Rar am citit un articol mai prost documentat decât acesta! Deşi moaştele Părintelui Ilie Lăcătuşu sunt întregi, bine mirositoare şi făcătoare de minuni, titlul articolului este „Moaştele părintelui Ilie Lăcătuşu din Cimitirul Giuleşti, făcătoare de minuni?”.
Avizi de senzaţional, redactorii ziarului „Adevărul” (Maria, Emilia şi Cătălina) spun o sumă de ... minciuni! Articolul nu e nici măcar original, Realitatea TV sau Jurnalul Naţional (ca să fim drepţi, trebuie menţionat că JN a avut şi o serie de abordări corecte ale temei sfinţilor din închisori) scriind şi ele despre acest subiect acum ceva timp, în aceiaşi cheie. E dureros că sunt ziarişti care uită că sunt botezaţi şi că e un sacrilegiu a scrie cu necuviinţă despre oamenii cu viaţă sfântă. Deşi Părintele Ilie Lăcătuşu (acesta este numele corect al Părintelui, şi nu Lăcătuş, aşa cum apare menţionat de câteva ori în articol) a trecut la cele veşnice în 1983 (la data de 22 iulie), nu este adevărat că a murit în închisoarea din Târgu-Ocna, unde şi-ar fi petrecut ultimele zile alături de Valeriu Gafencu, Sfântul închisorilor. Aşa cum ştim, Sfântul Valeriu Gafencu s-a născut în ceruri în data de 18 februarie 1952.
Pe lângă lipsa de documentare, autoarele articolului (trei, Doamne, şi toate trei!) vădesc un cras analfabetism teologic, în care musteşte mai toată presa din România. Chiar şi când fac un lucru aparent bun, citând un fragment din mărturia Părintelui Ioan de la Rarău, ziaristele cu pricina nu se sfiesc a vorbi despre preoţii... vrăjiţi! Ca să nu mai vorbim despre pretenţia acestora ca oamenii să definească tipul de miracol pe care l-au trăit!
Un prieten din rândul preoţilor îmi spunea că femeile din Bucureşti sunt, în pofida aparenţelor, printre cele mai credincioase din România. Cele trei ziariste să fie excepţia de la regulă? Dumnezeu ştie, dar nădăjduiesc ca ziariştii să nu se mai apropie de cele sfinte cu necurăţia lumescului, dornic de senzaţional. (F.P.)
Iată articolul: Misterele Bucureştiului: Moaştele părintelui Ilie Lăcătuşu din Cimitirul Giuleşti, făcătoare de minuni?
Deşi moaştele părintelui nu au fost canonizate, zeci de creştini din Bucureşti merg săptămânal la cripta lui din cimitirul Giuleşti pentru a se închina. Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române spun că au luat în calcul sanctificarea preotului în viitorul apropiat.
Fost deţinut politic, preotul Ilie Lăcătuşu, la căpătâiul căruia lumea lasă bani în speranţa unei minuni, a murit, ca un mare mucenic, în 1983, în închisoarea din Târgu-Ocna, unde şi-a trăit ultimele zile alături de Valeriu Gafencu, supranumit «Sfântul închisorilor».
15 ani mai târziu, în 1998, când a murit şi soţia preotului, care trebuia îngropată alături de el, familia a rămas stupefiată în faţa osamintelor părintelui care au fost deshumate: carnea de pe el nu putrezise şi, mai mult decât atât, emana un miros de mir, deşi nu fusese îmbălsămat când a murit!
Împăcare sufletească
Curioşi să vedem cum s-a născut legenda moaştelor făcătoare de minuni, am mers la cimitirul Giuleşti şi am găsit, pe o ploaie infernală, mai mulţi bucureşteni, uzi până la piele, încolonaţi, în faţa unui cavou care arăta mai degrabă cu o odaie din lemn, făcând cruci şi pregătindu-se să pupe oasele preotului.
Pentru mai multă ordine, familia a stabilit ca accesul să se facă doar sâmbăta şi duminica, între orele 14.00 şi 18.00.
O femeie, îngenucheată în faţa criptei, aprinde flori şi nu conteneşte din plâns până nu i se dă acceptul de a intră lângă sicriu, acolo unde să poată atinge moaştele. „Lumea vine la el şi se roagă pentru ca ştie că e un sfânt. Nu doar că nu a putrezit, dar el a mai fost şi văzător cu duhul, prezicea viitorul, deci avea puteri supraomeneşti”, ne spune cu capul închinat una dintre doamnele care vine constant în cimitirul Giuleşti, acolo unde se află sicriul cu moaşte.
Din spate mai sare o credincioasă. „Degeaba, dacă nu ai credinţă şi nu crezi că părintele Lăcătuş e sfânt, nu se leagă nicio minune. Trebuie să intri la el cu sufletul deschis, să-l atingi şi să crezi în el”, spune doamna Floarea.
Niciunul dintre cei care au venit de mai multe ori să se roage la căpătâiul moaştelor nu poate defini ce tip de miracol a trăit după aceea, însă toţi vorbesc despre „o împăcare sufletească”.
Preoţii, vrăjiţi
Singurii care bagă mâna în foc că au trăit experienţe inexplicabile în timp ce se rugau lângă trupul neînsufleţit al lui Ilie Lăcătuş sunt preoţii.
„Când am ridicat capul şi m-am uitat la el era cu ochii deschişi mari. Atunci, neaşteptat - pentru că sfântul face minuni, deschide ochii, se mişcă, vorbeşte la cei care sunt vrednici - eu, socotindu-mă cu totul nevrednic de aşa ceva, am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari.
Am plecat din nou capul şi am făcut o rugăciune şi când am ridicat din nou capul, ochii i-a mişcat în direcţia mea, se uită cum se uită oamenii fără să învârtă capul - dar ochii i-a învârtit exact spre mine. Am mai mers altă data, că la doi ani, şi am intrat iar la părinte. Am pus iarăşi capul pe sicriu şi m-am rugat; înainte însă iarăşi am pus mâinile mele pe mâinile lui - ţepene complet, reci că gheaţă, cum sunt morţii şi, după ce m-am rugat puţin, am pus mâinile mele pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui se mişcă în sus şi în jos, se mişcau cu mâinile mele”, povesteşte părintele Ioan de la Rarău, cel care l-a cunoscut pe Lăcătuş, pentru autorul cărţii „Din temniţe spre sinaxare”.
Acesta mai spune despre părinte că avea o credinţă zdravănă, şi că îi combătea pe toţi activiştii de partid pentru că ştia să discute sub toate aspectele, plus că ştia vreo şase limbi străine.
Familia cere bani pentru închinăciune
Urmaşii preotului Lăcătuşu sunt cei mai convinşi de faptul că străbunul lor este un adevărat sfânt si făcător de minuni inca din momentul descoperirii trupului neputrezit al acestuia, atunci când unul dintre nepoţii săi l-a atins şi, timp de o săpătâmână, mână dreaptă a tânărului şi-a păstrat mirosul de smirnă, specific sfintelor moaşte.
„Nu eram singurul care simţeam această mireasmă deosebită, şi cei din jurul meu au remarcat-o”, explica atunci băiatul. Nu la fel de uşor explică familia şi motivul pentru care au amenajat o „cutie de donaţii” în interiorul criptei, unde se adună sume frumuşele de bani, fapt considerat anormal şi de reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române (BOR).
„Nu e normal ce se întâmplă acolo, că se dau bani pentru închinăciune. Dar dacă parohia bisericii de-acolo decide asta, şi am înţeles ca menţine sub control toată treaba, nu ne putem implica”, ne-a declarat purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Constantin Stoica.
Pe lista de canonizări a Bisericii
Cât priveşte canonizare părintelui Lacatusu, BOR spune că acest lucru se va întâmpla. „Parintele există pe o lista de posibilă canonizare. Doar că, în practica ortodoxă nu există grabă, deci acest lucru nu ştim când s eva întâmpla”, a mai spus Stoica.
La data de 29 septembrie 1998, trupul preotului Ilie Lăcătuşu a fost găsit intact şi mirosind a mir. Trupul neputrezit avea o greutate de 7-8 kg, fiind găsit în condiţiile corespunzătoare sfintelor moaşte: nestricăcios, frumos mirositor, uscat şi uşor, pielea de culoarea alunului, păstrându-şi dimensiunile şi aspectul, pe care privindu-l lasă impresia unui om care doarme.
Maria Apostol, Emilia Sava, Cătălina Slujitoru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu