Mărturisire ortodoxă venită din Basarabia. Despre masonerie, ecumenism, Europa apostată şi Corabia Ortodoxiei.

Orice suferinţă poartă sămânţa Crucii, a răstignirii. Dar nu orice răstignire este întotdeauna mântuitoare. Căci sunt răstigniri pentru Hristos şi pentru neam - dator şi el să se răstignească pentru Legea lui Dumnezeu , şi sunt răstigniri pentru lumeşti biruinţe. Câţi pătimesc şi se frământă pentru faptul că astăzi Biserica este silită să placă lumii, aceştia au răstignirea cea bună. Câţi convertesc legile Bisericii în rânduieli omeneşti, supunându-le poruncilor veacului, nu se răstignesc pe ei, ci pe ceilalţi şi întreaga Biserică,
răstignire pentru care vor da socoteală. Dar cea mai gravă răstignire e cea antiortodoxă, răstignirea care te sileşte să câştigi lumea. Pare o răstignire nobilă şi adevărată, care-ţi şopteşte neîncetat: "Jertfeşte-te pentru o lume nouă, mori pentru o societate mai bună, fă
din om o măsură desăvârşită, ghidează-l pe drumul auto-instruirii şi autocunoaşterii. Uneşte toţi oamenii în desăvârşirea lor."

Dar toţi care vorbesc de unire nu au înţeles de ce Hristos a venit în lume. Ei cred că El a venit ca să predice un mesaj etic şi artificial ca al lor, că El a venit ca să ne înveţe cum să trăim în lume ca buni cetăţeni. Ei vor ca aici să le fie pământul făgăduinţei câştigat prin
respectarea regulamentară a Legii lui Dumnezeu. Acei "creştini" ce vorbesc de "regate creştine", "naţiunea lui Dumnezeu", "creştinism mondial", "creştinism democratic", "unirea bisericilor", nu-şi dau seama cât de mult aşteptările lor se aseamănă naţionalismului mesianic al evreilor sionişti care l-au vrut pe Hristos ca împărat al lumii.
Aceştia toţi - numiţi dezbinători -, nu-l vor pe Hristos aşa cum este, nu-l vor pe acel Hristos care a refuzat prefacerea pietrelor în pâini. Ei nu vor un Hristos umil şi ascuns, departe de puterea lumii, un Hristos care să ceară celor ce-I urmează doar smerenie şi răstignirea în taină a suferinţei pe pământ. Ei vor un hristos care să li se supună, un hristos care să-şi dorească împărăţia lumii.

Precum Marele Inchizitor al lui Dostoievski, aceştia sunt gata să-L arunce pe Hristos în foc deoarece le-a dat peste cap planurile de reevanghelizare a lumii: "Ai venit şi ne-ai vorbit de un creştinism inuman şi greu - spune Marele Inchizitor lui Hristos -, şi noi am
muncit secole de-a rândul pentru a-l face o religie umană. Şi acum că am reuşit, ai venit să ne strici munca noastră de secole? Doar nu tu ai înfăptuit-o. Mâine le voi ordona să te ardă ca eretic!"

Da, umaniştii religioşi vor un hristos care să le înveşnicească această viaţă de azi şi nu alta ce va să fie, ei nu vor citate şi poveşti despre bogata împărăţie ce nu poate fi atinsă şi cântărită.

Iată de ce nu le pasă ce va deveni adevărul când Ortodoxia va fi fărâmiţată de unitatea miilor de compromisuri. Adevărul nu-i interesează ci doar iubirea sinelui, nici Legea ci doar puterea de a aduce neamurile sub o singură cârmă.

Ministru german: Gigantii internetului pot face orice cu datele noastre personale

Razboiul Protectiei Consumatorilor din Germania cu gigantii internetului
Ministrul german al Protectiei Consumatorilor, Ilse Aigner, spune ca datele personale pe care le colecteaza companii

ca Microsoft, Facebook, Apple sau Google te pot impiedica sa te angajezi sau chiar sa faci un imprumut la banca, scrie Der Spiegel.

Aigner a lansat un atac dur la adresa gigantilor internetului, avertizand ca marile companii din domeniu colecteaza numeroase date personale de la utilizatori, iar aceste informatii

pot fi folosite pentru castiguri financiare

si pot afecta cariere si credite bancare.

Unele companii din domeniul IT au baze de date uriase si nimeni nu stie cum sunt folosite numele, adresele si pozele pe care le au la dispozitie. "Giganti din domeniu, ca like Facebook, Apple, Google sau Microsoft pot compila profile personale complete pe internet," a declarat ministrul pentru ziarul Süddeutsche Zeitung. "Stiu ce ne intereseaza, ce cumparam, unde calatorim si cu cine suntem prieteni. Unii consumatori devin interesanti pentru companii, in timp ce altii pot ajunge pe o lista neagra si pot avea dificultati in a-si gasi un loc de munca," a adaugat ea.

Potrivit lui Aigner, consumatorii ar trebui sa detina controlul asupra datelor lor personale. "Companiile ar trebui sa spuna utilizatorilor ce date personale sunt stocate si ce se intampla cu ele. Trebuie sa poata obtine stergerea informatiilor personale, daca doresc acest lucru," a subliniat ea.

Ministurl de Interne Thomas de Maiziere a sugerat ca firmele

sa le spuna utilizatorilor ce informatii personale au despre ei. "Un astfel de angajament voluntar al companiilor ar fi o solutie. Deocamdata, consumatorilor le e greu sa afle cine si ce date exista despre ei," spune Aigner.
"Nici George Orwell n-ar fi visat asa ceva"

Ministrul a negat ca declaratiile ei sunt o dovada de ostilitate fata de firmele din IT. "Dar totul are o limita. Unele inventii, ca sofurile de recunoastere a fetei sau camerele de pe telefoanele mobile care pot identifica oamenii de pe strada imi dau fiori. Nici George Orwell n-ar fi visat asa ceva," spune ea.

Atacul lansat de Aigner a fost facut dupa ce cancelarul german Angela Merkel a declarat ca guvernul trebuie sa reduca riscurile folosirii internetului. "Acest lucru nu inseamna ca vrem sa cenzuram fara rost internetul, dar inseamna ca oamenii trebuie sa aiba garantia protectiei din partea justitiei", a spus Merkel. De exemplu, guvernul va avea grija in continuare ca site-urile de pornografie infantile sa fie inchise, a exemplificat ea.

Replica din partea industriei internetului nu a intarziat. Presedintele asociatiei Bitkom, a industriei IT, August-Wilhelm Scheer, a criticat politica guvernului, pe care il acuza de ipocrizie. Scheer spune ca guvernul intra in viata

private a cetatenilor cerand companiilor de telefonie mobile sa stocheze date despre convorbiri telefonice si trafic pe internet si permitand politiei sa supravegheze computere.

"In acelasi timp, ministrul Protectiei Consumatorilor critica Google pentru ca, chipurile, ar incalca viata private. Nu merge asa," a spus Scheer.
"At the same time the consumer protection minister is bashing Google because it's apparently infringing on privacy. That doesn't fit together," Scheer said. El a adaugat ca e momentul ca guvernul sa aiba o abordare coordonata a chestiunii internetului, in loc sa lase ministerele sa ia initiative separate.

Monica Bonea
Sursa: România liberă

Iluminarea şoubizului văzută de o tânără româncă. Industria muzicală americană (şi nu numai) promovează simboluri satanice.

Vizitatorul din orice ţară, uitându-se la programele noastre de televiziune, la parcurile de distracţie, la reclamele, la filmele şi la muzica noastră – aproape la fiecare aspect al culturii noastre moderne – ar crede că a nimerit în ţara unor smintiţi, care au pierdut orice contact cu realitatea cotidiană. De multe secole, forţele întunericului care pregătesc venirea Antihristului, se folosesc cu abilitate de slăbiciunile naturii omeneşti, căutând să ne convingă că în această lume e bine să trăim lejer, necugetat, „frumos” şi „fericit”. (Sfântul Ignatie Brianceaninov)

De câteva luni am fost ... obsedată de industria muzicală din Statele Unite ( vai de capul lor) ale Americii, industrie care se vrea copiată de toate celelalte industrii muzicale ale globului. Şi nu am fost obsedată in sensul că ascult de dimineaţă până seara, ca un robot, frumoasele melodii ale acestei Lady (care pare a fi mai mult "man") Gaga şi ale celorlalte marionete de la tv. Ci în sensul în care am observat că aceste păpuşele sunt conduse de aceleaşi fiinţe iluminate.

Despre masonerie ştiu şi eu, ce ştie toată lumea (sau ar trebui să ştie), dar am început să mă documentez mai mult după ce am recunoscut multe dintre simbolurile lor în videoclipurile super vedetelor de dincolo. Şi apoi am rămas stupefiată. Totul se transformă, în afară de suflet. El se pierde. Se vorbeşte despre evoluţia lui homos sapiens sapiens în Homo Evolutis. Sau omul robot. Noua "modă" în producţiile de la Hollywood (Hellwood) este dezumanizarea omului şi umanizarea robotului. O mare contribuţie la această nouă tendinţă o are filmul mut Metropolis, regizat de neamţul Fritz Lang (există şi romanul cu acelaşi titlu, scris de soţia regizorului). În acest film, singurul film de cinema din patrimonul mondial de documente ale UNESCO, sunt prezentate lucrările ştiinţifice ale anilor 1920. Bineînţeles că americanii şi-au băgat coada şi au transformat acest film în ce au vrut ei.
Deşi am auzit de mai multe ori cuvintele "papa" şi "masonerie" în aceeaşi propoziţie, n-am fost prea convinsă, dar odată cu documentarea au venit şi dovezile.
Sunt mult prea mică să îmi dau eu cu părerea, însă mi-am dat seama de un lucru: Papa nu e infailibil nici pe departe. Am găsit o poză destul de ciudată cu Papa Ioan Paul al II lea. Poate cineva îmi explică cineva ce exprimă opera de artă din poza respectivă.

Aşadar, trecem de la Papă, pentru că nu mă simt deocamdată capabilă de a răspunde criticilor care vor urma.
Ajungem la filmul Being there al regizorului Peter Seller, în care găsim o scenă de înmormântare absolut dubioasă. N-ar fi foarte greu să ne dăm seama despre ce e vorba, dacă am ştii câte ceva despre piramida cu ochiul care vede tot.
Şi marele cântăreţ de hip hop Jay-z, care are o casa de discuri şi de modă numite Roca fella, are înclinaţii mai mult decât evidente spre iluminare. E deja celebru semnul lui, pe care l-a transmis şi colegilor de breaslă, care au fost şi ei iniţiaţi într-ale masoneriei, semnul triughiului făcut din degetele ambelor mâini, în care încadrează unul din ochi. Desigur, ei susţin că acest semn simbolizează un diamant. Ar fi uşor de crezut, dacă n-am şti noi, fraierii, cine a fost Rockefeller.

Mare mi-a fost uimirea, când am văzut cum într-un concert de-al domnului Jay-z, în care scena avea forma de piramidă, în momentul în care el şi-a arătat semnul bine cunoscut, toţi cei din public şi-au ridicat mâinile imitându-şi idolul.
De asemenea şi hainele din colecţiile casei lui de modă, au şi ele un mesaj. Eu una, aşa văd.

Întâmplător, Jay-z este căsătorit cu o altă divă, iniţiată şi ea, pe nume Beyonce. Interpretările videoclipurilor ei sunt de asemenea foarte interesante, având o strânsă legătură cu simbolurile masonice. Ultimele sale apariţii s-au remarcat prin costumele artistei de robot, aceleaşi costume pe care le-au purtat şi Madonna, Britney Spears, Rihanna, cei de la Black Eyed Peas, Lady Gaga şi cââââââââte şi mai câte.

Trecem acum la Rihanna, cea care a fost propulsată în lumea show bizului de nimeni altul decât Jay-z. Găsim la ea aceleaşi simboluri, destul de evidente. Evidente sunt şi versurile din ultimul ei album, care merg pe ideea " It's like the Darkness is the Light", cum zice chiar ea, în melodia Disturbia.

La evenimentul Brit Awards, artista a apărut pe scenă într-o piramidă realizată din lasere de lumină, iar într-un alt spectacol, a intrat într-o piramidă mobilă, fără vârf.

Cei de la Black Eyed Peas s-au transformat şi ei , din tinerii care căutau iuirea ( prim melodia " Where's the love?") în nişte marionete ale Noii Ordini Mondiale. Ultimul lor album şi noul sound, arată concret diferenţa dintre ceea ce au fost şi ceea ce au ajuns.

Mai dau aici câteva nume ( spor la căutat informaţii!) de păpuşele manipulate de iluminaţi.

Kanye West, David Bowe, Madonna, Bono, Daft Punk, Pink, T.I, Justin Timberlake, etc etc etc etc.

Vreau neapărat să închei cu Lady Gaga... care e absolut înspăimântătoare. Şi la ea este evidentă apartenenţa la masonerie. Dar... mai mult costumele şi atitudinea ei par a fi alimentate dintr-o putere diavolească. Îmi permit să spun că, ele chiar au un substrat diavolesc şi mi-aş dori să mă poată cineva contrazice.

Lumea s-a complicat puţin. Trebuie să avem foarte mare grijă cât înghiţim din hrana plină de e-uri pe care ne-o livrează televizorul. Şi mass media în general.
Ceea ce mă întristează este că aceşti artişti sunt idolii a milioane de tineri, care îi iau drept model. Dacă am şti cu adevărat ce reprezintă ei, poate nu ne-am mai lăsa păcăliţi aşa uşor. Nu-mi vine să cred că aud fetiţe de 12 ani care cântă " I kissed a girl, and i liked it".
Doamne apără-ne!

Sursa:

http://epiloguri.blogspot.com/2010/03/iluminarea-soubizului.html

Ultimele clipe ale mucenicului Mircea Vulcănescu.

În rezerva infirmierei din penitenciarul Aiud în care am stat câteva zile, am găsit o companie agreabilă. Generalul Iosif Iacobici, un optimist incurabil, îi mărturisea bunului său prieten şi coleg de suferinţă, generalul Gheorghe Dobre, fost ministru, într-o clipă de euforie:

– Dragul meu, am veşti foarte bune de afară. De Crăciun vom mânca sarmale acasă.

Era starea de euforie cu care se îmbătau adesea cei mai în vârstă din temniţă când se întâmpla să se mai strecoare câte o ştire necontrolată sau vreun zvon încurajator. Generalul îşi făurise, ca mulţi alţii, atâtea vise după alegerea ca preşedinte al S.U.A. a generalului Eisenhower. Două luni mai târziu, de Crăciun, bătrânul general şi-a dat sfârşitul. În schimb Mircea Vulcănescu, bântuit de-o tristeţe deprimantă, îşi aştepta deznodământul. Stând alături de profesorul dr. Petre Topa şi de mine pe o bancă în curtea infirmeriei, ne-a mărturisit:

– Rostul meu în viaţă s-a terminat. Am început o operă, dar n-am fost în stare s-o duc până la capăt. Am predat la o catedră pe care am părăsit-o tocmai în clipele în care trebuia să fiu prezent. M-am despărţit de studenţii pe care-i iubeam tocmai în cele mai dureroase momente ale istoriei. Am crezut că mi-am făcut datoria ca cetăţean faţă de această ţară hăituită şi jefuită cu neruşinare, faţă de acest neam însângerat. M-am înşelat. N-am fost decât un vanitos. Am ţinut să vin aici lângă cei în suferinţă, cei care au visat libertatea şi-au sângerat pentru ea. Studenţii mei nu mai pot aştepta nimic de la mine, o biată epavă ce se târăşte pentru ultima picătură de viaţă. Strădaniile mele la altarul culturii s-au dovedit a fi zadarnice. Potentaţii vremii n-au nevoie de cultură. Pseudocultura şi-a întins tentaculele ca o caracatiţă. Nu ştiu ale cui păcate îndură acest neam ospitalier. Boala mi-a măcinat şi ultima fărâmă de vlagă. Sunt la capătul puterilor. Mă vedeţi în ce hal am ajuns. O caricatură de om. Charon mă aşteaptă să mă treacă Styxul. Corbii sunt gata să mă însoţească. Priviţi-i cum dau rotocoale croncănind în văzduh. Mă doboară tăcerea asta. Mă ucide suferinţa prin care trec prietenii de celulă. Ştiu că mă despart de ei. Îi rog să mă ierte că-i părăsesc.

– Dragă Mircea, îi grăi profesorul şi medicul lui curant, cu vocea sa caldă, mângâietoare. Nu trebuie să te laşi pradă deznădejdei. Febra şi starea de

slăbiciune sunt trecătoare. Îţi trebuie hrană suplimentară, este un imperativ pentru noi toţi care te iubim. Chiar dacă ceea ce ni se oferă reprezintă un genocid bine organizat pentru suprimarea noastră, vom găsi o posibilitate de ieşire din acest impas. Noi nu trebuie să le dăm satisfacţia plecării către alte meleaguri. Nu trebuie să disperi, vom căuta să te refacem. Dar cea mai bună hrană este voinţa şi încrederea în tine.

– Mulţumesc, profesore, pentru grija ce mi-o porţi. Ai făcut tot ce-a fost posibil, toate sunt zadarnice acum. Vrei să-mi dai o rază de speranţă, dar nu vrei să vezi că nu mai am nici o şansă. Trebuie să predau ştafeta, o spun cu toată seriozitatea. N-am alternativă, sunt complet epuizat. Moralmente sunt prăbuşit. Nimic nu mă mai poate salva. Azi noapte chiar am vorbit cu EA, mă aşteaptă la poartă. Dacă dumneata şi domnul Constantinescu veţi avea şansa supravieţuirii şi veţi ieşi din acest infern, căutaţi-mi familia şi spuneţi-i să mă ierte că i-am oferit această viaţă copleşită de lacrimi şi lipsuri. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi, să le aducă alinare. Poate că fetele vor avea o soartă mai bună. Ştiu prin câte suferinţe au trebuit să treacă. Sunt perfect conştient că vor mai întâlni pe drumul vieţii încă multe obstacole. Sunt convins că le vor putea depăşi, chiar dacă colţii răutăţii vor căuta să mai rupă din adolescenţa lor zbuciumată. Să le spuneţi că nu mi-am făcut decât datoria ca cetăţean al acestei ţări oropsite.

Sfinţii închisorilor. Mircea Vulcănescu (n. 3 martie 1904) sau viaţa dată pentru aproapele.

"Nu cred că am întâlnit alt om mai înzestrat cu atâtea daruri şi nici altul care să-l întreacă în modestie", scria Eliade despre Mircea Vulcănescu.

Discipol al lui Nae Ionescu, prieten cu Eliade, Noica şi Cioran, licenţiat în Filosofie şi Drept, doctor în Ştiinţe economice şi politice la Paris în 1927, Mircea Vulcănescu era în plină ascensiune spirituală când a fost condamnat la închisoare. Vina? "Criminal de război", prin participarea la guvernarea lui Antonescu. Avusese funcţii în Ministerul de Finanţe.

În contextul judecării "criminalilor de război", în 1946, Mircea Vulcănescu a fost dat afară din funcţia sa la Datoria Publică, arestat şi judecat "pentru participare la guvernarea Antonescu şi pentru crime de război", de "subminare a economiei naţionale a Germaniei naziste, în interese de război". Verdictul: opt ani de temniţă grea şi confiscarea averii.

A fost dus la Aiud, unde era subnutrit aşa de rău încât organismul său intrase într-o stare de slăbiciune generală. Soţia sa, Margareta, a făcut cerere să i se suplimenteze raţia de hrană, dar a fost refuzată. Mircea scria acasă familiei formate din soţie şi trei fete: "La început a fost mai greu. (...) Am plâns, dar nu de necaz. Ci la gândul ce trist trebuie să fi fost Ghetsimanii sau Golgota... Am rămas în sfârşit cu mine însumi... Am stat mult de vorbă cu mine despre evidenţă, despre mine, despre natură, despre Dumnezeu... M-am simţit tulburător de lucid, dar spăimântător de liber".

Ştefan J. Fay scrie în cartea sa, "Sokrateion. Mărturie despre Mircea Vulcănescu", apărută la Humanitas: "Mircea era, se ştie, profund credincios. Pentru dânsul, religia cea dreaptă era ortodoxă. Dar la asta se adăuga o nuanţă în plus: religia ortodoxă română. Pentru el, între noţiunea de religie, ortodo­xism şi românism era o corelaţie indestructibilă".

Omul politic Ion Diaconescu, supravieţuitor al Aiudului, mărturisea în cartea "Temniţa, destinul generaţiei noastre": "El, ca un adevărat dascăl de şcoală veche, se preocupa mult şi de aspectele morale ale convieţuirii noastre în temniţă".

Despre căldura sufletească a lui Vulcănescu mărturisea Ştefan J. Fay. În temniţă era un om, Frăţescu, care avea veşnic mâinile reci, iar la muncă şi alergăturile prin curte, obligatorii, acesta se întorcea în celulă cu mâinile pline de sânge. Deşi nu ştia să croşeteze, Mircea s-a apucat să deşire nişte ciorapi de lână ca să înveţe în paşi inverşi cum ar trebui să împletească lâna şi, cu nişte andrele improvizate, i-a făcut bolnavului o pereche de mănuşi. Nu s-a ruşinat să fie bun.

În subterana de la Jilava, unde a ajuns şi Mircea, au fost duşi 5-6 deţinuţi într-o celulă fără paturi, fără tinetă (vasul pentru urinat). Printre aceştia, şi Mircea. Au fost dezbrăcaţi la pielea goală şi lăsaţi acolo zile în şir. Era iarnă. La un moment dat, un tânăr cu TBC în ultimul grad a fost gata să leşine. Vulcănescu s-a întins pe ciment şi i-a rugat pe ceilalţi să aşeze bolnavul pe spatele lui. Şi astfel l-a ţinut pe bolnav cât timp a dormit. Când s-au ridicat erau îngheţaţi amândoi, abia se mişcau, dar doi gardieni i-au snopit în bătaie. Aşa, patru zile la rând. Mircea a contractat şi el tuberculoză.

Aflând că poate muri în somn, a căpătat spaima că nu va fi conştient în clipa morţii şi ruga să fie păzit când doarme. Printre ultimele cuvinte înaintea morţii, Vulcănescu a spus colegilor de celulă: "Să nu ne răzbunaţi!", un echivalent al lui "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!".

Spun cunoscătorii că Mircea Vulcănescu ar fi avut o operă filosofică impresionantă dacă nu ar fi murit în închisoare, în 1952, când nu avea decât 48 de ani. Şi-a împlinit însă viaţa cu ceva mult mai de preţ: dragostea de aproapele în numele dragostei de Dumnezeu. Un fericit, cum spunea cineva atât de frumos.

de Daniela Cârlea Şontică
Jurnalul Naţional

Parintele Martir Ilarion Felea: Cine este Antihrist?

Cine sunt antihris­tii, cine este Antihrist si ce este lucrarea antihris­tica, taina faradelegii care se lucreaza in lume inainte de aratarea lui Antihrist?

Antihris­tii, despre care aminteste mai intai Sfan­tul Evanghe­list Ioan, sunt fortele anti­cres­tine si unel­tele raului; sunt con­trarii lui Dum­nezeu, potrivnicii Tatalui, Fiu­lui si Duhu­lui Sfant; sunt prigo­n­i­torii cres­tinilor, ateii — oamenii lui Antihrist si dus­manii lui Hris­tos, vra­j­masii neim­pacati ai Crucii, ai Evanghe­liei si ai Bisericii.

De aceea, in isto­ria Bis­ericii toti prigo­n­i­torii cres­tinilor si toti marii vra­j­masi ai Bis­ericii au fost numiti antihristi. Asa au fost numiti Irod si Nero, Dio­clet­ian, Iulian Apos­tatul si Mahomed, toti impara­tii, sul­tanii, regii si tiranii sangerosi care au prigo­nit pe crestini.

Tot in grupul antihris­tilor, Sfan­tul Ioan Evanghe­lis­tul numara si ereticii, „care din­tre noi au iesit”(1 In. 2:19), „duhurile inse­la­toare” (1 Tim.4:1), razvrati­tii care ataca uni­tatea de cred­inta a Bis­ericii, proorocii si apos­tolii min­ci­nosi, pseudo-hristosii, pseudo-proorocii si pseudo-apostolii. Asa au fost numiti Simon Magul, Cerint si Nico­lae din vre­mea apos­to­lilor, din Asia si Mace­do­nia, Nesto­rie si altii pana in ziua de astazi.

Aces­tia sunt antihris­tii: toate acele per­soane razvratite, potrivnice, dus­mane lui Hris­tos, fie ca sunt stapan­i­tori care prigonesc pe cres­tini, fie ca sunt eretici care ataca invatatura cea dreapta a cres­tinilor. Si mii si altii pun piedici cres­tin­is­mu­lui, si unii si altii sustin lupta impotriva fiilor lui Dum­nezeu; si unii si altii reprez­inta duhul lui antihrist, put­erea intuner­icu­lui si a raului care se razvrat­este impotriva luminii, a binelui si ade­varu­lui. Toti aces­tia sunt slugile si pre­mer­ga­torii lui Antihrist.

Dupa invatatura crestina, Antihrist este o per­soana istor­ica, o unealta a Satanei, o fiinta demon­ica, un Mesia fals, un tiran care se va socoti si numi pe sine Dum­nezeu. Unii spun ca Antihrist ar fi mesia iudeilor (el insusi iudeu). De aceea el va apare «in tem­plul din Ierusalim si de acolo va deter­mina lep­adarea de cred­inta, apos­tazia, celor ce nu au primit iubirea ade­varu­lui, ca sa se mantuiasca»(2 Tes. 2:10). Iisus Hris­tos numeste pe Antihrist «uraci­unea pustiirii»(Mt. 24:15, cf Dan. 9: 27). Apos­tolul Pavel il numeste pe Antihrist «omul faradelegii, fiul pierzarii, potrivnicul care se inalta mai pre­sus de tot ce este Dum­nezeu sau e facut pen­tru inchinare, asa incat sa se aseze el in Bis­er­ica lui Dum­nezeu si pe sine sa se dea drept Dumnezeu»(2 Tes. 2:3–4). «In zilele cele de apoi – spune „Invatatura celor 12 apos­toli” (cap. 16) – se vor inmulti apos­tolii min­ci­nosi si amag­i­torii si se vor pref­ace oile in lupi, si dragostea in ura. Caci sporind nelegiuirea se vor uri unii pe altii si se vor prigoni si se vor trada si atunci se va arata amag­i­torul lumii (Antihrist) ca si cum ar fi Fiul lui Dumnezeu».

Unde am ajuns! Un patriarh “ortodox” daruieste un Coran! DIN OMILIA PATRIARHULUI ECUMENIC LA SEDIUL COCA-COLA, SUA, 29.10.2009.

DIN OMILIA PATRIARHULUI ECUMENIC LA SEDIUL COCA-COLA, SUA, 29.10.2009 (TRADUCERE, pr. Leontie)

Respectabililor Muhtar şi Daphni Kent [preşedintele musulman al Coca-Cola şi soţia lui], mult iubiţi prieteni şi gazde… iubiţi Domnului [...].

Iubite prietene Muhtar… cunoaştem că încercările eroice ale părinţilor tăi pentru evrei în perioada celui de-al doilea Război Mondial nu se întemeiază pe o convingere religioasă despre lume, ci pe viziunea sferică a iubirii pentru toţi oamenii şi a valorii fiecărei vieţi umane.

Fie ca Domnul tuturor să le dăruiască veşnică odihnă împreună cu Drepţii fiecărei generaţii ce s-au arătat bineplăcuţi Aceluia [...].

Mulţumesc. Vă rog, luaţi loc.

Am un mic suvenir. Mic, dar important. Suvenir pentru Daphni şi pentru Muhtar. Acesta este Sfântul Coran. Sfânta carte a fraţilor noştri musulmani” [Aplauze].

**********************************

CORANUL:

„Şi au spus creştinii că Mesia a fost fiul lui Allah. Acestea sunt cuvintele care au ieşit de pe buzele lor şi care imită cuvintele acelora care mai demult au negat Credinţa. Să cadă în pierzarea prin care s-au îndepărtat de la Adevăr şi s-au întors către minciună!” (Şura 9 „el-Tevbe”, § 30).

„O! Partizani ai Bibliei! Nu vă folosiţi rău religia şi nu spuneţi despre Allah nimic altceva fără numai adevărul. Iisus Hristos, fiul Mariei, nu este mai mult decât Apostolul lui Allah, şi Cuvântul Lui către Maria, şi un Duh de la El (Allah). Credeţi deci în Allah şi în Apostolii Lui şi nu spuneţi „[Sfânta] Treime”. Dezertaţi, ar fi cel mai bun lucru pentru voi” (Şura 4 „el-Nisa”, §171).

ALLAH: „O, Iisuse, fiul Mariei! Ai spus cumva oamenilor: „Închinaţi-vă mie ca lui Dumnezeu şi nu lui Allah””?

IISUS: „Slavă Ţie! Niciodată nu aş spune ceva ce nu am dreptul să spun. Şi dacă aş fi spus un asemenea lucru, Tu ai fi cunoscut-o imediat. Deoarece ştii ce ascunde inima mea, dar eu nu ştiu ce se află în a Ta. Pentru că Tu eşti Cunoscătorul tuturor celor ascunse. Niciodată nu le-am spus nimic altceva decât cele pe care mi le-ai poruncit să le spun: „Să vă închinaţi lui Allah, Domnului meu şi Domnului vostru”” (Şura 5 „el-Maide”, §72).

SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN [Comentează ultimul citat din Coran:]

„Şi scriind [Mahomed] multe alte asemenea monstruozităţi în această scriere [Coran], care este de râs (ridicolă), se laudă că ea a coborât la el de la Dumnezeu!” («Περί αιρέσεων», [„Despre eresuri”], ρα’, stihurile 38-39, traducere).

Sursa

http://laurentiudumitru.ro/blog/2010/02/03/unde-am-ajuns-un-patriarh-ortodox-daruieste-un-coran/