VIDEO. Documentar despre Revoluția din 1989 de la Brașov - realizator: Maria Petraşcu

Vă prezentăm un documentar extrem de interesant despre desfasurarea Revolutiei Romane din Decembrie 1989 in orasul Brasov.
Contine opiniile revolutionarilor, comunistilor, securistilor si a altor actori implicati in evenimente.
Prezintă adevarul asupra multora din episoadele neclare ale Revolutiei din Brasov.
Documentar realizat de regretata jurnalistă Maria Petrașcu.
Dumnezeu s-o odihnească!

Sursa: NEWSBV.RO

Despre suflet

Dupa expunerea elementelor constitutive ale sufletului, vom trece la subiectul crearii sale. Fiind creat de Dumnezeu, sufletul este deci plamadit de El. Intemeiem aceasta afirmatie pe Revelatia primita de Moise:

„Atunci luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om, si a suflat in fata lui suflare de viata, si s-a facut omul fiinta vie" (Facerea 2, 7).

Cercetand aceste spuse ale profetului, Sfantul Ioan Gura de Aur afirma ca ele nu pot fi deslusite de mintea omeneasca decat cu „ochii credintei":

„Cuvintele Scripturii au nevoie de ochii credintei, cu toate ca sunt spuse cu mult pogoramant, pe masura slabiciunii noastre. Da, cuvintele acestea: «A facut Dumnezeu pe om si a suflat in fata lui suflare de viata» sunt nevrednice de Dumnezeu. Dar pentru noi, din pricina slabiciunii noastre, durnnezeiasca Scriptura ni le istoriseste asa, pogorandu-se pana la noi, pentru ca, invredniciti de acest pogoramant, sa ne putem urca la inaltimea aceea"^[1].

Felul in care ne explica Sfanta Scriptura cum a pus Dumnezeu inceput fapturii, facand-o fiinta vie, este o pogorare la nivelul slabiciunii intelegerii noastre. Sfantul Ioan Damaschin scrie:

 „Asadar, toate afirmatiile antropomorfice legate de Dumnezeu sunt afirmatii simbolice si au un sens mai inalt, caci dumnezeirea este simpla si fara de forma".

Oferindu-ne o detaliata interpretare a expresiilor antropomorfice simbolice privitoare la Dumnezeu, Sfantul Ioan Damaschin remarca:

„Prin gura prin grai intelegem facultatea prin care isi exprima vointa Lui, de acolo ca noi facem cunoscute gandurile noastre intime prin gura si prin grai"^[2].

Desigur, „gura" si „suflare de viata" sunt doua lucruri diferite, dar am folosit aceste citate din scrierile Sfantului Ioan Damaschin pentru a puncta analogia dintre ele, intrucat noi, oamenii, „nu putem sa intelegem sau sa exprimam activitatile dumnezeiesti, sublime imateriale ale dumnezeirii decat numai daca intrebuintam imagini, tipuri si simboluri adecvate felului nostru de a gandi".

Intr-un cuvant, conchide Sfantul Ioan Damaschin, „toate expresiile antropomorfice cu privire la Dumnezeu, afara de cele care s-au spus despre venirea in trup a Cuvantului lui Dumnezeu, au un sens ascuns si ne invata din lucrurile proprii firii noastre cele ce sunt mai presus de noi"^[3].

Prin urrnare, atat sufletul cat si trupul „sunt fapturi ale lui Dumnezeu"^[4]. In interpretarea Sfantului Ioan Gura de Aur, aceasta suflare de viata a lui Dumnezeu nu este „numai dincolo de simturi, ci si de loc" - explicandu-ni-se astfel ca

ceea ce a suflat Dumnezeu cand 1-a facut pe Adam a fost suflet si ca sufletul a fost insuflat trupului din substanta dumnezeiasca. Daca este asa, atunci nu e posibil ca sufletul sa fie intelept in anumite laturi ale sale si natang sau nesimtit in altele, ori drept in unele si nedrept in altele:

 „Firea dumnezeiasca nu este impartita sau schimbata, ci este neschimbabila".

Suflarea divina este „energia Duhului Sfant".

Asa cum Mantuitorul a spus: „Luati Duh Sfant", tot astfel suflarea divina „care poate fi perceputa omeneste este preamaritul Duh Sfant".

Potrivit spuselor Sfantului Ioan Gura de Aur, sufletul nu e o parte din Dumnezeu, ci este energie a Duhului Sfant care l-a creat fara a deveni El Insusi suflet:

 „Acest Duh a lucrat creand sufletul, dar nu a devenit suflet; nu S-a preschimbat in suflet, ci l-a creat.; Duhul Sfant este datator de viata, fiind partas la crearea trupului si a sufletului. Caci Tatal si Fiul si Sfantul Duh prin puterea dumnezeiasca creeaza faptura"^[5].

Un alt element esential subliniat de Sfintii Parinti este acela ca nu exista trup fara suflet, dupa cum nu exista nici suflet fara trup; atunci cand Dumnezeu plasmuieste trupul, El plasmuieste si sufletul deopotriva. Sfantul Anastasie Sinaitul observa:

 „Nici trupul nu a existat inaintea sufletului, nici sufletul inaintea trupului"^[6].

Opunandu-se conceptiilor lui Origen, Sfantul Ioan Damaschin afirma:

„Trupul si sufletul au fost facute simultan si nu numai intai unul si apoi celalalt, dupa cum in chip prostesc afirma Origen"^[7].

VIDEO Tudor Gheorghe - Nu-s vinovat fata de tara mea (versuri Andrei Ciurunga)

VIDEO. Tudor Gheorghe - Cu Iisus în celulă

Masoneria e de „interes public“ în România. Un teren în suprafaţă de 2.500 metri pătraţi de pe Bulevardul Expoziţiei din Capitală a fost acordat de Guvern Marii Loje Naţionale spre folosinţă gratuită pentru 49 de ani, pentru construirea unei clădiri „de interes public". De ce nu protesteaza presa? Tinta lor e alta: Biserica!

Un teren în suprafaţă de 2.500 metri pătraţi de pe Bulevardul Expoziţiei din Capitală, din vecinătatea complexului Romexpo, a fost acordat de Guvern Marii Loje Naţionale spre folosinţă gratuită pentru 49 de ani, pentru construirea unei clădiri „de interes public“, scrie Mediafax.

Terenul, administrat de către Regia Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS), a fost cedat pentru Asociaţia „Marea Lojă Naţională din România“, printr-o hotărâre aprobată în ultima şedinţă de guvern.

Terenul are o valoare de inventar de peste 2,1 milioane lei.

Potrivit propriului site, Radu Bălănescu este Marele Maestru al Marii Loji Naţionale din România. După un prim mandat de trei ani la conducerea organiza'iei, Radu Bălănescu a fost reales pentru un nou mandat, de cinci ani, de către peste 97 la sută dintre delegaţii de la Conventul M.L.N.R. din 2 noiembrie 2013.

Sursa: Adevarul 

Părintele Sofian: „Cum aşteptăm noi Crăciunul?”

„Vino, Doamne lisuse, Mântuitorule!”

Ştim că Pruncul Sfânt, a Cărui naştere o vom prăznui peste câteva zile, este Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat, aşa cum ne-au învăţat Proorocii şi Apostolii. Dar ce folos avem noi din această ştiinţă despre Iisus? Mă întreb şi vă întreb pe fiecare în parte: câtă credinţă curată şi câtă dragoste sinceră purtăm în inimi Bunului nostru Mântuitor, Care ne-a lăsat cuvânt de nădejde şi de putere în clipa când Se înălţa Ia cer: „Iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 20)?

Cum aşteptăm noi Crăciunul? Ce pregătiri facem noi pentru ziua aceasta mare din istoria mântuirii? Cum aşteptăm noi pe Stăpânul Lumii, pe Stăpânul stăpânilor, pe Mântuitorul neamurilor? Va găsi Pruncul Iisus Hristos cu Sfânta lui Maică un colţişor curat şi odihnitor în ieslea din Betleemul inimii noastre, sau aceasta este mânjită şi surpată şi pustiită de păcate şi El nu va putea găsi în noi locaşul cuviincios ca să-Şi plece capul? Şi dacă nu va găsi acest locşor curat ca aurul şi înmiresmat cu smirna şi tămâia smereniei şi a rugăciunii, El nu va veni şi nu Se va sălăşlui în noi şi atunci cu adevărat nu vom avea nici un folos de naşterea Lui. EI va merge Ia alţii, la aceia care îl aşteaptă şi îl doresc cu adevărat.

Betleem sau Efrata înseamnă „casa pâinii”. Şi nu întâmplător are această tâlcuire. Cel ce vrea în aceste zile să găsească pe Hristos, să meargă la Betleemul cel tainic, să se apropie de altar, unde este casa Pâinii vieţii. Cel care vrea să prăznuiască după vrednicie Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos să se mărturisească şi să se împărtăşească.

Acesta este rostul Postului de patruzeci de zile, rânduit de Sfânta noastră Biserică, acela de a ne pregăti pentru Sfânta Mărturisire şi Sfânta împărtăşanie. Aşa ne vom face şi noi părtaşi la bucuria şi pacea cântată de corurile îngereşti deasupra staulului din Betleem.

Să-L aşteptăm cu inima deschisă şi bună şi să-L chemăm cu dor: „Vino, Doamne lisuse, Mântuitorule, şi goneşte de la noi pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul. Împacă viaţa noastră, Doamne, miluieşte-ne pe noi şi lumea Ta şi mântuieşte sufletele noastre ca un bun şi iubitor de oameni”. Amin.

(Arhimandritul Sofian Boghiu, Buchet de cuvântări. Predici și meditații, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006, pp. 170-175)

Sursa: Doxologia

INSTRAINAREA PAMANTULUI. Vom ramane fara tara. Avertismentul Profesorului Corneliu Turianu: PĂMÂNTUL – „MONEDA FORTE” A ROMÂNULUI

                                                                                                                                      Foto: Mihai Andrei

Intre scandalurile create si contra-create, gen diversiunea “Para-Imunitatii” Parlamentului (aranjata de Hrebenciuc, Rus si Toader pentru a-l servi pe Basescu) vs Comisia “Calarasi” si futilele demonstratii eco-anarhiste de week-end, Romania pierde esenta problemelor care o afecteaza aproape incurabil, in ultimele sale clipe de dinaintea unei prefigurate intrari in coma profunda. Printre cele mai grave, la fel ca “descentralizarea” si “regionalizarea”, se numara Instrainarea Pamantului, act pentru care preseaza atat Basescu si ai lui – prin “tichia de margaritar” a chelului de la Cotroceni, cu “aderarea la Schengen” (pentru ce?) – cat si alianta tradatoare aflata la putere. Ce ne vom face, nu stim. O solutie este cea pe care o prezinta economistul Radu Golban fara a o spune raspicat insa – iesirea din UE, noua URSS. Astazi a devenit o certitutine ca Uniunea Europeana se constituie in plan real drept un esec din punct de vedere al constructiei democratiei participative cat si drept un vector anti-national periculos pentru viitorul Europei si cu trimitere clara la modelul “poporului sovietic”. Din punct de vedere economic, pentru Romania a constituit un dezastru comparabil cu anii de Sovrom care ne-au secatuit resursele sub bocancul Armatei Rosii,  in timpul ocupatiei sovietice a tarii. Acum, cand Iliescu, Romani si companiile lor au ras industria si agricultura lui Ceausescu – aflate ambele la un nivel respectabil in Europa – am devenit o piata de desfacere pentru gunoaiele alimentare ale Europei modificate genetic. Din punct de vedere moral, in Romania, Rusia, cu retorica ei national-conservatoare, incepe sa castige teren, fara sa traga nici un glont, in fata atacurilor la identitatea nationala si scabroseniilor anti-umane impuse ca “politice corect” de mafia homosexuala de la varful UE sau diversi reprezentanti extremisti ai unor grupuri etnice minoritare care dicteaza din SUA servitorilor lor de la Bucuresti. In acest context, facem apel la trecut si pentru ca azi nimeni nu mai vorbeste. Practic, chiar nimeni nu mai vorbeste – in oglinda deformatoare a realitatii care este mass-media – despre problemele reale ale Romaniei.
Dupa ce am prezentat conferinta Ligii Studentilor in Instrainarea pamantului – cel mai grav atentat la adresa Romaniei, semnalat din 1997 de profesorii Ilie Badescu si Corneliu Turianu. DOCUMENT DE DAT MAI DEPARTE » astazi publicam un interviu remarcabil pe aceeasi tema, realizat trei ani mai tarziu, in anul 2000, cu profesorul Corneliu Turianu, din care putem desprinde cateva linii de aparare valabile si azi. Dl. profesor Turianu milita in anul 2000 impotriva modificarii Legii nr.35/1991 privind regimul investiţiilor străine prin introducerea unui nou articol cu următorul conţinut: ,,Art.30(l)- Societăţile comerciale cu capital parţial sau integral străin, constituite ca persoane juridice române, pot dobândi, oricând pe durata existenţei acestora, dreptul de proprietate şi orice alte drepturi reale asupra terenurilor necesare pentru realizarea obiectului de activitate.”, considerand ca acest articol este neconstitutional. De ce ar fi astazi “constitutional”  – prin vanzarea pamantului direct catre straini, preconizata de la 1 ianuarie 2014 – ceea ce era anti-constitional ieri. Ne-am schimbat tara intre timp? Traim pe alta planeta si nu stim noi?
Profesorul Turianu: “Constituţia actuală, ca şi cea din 1866, apoi din 1923 şi 1938, interzice categoric vânzarea pământului către străini sau apatrizi. Deci, de la Constituţia lui Cuza încoace, nu li s-a permis străinilor să cumpere terenuri în România. Sub nici o formă. Şi legislaţia românească, de mai bine de un secol, a fost recunoscută în Europa, până în 1944, ca una dintre cele mai bune. Dacă se dorea o lege bună, nu trebuia decât să se reactualizeze legislaţia de dinainte de 1944 şi aveam din nou cea mai bună legislaţie din Europa, o legislaţie cu specific românesc. Şi mi-aş permite ca, în acest context, să-l citez pe apreciatul sociolog Ilie Bădescu, care, în cadrul unei salutare dezbateri-semnal de alarmă pe această temă, organizată de Liga Studenţilor şi A.S.C.O.R., a dezvăluit că, într-o discuţie purtată cu câteva personalităţi româneşti, o distinsă reprezentantă a Europei, doamna Karen Fog, a făcut următoarea mărturisire: „Este păcat că în România dezbaterile despre integrare se limitează la alinierea legislaţiei şi a standardelor la cele comunitare, dar nu se discută problemele de fond. Aceste probleme sunt evitate. între altele, legislaţia trebuie adaptată nu numai la exigenţele comunitare, ci şi la nevoile României însăşi.” Iată, deci, că până şi înalţi demnitari europeni încearcă să ne deschidă ochii şi ne atrag atenţia că noi nu mai ştim să ne respectăm.”
Domnia sa mai arata ca primii care au incalcat Constitutia Romaniei in acest sens au fost tocmai cei care trebuiau sa o apere, in tara si in strainatate. Astfel, precedendul vanzarii unei suprafete de pamant romanesc unei firme straine s-a realizat in 1999, cu aprobarea serviciilor (i)responsabile, a fost creat printr-o Ordonanta de Urgenta, cu nr. 12/1999, “privind schimbul terenului în suprafaţă de 5.000 metri pătraţi, situat în Bucureşti – România, aflat în domeniul privat al statului şi în administrarea Ministerului Afacerilor Externe, cu construcţia şi terenul aferent situ­ate în Berlin – Germania, proprietatea firmei germane Tercon Bau GmbH – Projectan-Wicklung”, pentru constructia ambasadei Romaniei la Berlin. Din discutia specioasa dar foarte agreabila de mai jos aflati si ce tari europene nu isi vand pamantul catre straini. De ce o face Romania? (Victor Roncea)

Continuare la Ziaristi Online