Un excelent articol al lui Cornel Ungureanu în revista Orizont. Istoria literaturii române între G. Călinescu, E. Constantinescu şi N. Manolescu.

„Prea multe pagini consacrate literaturii actuale poartă marca insului care trăieşte sentimentul puterii absolute şi, în consecinţă, al revanşei: nu a ajuns preşedintele ţării, nu a reuşit să ţină la suprafaţă un partid politic, nu a reuşit să fie Cristian Tudor Popescu sau Ion Cristoiu, aşa că Istoria critică a literaturii... trebuie să fie un spectacol demn de rolul său în Istorie. (În paranteză fie spus, eminentul critic a încercat să devină vedetă TV: la ani-lumină de cei care îşi făceau emisiunile cu şarm, Nicolae Manolescu a rămas prea departe de cei care puteau asigura, fie şi la emisiuni simetrice, un rating corespunzător.) Vedetă înainte de 1989, Nicolae Manolescu a încercat să devină supervedetă într-un timp în care succesul era asigurat de supervedete: s-a încercat în cariera politică şi a reuşit (spun adversarii, dar şi o parte dintre prieteni) să distrugă un partid politic, a ratat şansa media – oferte importante veneau din cele mai solide instituţii media. A rămas Istoria critică a literaturii române, de mult anunţată“