Despre amanare. Talcuiri ale Sfantului Teofan Zavoratul.

Luca 16

1. Şi zicea şi către ucenicii Săi: Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a fost pârât lui că-i risipeşte avuţiile.

2. Şi chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia ta, căci nu mai poţi să fii iconom.

3. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.

4. Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomie.

5. Şi chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât eşti dator stăpânului meu?

6. Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul şi, şezând, scrie degrabă cincizeci.

7. După aceea a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul: Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.

8. Şi a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii.

9. Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice.

10. Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept.

11. Deci dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţia nedreaptă, cine vă va încredinţa pe cea adevărată?

12. Şi dacă în ceea ce este străin nu aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru? ( “ Teologia mistica a Bisericii de Rasarit “ , pag. 213 )

Pilda despre iconomul cel nedrept dat în vileag. Vezi cum s-a priceput acesta să iasă din încurcătură ? De ne-am pricepe cu toţii să ne rostuim astfel viaţă tihnită după ieşirea din trup ! Dar nu : „Fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii". De ce s-a pus în mişcare iconomul ? Fiindcă necazul îi sufla în ceafă. Apropierea nevoii i-a dat puteri şi isteţime şi a reuşit să se descurce repede. Dar pe noi, oare, nu ne paşte necazul ? Moartea poate să ne ajungă în orice clipă, şi după aceea vei da îndată socoteală de icono-mia ta. Toţi cunosc acest lucru şi totuşi nimeni nu se urneşte din loc. Ce mai întunecare va fi fiind şi asta ? Nimeni nu crede că va muri îndată, ci presupune că o să mai traiasca o zi-două; chiar dacă nu-şi face o socoteală precisa, este, oricum, încredinţat că mai are până când îl va ajunge moartea. De aceea i se şi pare că necazul este încă departe, iar pregătirile spre a-1 întâmpina le amână pentru altă dată. Nimeni nu are de gând să rămână întreaga viaţa neîndreptat, ci doar spune: „Nu azi"; şi întrucât întreaga viaţă este alcătuită din „zile de azi", piere grija de viitor. ( Sf. Teofan Zavoratul ).

Luca 13

1. Şi erau de faţă în acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor.

2. Şi El, răspunzând, le-a zis: Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai păcătoşi decât toţi galileienii, fiindcă au suferit aceasta?

3. Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.

4. Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim?

5. Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.

6. Şi le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin, sădit în via sa şi a venit să caute rod în el, dar n-a găsit.

7. Şi a zis către vier: Iată trei ani sunt de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar?

8. Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi voi pune gunoi.

9. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia.

Pilat a amestecat sângele unor galileeni cu jertfele lor. Domnul a zis: „Dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel"; s-a surpat turnul din Siloam şi a ucis 18 oameni. Domnul iarăşi a zis: „Dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel". Prin asta lasă să se înţe­leagă că atunci când pe alţii îi ajunge o astfel de nenoro­cire, trebuie să ne gândim din ce pricină şi cu ce ţel s-a în­tâmplat aceasta şi să ne întoarcem cât mai repede asupra sufletului nostru, cercetând dacă nu cumva îl apasă oare­care păcate vrednice de a fi pedepsite vremelnic spre înţelepţirea altora şi să ne sârguim a le şterge prin pocăinţă. Pocăinţa curăţă păcatul şi îndepărtează pricina care atra­ge nenorocirea. Atâta vreme cât omul se află în păcat, se­curea stă la rădăcina pomului vieţii lui, gata să-1 taie; însă nu-1 taie, fiindcă Dumnezeu aşteaptă pocăinţa ta. Pocăieşte-te şi securea va fi îndepărtată, iar viaţa ta va merge spre sfârşitul ei după fireasca rânduială; dacă nu te vei pocăi, aşteaptă-te să fii tăiat. Cine ştie dacă o să mai apuci anul viitor. Pilda smochinului neroditor ne arată că Mân­tuitorul roagă dreptatea lui Dumnezeu să-1 cruţe pe fiecare păcătos, în nădejdea că acesta se va pocăi şi va aduce roade bune. Se întâmplă însă ca dreptatea dum­nezeiască să nu se mai lase înduplecată de mijlociri şi cu greu să se mai învoiască a lăsa pe păcătos un an între cei vii. Dar tu, păcătosule, ştii oare dacă vei mai trăi, nu un an, ci o lună, o zi, clipa ce vine ? ( Sf. Teofan Zavoratul )

- talcuiri aduse in atentie de un colaborator al blogului