarte.
- fragment extras din lucrarea Părintele Arsenie Boca– Despre durerile oamenilor, vol. 2
24.11.13
Sfaturile Părintelui Arsenie Boca pentru o călugăriţă
Mai pe scurt.
Eu nu mă răzbun.
Are Cine.
N-aş crede să vorbească ca ei.
Tu fă bine şi aşteaptă rău. Binele ţi-l va răsplăti Dumnezeu. Dacă oamenii – rudele ţi-ar face bine –
ţie ce cruce ţi-ar rămâne?
Tu eşti călugăriţă şi, ca atare, trebuie să te bucuri de necazuri, ca
să-ţi câştigi plată de la Dumnezeu, pentru tot ce suferi – cu bună ştiinţă şi
răbdare – de la fraţi.
Deci, roagă-te pentru cei ce te blastămă, fă bine celor ce-ţi fac rău;
celui ce-ţi cere nedrept – dă-i tot ce-i trebuie lui, din lăcomie.
Cu alte cuvinte, nu te împotrivi răului când te asupreşte cu nedreptate, ca
să nu calci legea iubirii de Dumnezeu şi de oameni, indiferent cum sunt ei.
Tu fii cum trebuie.
Tu să ai grijă să nu zici rău absolut nimănui, indiferent ce nedreptate ţi-ar
face, - pentru că iertându-le toate, aşa urmezi lui Iisus, - aşa ţii (împotriva
firii, sau mai bine zis mai presus de fire) legea lui Dumnezeu – a
iubirii.
Că toţi sunt fiii lui Dumnezeu, chiar dacă ei tăgăduiesc asta, iar tu
trebuie să ştii că şi ei au un suflet de mântuit.
23.11.13
Cuvânt al Părintelui Arsenie Boca despre tânărul bogat
Bogatul auzise că este viaţă veşnică.
El o dorea din cauza bogăţiei sale, cu care dorea să fie veşnic. Aceasta se vede din tristeţea cu care a plecat de la Cel Veşnic.
Tanărul întreabă: ce are de făcut pentru a dobandi veşnicia ?
Iisus îi răspunde scurt: poruncile. Tanărul, vrand să atragă atenţia asupra sa, întreabă, care ? - şi apoi puţin îi pasă dacă la urmă minte: „Toate acestea le-am păzit din tinereţele mele !" Şi mai nădăjduia-şi o laudă, de aceea mai şi întreabă pe Iisus: „Ce dar îmi mai lipseşte ?" Dar, în loc să primească o laudă înaintea poporului, primeşte o demascare. Zici că ai împlinit toate poruncile, că iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi; iată ai prilejul să dovedeşti cu fapta, lucrul care-ţi mai lipseşte: „Vinde-ţi averile şi le dă săracilor apoi vino de-Mi urmează Mie !"
La această întorsătură a lucrurilor nu se aştepta tanărul fariseu.
Averile sale nu erau adunate din iubirea de-aproapelui, ci din averea de-aproapelui. Pe urmă averea, care nu era toată legitimă, cerea şi certificat moral, recunoaşterea cinstei şi corectitudinei şi toată slava deşartă, la care a trebuit să renunţe ruşinat.
Cu această lecţie „a plecat întristat".
Tristă bogăţie. Pe urma întristării tanărului, Iisus arată marea piedică a lipirii inimii de bogăţie, cu care nu se poate intra în împărăţie. Ucenicii auzind întreabă înspăimantaţi: „Atunci cine poate să se mantuiască ?" - că fiecare are cate ceva pe langă inima lui. Dar Iisus le răspunde: „Ceea ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu". Şi Dumnezeu are multe posibilităţi de a dezlega inima bogaţilor de bogăţie. Vinovăţia bogăţiei e că ţine inima omului legată aici, şi deformează omul încat nu mai iubeşte pe oameni, ci se înarmează împotriva lor. Pentru „cinstitul" bogat, ceilalţi oameni sunt „hoţi". Bogăţia măreşte inegalitatea dintre oameni, care naşte ura.
Atitudinea sufletului faţă de bogăţie trebuie să fie ca a unui administrator al bunurilor altuia. Noi suntem iconomi. Cată vreme iconomi sim averile după legea iubirii de oameni, Stăpanul averii ne-o menţine; dar dacă uzurpăm dreptul lui Dumnezeu, o pierdem şi ne pierdem. Trebuie să fim cu avuţia ca şi cum n-am avea-o. „Cei ce se folosesc de lumea aceasta să fie ca şi cum nu s-ar folosi de ea" (I Corinteni 7,31). Lumea întreagă, condusă după legi împotriva lui Dumnezeu, tot la Dumnezeu ajunge, dar la Dumnezeu ca „sfarşit" al lumii.
Sursa: Tezaurul
Ortodox
22.11.13
22 noiembrie - 6 ani de când călugărul luptător Ioanichie Bălan a plecat spre veşnicie. "Ori eşti creştin azi, ori păgân. Treziţi-vă, fraţi români, pâna nu-i prea târziu! Fericirea noastra este sa rămânem aici, unde ne-a născut Dumnezeu, cu Hristos în braţe şi în braţele lui Hristos"
“Numai un creştin foarte bine educat şi
format păstrează locul cum l-a aflat, dacă nu-l curăţă. Iar dacă ajunge,
vreodată, înalt creştin, acela sfinţeşte locul. Omul bun sfinţeşte
locul, omul lumesc spurcă locul. În viaţă să fiţi tineri care să
sfinţească un loc, o casă, o societate, o generaţie, un cartier şi locul
de muncă unde veţi lucra. Prin comportament creştin, mai întâi. Că de teorii din astea masonice ne-am cam săturat. Ori esti creştin azi, ori eşti păgân, una din două. Şi creştin ortodox, căci România e ţară ortodoxă.
Tineţi cont ce vă spune un călugăr bătrân şi rău: dacă nu vă ţineţi
serios de biserică şi de ortodoxie, prăpăd e cu noi. Ne mănâncă vecinii
şi străinii şi păgânii. Dacă vă ţineţi de Biserică, nici ruşii, nici tătarii, nici nemţii, nici alte ţări din Răsărit sau Apus nu vor putea să ne scoată din Carpaţi şi să ne dezlipească de Hristos.
VEGHEA, Publicatie a Generaţiei Neaşteptate
Practicile
acestea care acum afectează şi au îmbolnăvit societatea şi tineretul,
cum sunt yoga, practicile Baha'i, karatele, toate aceste practici
teosofice, spiritiste, oculte, masonice, însamnă, vrând-nevrând
despărţirea de Biserică, de Hristos, de preoţi, de duhovnici.
Nu mai aveti acces la Sfânta Spovedanie, nu va mai faceti vreme de
Sfânta Împartasanie, nu aveti bucuria vieţii cum o au cei care trăiesc
întru Hristos. Veţi avea bucuria plăcerilor, a sexualităţii, a ispitelor
şi patimilor trupeşti, dar nu bucuria întru Hristos. Bucurii trupeşti,
orizontale, care se consumă într-o zi, şi nu bucurii veşnice, verticale,
axate pe Hristos. Treziţi-vă! Sunteţi tineri şi nouă ne e milă de ce se
va întâmpla cu ţara asta care se cheamă înca România, dacă foarte mulţi
din tinerii de astăzi merg la şedinţe de Baha'i, de yoga, numai nu la
Biserică. Am rămas la Biserică tot cu o bunicuţă, tot cu o ţărăncuţă cu
7-8 copii, tot acestea merg la Biserică. Gem cârciumile şi staţiunile de
desfrâu, de păcate, de fărădelegi, iar tineretul şi
intelectualitatea au alunecat pe panta prostituţiei, a decăderii morale,
a înstrăinării de Hristos, a uitării de Dumnezeu, a ignorării
Bisericii. Ce să ne mai lăudăm cu Ştefan cel Mare şi Sfânt şi cu
atâţia sfinţi ce-a dat Ţara asta, când noi nici pe mama noastră n-o mai
respectăm. Cunosc la Iaşi tineri studenţi care practică intensiv yoga şi
au ajuns la Socola, la spitalul de nebuni. In ce istorii,
în ce manuscrise româneşti găsim într-o ţară aşa de ortodoxă şi de
frumoasă ca România asta din Carpaţi măcar un rând de budism? Un
rând măcar să facă aluzii că românii pe vremuri apelau la filosofia lui
Budha. De ce apelează acum toţi, mai cu seamă intelectualii? De ce nu
merge şi ţăranul? Cine e bolnav la minte? Iertaţi-mă. Gândiţi şi
hotărâţi. Vreţi să mai rămână România Românie? Întoarceţi-vă
la ortodoxie, la Biserică, la ţinuta morală decentă, cinstită a
românilor dintotdeauna, nu la aceste surse satanice, ateiste pe care
le-au semănat acum tot occidentalii în locul comuniştilor de ieri. Ştiţi
că comunismul vine din Apus? Şi-acum tot Apusul l-a dărâmat, c-a zis că
nu mai dă randament. Şi-au zis: le dăm ceva şi mai rău, şi ne-au
dat pornografie, prostituţie, casete video cu toate spurcăciunile,
muzică rock, Michael Jackson, omul acela diavolizat care spurcă pământul
pe unde trece. Totul e dirijat de Apus. N-au avut tezaurul ortodoxiei
în veacul veacurilor. De ce s-a făcut experienţa
comunismului, venită din Apus, tocmai într-o ţară cu experienţă ortodoxă
ca Rusia? Acolo au pus bomba atomică. Să distrugă ce au făcut prin
jertfă milioane de martiri, de oameni închişi şi omorâţi de vii. Nu i-au
omorât ruşii. Duşmanii. Şi ştiţi cine.
Ştiţi cine a inventat comunismul, ştiţi care sunt filosofii. Vă rog să vă uitaţi la biografia lor.
De ce origine au fost Marx, Engels, soţia lui Stalin, soţia lui
Gorbaciov... şi veţi afla cine ne vrea binele şi cine răul. Şi de unde
vin fericirea şi nefericirea.
Vreţi
să avem binecuvântarea şi fericirea pe pământ şi în cer? Întoarceţi-vă
la o trăire curată întru Hristos, la Biserică în fiecare Duminică, la
duhovnici unde să vă spovediţi regulat. Vin Sfintele Posturi.
Treziţi-vă, tinerilor! Luaţi aminte ce timpuri trăiţi. Se
aproprie venirea lui Antihrist. Ce înseamnă venirea lui Antihrist? Când
vine acesta? Când nu se vor mai iubi oamenii creştineşte între ei, când
nu vor mai veni oamenii la Biserică, când nu vor mai merge Duminică la
Sfintele Slujbe, când nu vor mai posti, când vor trăi în desfrâu de
mititei, când copiii îşi vor bate părinţii sau părinţii-i vor lepăda pe
copii şi va găsi lumea ca acuma: criminalitate, avorturi pe toate
drumurile, divorţaţi pe toate străzile, oameni diavolizaţi, oameni
bolnavi şi sufleteşte şi trupeşte. Asta-i societatea noastră, fraţilor!
Treziţi-vă, fraţi români până nu-i prea târziu! Ori crestini buni, ori
pierim. Luati aminte ce va spun: numai Dumnezeu din cer ne salveaza. Priviti în sus, fratilor, nici într-o parte, nici în alta!
Acei
studenţi, acei tineri care nu ştiu ce e Duminica, care nu ştiu
frumuseţea unei Sfinte Liturghii, care nu au un duhovnic sfânt, un om
care să le spună ce e sufletul, să le mângâie inima, să le spună
păcatele, să primească dezlegare şi binecuvântare, studenţii care nu
primesc Sfânta Împărtăşanie (care sunt vrednici) înainte de Paşte,
înainte de Crăciun, înainte de alte sărbători mari, ei nu sunt
ortodocşi, ei nu sunt români decât după buletin, poate.
Faceţi
un comitet, mergeţi duminica pe la spitale, la casele de batrâni,
ajutaţi cu cuvântul, mângâiaţi, sfătuiţi, combateţi casele de desfrâu.
Mergeţi la mănăstiri, la preoţi bătrâni care să vă lumineze, să vă
binecuvinteze, să vă călăuzească. Ortodoxia activă e o misiune.
Misionarismul se face de la om la om. Dar pentru asta trebuie să vă
curăţiţi de păcatele tinereţii, să citiţi cât mai multe cărţi teologice.
Să ştiţi voi întâi câte ceva din frumuseţea Ortodoxiei, din trăirea
întru Hristos, ca să puteţi trage şi pe altii spre Hristos, să puteţi fi
o luminiţă aprinsă acolo unde veţi trăi. Trebuie să faceţi ceva. Eu
sunt un om mai de baricade. Ori facem ceva, ori ne ducem la plimbare.
Sfânta
Evanghelie spune ca la sfârşitul lumii vor fi chemate toate neamurile.
Deci naţia rămâne pâna la sfârşitul lumii. Ba mai mult, fiecare neam şi
tară are îngerul său păzitor.
Neamurile creştine trebuie să rămână.
Iar creştinii trebuie să fie la locul lor, echilibraţi, serioşi şi să
nu se dezlipească pentru nimic în lume de pământul străbun în care i-a
născut Dumnezeu. De ce există tentaţia de a pleca în altă ţară? Credeţi
că, afară de Dumnezeu, ne vrea cineva din lume? Cine îşi
pune nădejdea în Răsărit şi Apus se înşeală amarnic. Numai în Dumnezeu,
în smerenia, răbdarea şi deviza părinţilor noştri, a românilor
dintotdeauna, ne putem pune speranţa. Nu ne-au scos de aici nici
turcii, nici tătarii, nici ruşii, nici nemţii, nici austro-ungarii, şi
nici de-acum înainte nu ne va scoate nimeni. Doar Dumnezeu, daca ne vom
îndeparta de El. Asa că, treziţi-vă, luaţi aminte şi, cot la cot cu
preoţii, cu călugării, treceţi la post, la rugăciune, la spovedanie. Aşa
trebuie să fie o ţară creştină care poarta Crucea de două mii de ani.
Treziţi-vă,
fraţi români, pâna nu-i prea târziu! Fericirea noastra este sa rămânem
aici, unde ne-a născut Dumnezeu, cu Hristos în braţe şi în braţele lui
Hristos“.
a consemnat Crina Palas
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
