Părintele Sofian Boghiu - Rugăciunile celor din închisori

New Age moscovit. Ortodoxia "soft".

La citirea Synodiconului Ortodoxiei (despre care în pastorala Sinodului Bisericii Ortodoxe Române s-a amintit pentru prima dată în 60 de ani într-un act oficial al BOR), Chiril al Moscovei a prescurtat rânduiala acestuia, necitind anatemele împotriva ereticilor. Mostră de Ortodoxie "soft", care nu trebuie să deranjeze pe nimeni.

http://www.patriarchia.ru/db/text/1098686.html

Ultimăvara lui Vlad Pârău.

Oglinda vremurilor scapătă în vis,

Grădinile de flori din soare s-au închis
Înapoi în primul boboc ferecat,
Înapoi în primul mugur adevărat,
Ce ticăia demult, tare demult,
În ceasul seminţei de sub pământ.
Ţărâna suspină după mâna aspră şi pură
A bunicii care-o lega în frământătură
Şi-o zvârlea pe o tavă-n cuptorul de lut
Din care toate au apărut.
Şi cuptorul era undeva într-un pod
Cu mult înainte să aducă rod.
Peste el se lăsase bufnind un capac
De ladă de zestre în care dorm şi tac
Toate basmele pe care le asculta odată
Bunica pe vremea când era fată
Cu păr până-n pământ, cu suflet de crin,
Cu obraz de zăpadă picurată cu vin,
Priviri de cosânzeană venită dintr-alt veac
De pe când cerul era numai un lac
Pe care pluteau mici bărci de hârtie
Plăsmuite de Adam şi Eva în a lor Copilărie,
Când se jucau în Rai, fericiţi şi prunci.
A trecut tare mult de atunci.
Picur cu picur, primăvară cu primăvară, păpădiile s-au făcut mov;
Răsar ca umbra stelelor şi pâlpâie fără istov,
Puful lor se împrăştie visător în vânt
Pe cerul celui mai frumos mormânt.
În zilele din urmă bate viscolit un dor,
Trezind cărbuni uitaţi prin sobe fără horn
Şi oamenii tuşesc din când în când
De fumul ce l-au strâns în ei fumând.
Deasupra lor, frumoasa pasăre măiastră se ridică,
Peste împărăţii de negură ea bate din aripă,
Rubinul ochiului ei plânge tricolor
Slobozind un ţipăt scurt, sfâşietor.
Un fior rece-adie, interzis,
Pe dalba lume de umbră şi vis
În vreme ce încet se lasă seara
Cu noul anotimp, Ultimăvara.

Libertatea este Numele lui Iisus in inima ta. O viziune ortodoxă despre aspectele crizei (I)

Criza valorilor. Un subiect foarte serios. De fiecare data când trebuie sa vorbesc despre ceva serios, imi vine in minte bunica, Dumnezeu s-o odihneasca. Spunea cele mai dureroase adevaruri cu un zâmbet tainic pe buze, cu o iscusinta care ma uluia. La capul patului avea cartile de suflet: Biblia, Jurnalul fericirii de Steinhardt, Sfântul Ioan Cassian... O intrebai orice si daca n-o lumina Dumnezeu in clipa aceea, te trimitea la aceste carti rascitite si gaseai acolo de toate. Bunica lua foarte in serios Postul Mare. Inainte sa inceapa Postul, facea pe plita turtite din faina de griu, unse cu gem facut de ea, ca orice bunica, si, mustrindu-ma cu pilde pentru pofta cu care le mincam, ma avertiza ca gata, de maine ne infrânam, ne spalam pe palmele sufletesti. Stiam: in Saptamina Mare avea sa vie asa o iubire catre Domnul Iisus, asa de aproape, de inauntru, si de covirsitoare, ca petreceam multe ceasuri in tacerile din poezia duhului. Din inspiratia acelor zile se asterneau din ochii plânsi, privighetori de cerneala, caci curgea prin inima ca un râu de har din care aveam sa ne impartasim tot anul. In jurul Vinerii Mari si a Duminicii Invierii, se invârtea, precum cerurile in jurul pamântului, toate faptele noastre de suflet; si precum soarele, toata simtirea noastra duhovniceasca, pentru ca era punctul de maxima apropiere cu Dumnezeu. Nu stiu de când o fi inceput sa lucreze Domnul aceasta cu neamul nostru, poate dintotdeauna, dar stiu ca si mama, si noi copiii, odata cu bunica, pastram cu mare evlavie rândurile daruite de sus si noua orbilor, si cu ele ne intaream când incepea Postul. Chiar si pentru intelegerea noastra de copii, era ceva foarte serios tânguirea noastra inconjurând biserica ducând Crucea, cu flori, si, dupa aceea o mare, mare bucurie, când ne simteam toti una si Unul in toti. Zicea bunica: „daca nu tii post si nu-ti cureti sufletul, n-o sa poti nici sa plângi, nici sa te bucuri!”

Parintele Cleopa. Predica la Duminica intai a Sfantului si Marelui Post ( a Ortodoxiei ) - Despre cinstirea Sfintelor Icoane

Şi vei face doi heruvimi de aur turnat şi îi vei pune pe ei de amîndouă laturile acoperămîntului împăcării.

Mă voi face cunoscut ţie de acolo şi îţi voi grăi între cei doi heruvimi (Ieşire 25, 18-22)

Iubiţi credincioşi,
Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte astăzi un mare aşezămînt apostolesc şi sobornicesc, anume cultul sfintelor icoane. Acesta s-a aşezat prin hotărîrea Sfîntului şi marelui Sinod Ecumenic al şaptelea de la Niceea din anul 787, la care au luat parte trei sute şaizeci şi şapte de Sfinţi Părinţi şi o sută treizeci şi şase de arhimandriţi şi stareţi de mănăstiri. Sinodul a fost condus din partea Bisericii Ortodoxe de Răsărit de Sfîntul Tarasie patriarhul Constantinopolului. Din partea Bisericii de Apus a fost Petru, arhiepiscopul Romei, însoţit de Petru, prezbiter şi egumen al mănăstirii Sfîntul Sava din Roma, din partea papei Adrian.

Toţi aceşti Sfinţi Părinţi au hotărît cinstirea Sfintelor Icoane şi au dat anatema pe toţi ereticii luptători de icoane, de la care mulţi sfinţi au suferit mari prigoane şi moarte timp de aproape două secole, de la Leon Isaurul, primul luptător împotriva sfintelor icoane şi pînă la Teofil cel de pe urmă. După moartea lui Teofil, prin rîvna împărătesei Teodora şi a Sfinţilor Părinţi s-a stabilit din nou dreapta credinţă şi cinstirea Sfintelor Icoane, cum a fost şi pe vremea Mîntuitorului şi a Sfinţilor Apostoli, căci Iisus Hristos prin minune nefăcută de mîini, a zugrăvit chipul feţei Sale pe maramă şi l-a trimis lui Avgar, regele Edesei (Combaterea sectelor, Chişinău, 1929, p. 510-532). După tradiţia apostolică, Sfîntul Apostol şi Evanghelist Luca, fiind mare pictor, a zugrăvit chipul Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe pe cînd era ea în viaţă.

Acest mare adevăr îl adevereşte şi Sfîntul Sinod al 7-lea ecumenic, zicînd: “Noi păstrăm predaniile Bisericii, întăririle înscris sau în nescris. Una din ele porunceşte a face noi închipuiri de icoane pictate, fiindcă aceasta în unirea cu istoria Evangheliei slujeşte spre adeverirea că Dumnezeu Cuvîntul adevărat, şi nu după nălucire, s-a făcut om, şi este spre folosul nostru. Pe temeiul acesta, noi, mergînd pe calea împărătească şi urmînd învăţătura dumnezeieştilor Sfinţilor Părinţilor noştri şi predaniile Bisericii Ecumenice, căci ştim că în ea locuieşte Duhul Sfînt, cu toată stăruinţa şi luarea aminte hotărîm ca Sfintele Icoane să se pună înainte la fel cu închipuirea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, fie ele făcute din vopsele sau cu mozaic sau din oricare material. Numai să fie făcute în chip cuviincios” (Ibidem, p. 532-533).

Editorial Roncea: O vidanja pentru Oprea si Tismaneanu.

Rafuiala celor doi veleitari ai tuturor regimurilor, Marius Oprea si Vladimir Tismaneanu, ar putea face epoca. Ambii se tin cu dintii de ciolanul afacerii anticomunismului si trag de zgarciul intans la maximum al asa zisului Institut de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, dupa cum a fost rebotezat agramat si abramburitic recent (dupa un comentator al ziarului „Curentul”, acesta ar putea sa poarte mai degraba numele de „Institutul de Deshumare a Victimelor Comunismului”).

Dar ce vrea „vanatorul de securisti” (din interior) Marius Oprea, cunoscut si pentru bataliile sale cu mortii datorita unui apel curajos din care citez: „pisa-ne-am pe mormantul lor” (o sa inceapa cu cel al tatalui lui?). O spune doct, dupa cum e reprodus de organul GDS (al carui membru e), revista de „intelectuali angajati” „22”: "Eu fac team building ducandu-mi colegii sa dezgroape morti. De asta suntem o echipa puternica (...) Nu mi-e frica nici de cacatii de comunisti, nici de cacatii astia de la putere". O mai buna auto-caracterizare nici ca se putea, tinand cont ca, pana mai ieri, in calitatea sa de secretar de stat si el, Marius Oprea, se afla „la putere”. Desigur, nu stiu cum ar trebui sa se numeasca nici cel care cerseste de la niste „cacati” prelungirea sinecurii, alaturi de adjuncta sa, fosta propagandista si secretara PCR din presa comunista Lucia Hossu Longin, metamorfozata si ea, peste noapte, in anticomunista de serviciu(i).

De cealalta parte a baricadei de excremente se iteste patronul anticomunsimului de parada, supranumit de un consangean de-al sau, Michel Shafir, „ayatollahul Tismaneanu”, si el membru al aceluiasi grup „elitist”, neokominternist, GDS. Ce vrea el? Ne spune colegul sau de grup de interese, momentan divergente: bani - „sa achizitioneze si sa distribuie circa 200 de exemplare din Raportul final”; si functii, pentru el si catelusii sai, daca se poate pe viata - “Presedinte al noului Consiliu Științific - Vladimir Tismaneanu, numirea in functia de secretar stiintific a lui Cristian Vasile, adaugarea a trei departamente noi in noua structura a IICCR: Cultura, propaganda, ideologie in timpul dictaturii comuniste (condusa de Vladimir Tismaneanu si Cristian Vasile), Economia nationala sub comunism (condusa de Dragos-Paul Aligica), Memoria si nostalgia comunismului (condusa Mihai Neamtu) – posibil Mirel Banica si Angelo Mitchievici.”Batalia pe ciolan a divizat „societatea civila” antiromaneasca. Alaturi de Oprea se afla Carmen Musat, nevasta fostului ofiter de Securitate George Musat, avocat al GDS si acum finantator al revistutei sotiei, „Observator cultural”, cu a sa casa de avocatura „Musat si Asociatii”. Lista sa de sustinatori e ridicola prin impostura: de la activista PCR Smaranda Enache si globetrottera regimului comunist Ana Blandiana la recent deconspiratii ca „surse” si informatori ai Securitatii Gabriela Adamesteanu si William Totok. Nici Tismaneanu nu se lasa mai prejos: o armata de „baieti de mingi” condusa cu umbreluta rosie infipta in fund de UTC-situl intarziat Ioan T Morar, face valuri electronice, mai ales cand se deschide, pe langa mai vechii colaboratori ai Securitatii din carca lui Tismaneanu, Mihnea Berindei si Sorin Antohi.

Nu vreau sa va plictisesc cu detalii. Pestilentialul e la locul lui, in gura intelectualilor de loja, dupa cum v-am citat mai sus: atat in „Observatorul” damelor culturale cat si in „22”-ul baiateilor cu posetuta.

Goana dupa gologani luati de la gura saracilor acestei tari si pentru ocuparea spatiului public cu picamarul i-a scos din minti pe „anticomunistii” de opereta.

Big Brother online: Franta vrea sa impuna cenzura pe Internet!

Camera inferioara a parlamentului francez a aprobat un proiect de lege care va permite statului un control fara precedent asupra Internetului. Desi guvernul se apara afirmand ca va imbunatati in acest fel securitatea cetatenilor de rand, militantii pentru drepturile civile,avertizeaza asupra unui 'nou jalon' al cenzurii si supravegherii, scrie Der Spiegel.

Membrii administratiei franceze spun ca proiectul este o piedica pentru criminalitatea din spatiul digital, in timp ce opozitia si organizatiile non-guvernamentale il vad ca pe un plan de cenzura care provoaca teama si dezgust, invocand chiar spectrul unui Big Brother si al statului gardian, potrivit Agerpres.

Parlamentul Frantei a aprobat marti in prima lectura proiectul de lege denumit 'Loppsi 2'. Daca si Senatul il va aproba, noua lege ar putea intra in vigoare chiar din vara aceasta si ar putea avea consecinte ample: Loppsi 2 contine reglementari care ar transforma Franta in tara europeana cu cele mai mari cenzuri, controale si supravegheri in mediul online.