Stalin despre Basarabia si 28 iunie 1940. Fostul agent rus Victor Suvorov sparge gheata GRU si a NKVD

„În vara lui 1940, printr-o ticăloasă campanie „eliberatoare”, Stalin a rupt din România Bucovina şi Basarabia. Chiar la gura Dunării, malul estic al rîului, pe o porţiune de cîteva zeci de kilometri, a trecut la Uniunea Sovietică. Imediat a fost mutată aici Flotila Dunării, formată în prealabil. N-a fost uşor să fie strămutate vasele de pe Nipru: vasele mici au fost transportate pe calea ferată, iar cele mari au fost aduse cu măsuri speciale de siguranţă, pe timp favorabil, prin Marea Neagră.”…
„În iunie 1940, cînd armata germană lupta în Franţa, din ordinul lui Stalin şi fără nici un fel de consultare cu aliaţii germani, Jukov (foto dreapta cu Stalin) a rupt o bucată din România – Basarabia – şi a adus navele fluviale în Delta Dunării. Dacă Hitler va face încă un pas spre apus, în Marea Britanic, cine garantează că Jukov, din ordinul aceluiaşi Stalin, nu va mai face încă un pas în România, un pas de o sută de kilometri, fatal pentru Germania?
Hitler a cerut şefului diplomaţiei sovietice să îndepărteze ameninţarea asupra inimii petroliere a Germaniei. Stalin şi Molotov n-au făcut acest lucru. Cine este vinovat de începerea războiului?
Cine pe cine a ameninţat’ Cine pe cine a provocat la acţiuni în replică?
Studiind în amănunt problema, marele istoric britanic L. Hart a stabilit că planul german din iulie 1940 a fost foarte simplu: pentru a apăra România de agresiunea sovietică trebuia ca atacul german să se dea în altă parte, distrăgînd atenţia Armatei Roşii de la cîmpurile petroliere.”…
„De ce a luat Stalin Basarabia în iunie 1940 ne spune telegrama sa din 7 iulie 1941 adresată comandantului Frontului de Sud, generalul de armată LV. Tiulenev. Stalin cere ca Basarabia să fie menţinută cu orice preţ, „avînd în vedere că teritoriul Basarabiei ne este necesar ca bază de plecare la atac pentru organizarea ofensivei”…
„Hitler lovise deja prin surprindere, iar Stalin nici nu se gîndea la apărare. Principala lui grijă este să organizeze ofensiva pornind din Basarabia. Căci ofensiva din Basarabia înseamnă ofensiva asupra cîmpurilor petroliere româneşti.
În cariera lui Stalin au fost puţine erori. Una dintre cele puţine, dar cea mai importantă, a fost luarea Basarabiei în 1940. Trebuia ori să cucerească Basarabia şi să meargă mai departe pîna la Ploieşti, acest fapt însemnînd prăbuşirea Germaniei, ori să aştepte pînă ce Hitler va debarca în Marea Britanic şi, după aceea, să cucerească Basarabia şi întreaga Românie, acest fapt însemnînd sfîrşitul „Reichului de o mie de ani”.
Stalin a făcut un pas înspre petrol, cucerind un cap de pod pentru o viitoare ofensivă, şi s-a oprit aşteptînd. Prin aceasta şi-a arătat interesul pentru petrolul românesc şi l-a speriat pe Hitler, care pînă atunci luptase în Vest, în Nord, şi în Sud, fără să acorde atenţie „neutrului” Stalin.
Luarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică şi concentrarea în această zonă a unor însemnate forţe de agresiune inclusiv corpul de armată de desant aerian şi Flotila Dunării, l-au obligat pe Hitler să examineze situaţia strategică din cu totul alt punct de vedere şi să-şi ia măsurile de prevedere corespunzătoare. Era însă cam tîrziu! Nici măcar atacul prin surprindere al Wermachtului asupra Uniunii Sovietice nu l-a mai putut salva pe Hitler şi imperiul său… Hitler a înţeles de unde vine principala primejdie, dar prea tîrziu. Trebuia să fi gîndit la acest lucru înainte de semnarea pactului Molotov-Ribbentrop.”…
„Şi iată că facem o unică, dar însemnată descoperire: în prima jumătate a lui iunie 1941, în Uniunea Sovietică s-a înfiinţat cea mai puternică armată din lume, însă NU LA GRANIŢA GERMANĂ. Faptul e uluitor. Există suficiente mărturii că sporirea titanică a puterii militare sovietice la frontiera vestică (în Primul eşalon strategic, în special) n-a fost provocată de ameninţarea germană, ci de alte considerente. Poziţia Armatei 9 indică limpede aceste considerente: aceasta s-a înfiinţat LA GRANIŢA ROMÂNEASCĂ.
După prima dispariţie, Armata 9 apare subit în iunie 1940 la graniţa românească. Acum însă nu mai este o armată de gradul al doilea, ci o autentică armată de şoc. Se pregătea o „campanie eliberatoare” în Basarabia, iar sursele sovietice arată că, „Armata 9 s-a înfiinţat special pentru rezolvarea acestei probleme importante” (V7/, 1972, Nr. 10, pag. 83). Pregătirea armatei s-a făcut cu cei mai agresivi comandanţi, în ajunul „campaniei eliberatoare”, armata a fost inspectată de K.K. Rokossovski, abia eliberat din închisoare. Armata 9 a intrat în componenţa Frontului de Sud, – avînd calitatea de lider-cheie printre celelalte armate, la fel cum fusese Armata 7 în Finlanda. Frontul era comandat de G.K. Jukov personal. După o scurtă „campanie eliberatoare”, Armata 9 dispare din nou. Apoi, sub acoperirea Comunicatului TASS din 13 iunie 1941, reapare pe acelaşi amplasament de unde începuse „eliberarea” cu un an în urmă. Acum nu mai era pur şi simplu de şoc, ci de supraşoc, se pregătea să devină cea mai puternică armată din lume. Pentru ce? Pentru apărare? Nu, de partea română sunt trupe prea puţine, dar chiar dacă ar fi fost multe, nici un agresor nu va da lovitura principală prin România, din cele mai elementare considerante geografice, însă noua „campanie eliberatoare a armatei 9 în România putea să schimbe întreaga situaţie strategică din Europa şi din lume. România este principala sursă de petrol pentru Germania. O lovitură asupra României înseamnă moartea Germaniei, înseamnă oprirea tuturor tancurilor şi avioanelor, a tuturor maşinilor, vaselor, a industriei şi transportului. Petrolul este sîngele războiului, iar inima Germaniei, oricît ar părea de curios, se afla în România. O lovitură asupra României înseamnă o lovitură direct în inima Germaniei.”…
„Hitler a făcut ca toate acestea să nu se întîmple. În comunicatul guvernului german, transmis guvernului sovietic în momentul începerii războiului, sunt indicate cauzele acţiunii germane împotriva Uniunii Sovietice. Printre aceste cauze este şi concentrarea lipsită de temei a trupelor sovietice la graniţele României, ceea ce reprezintă un pericol fatal pentru Germania. Toate acestea
nu sunt născociri ale „propagandei lui Goebbels”. Armata 9 de „supraşoc” a luat fiinţă ca armată pur ofensivă. Generalul-colonel P. Belov mărturiseşte că şi după începerea operaţiunilor germane pe teritoriul sovietic, în armata 9 se consideră că, „fiecare misiune defensivă este ceva de scurtă durată” (V7/, Nr. 11, pag.65). De fapt, de această boală sufereau toate armatele, nu numai armata 9.
O informaţie cu mult mai interesantă despre starea de spirit în Armata 9 aduce triplul Erou al Uniunii Sovietice, mareşalul de aviaţie A.I. Pokrîşkin (pe atunci locotenent major, locţiitor al comandantului escadrilei de avioane de vînătoare din cadrul Armatei 9). Iată discuţia lui cu un „burtă-verde care nu fusese tăiat pînă atunci” şi căruia „eliberatorii” îi luaseră magazinul. Suntem în Basarabia „eliberată”,  în primăvara lui 1941.
“- O, Bucureşti! Dacă aţi vedea ce oraş frumos!
- Cîndva am să-l văd, i-am răspuns cu convingere. Stăpînul magazinului a făcut ochii cît
cepele, aşteptînd ce voi spune mai departe.
A trebuit să schimb tema discuţiei” (A.I. Pokrîşkin, Cerul războiului, pag. 10).”…
„Soldaţii germani au intrat pe teritoriul inamicului toţi ca unul, în acelaşi moment. Cei ai lui Stalin au făcut la fel în Finlanda, în Mongolia şi în Basarabia. La fel urmau să procedeze şi în războiul cu Germania.”…
„Sovietizarea Finlandei a fost şi mai minuţios pregătită, în momentul în care „clica militaristă finlandeză a început provocarea armată”, Stalin avea deja în rezervă un „preşedinte” comunist finlandez, un „prim ministru” şi un întreg „guvern”, incluzîndu-l şi pe cekistul şef al „Finlandei democratice libere”. Şi în Estonia, Lituania, Letonia, în Basarabia şi în Bucovina s-au găsit „reprezentanţi ai poporului”, care cereau alipirea la „marea familie frăţească”, s-au găsit (uimitor de repede) preşedinţi de comitete revoluţionare, asesori populari, deputaţi ş.a.m.d.”…
„Din mai 1940 pînă în februarie 1941, au fost reatestaţi (au susţinut examene şi colocvii) 99.000 de activişti din rezerva de partid, inclusiv 63.000 de activişti ai comitetelor de partid. Reciclarea nomenclaturii merge în ritm susţinut. Şi nu numai reciclarea. Apar ordinele de mobilizare. La 17 iunie 1941, încă 3.700 de lucrători din nomenclatură primesc ordinul de chemare la dispoziţia armatei! Se pregăteşte o nouă sovietizare?

 

Nu numai şefii partidului au sovietizat Estonia, Lituania, Letonia, Ucraina Occidentală şi Bielorusia Occidentală, Basarabia şi Bucovina, dar şi „organele corespunzătoare” au întins o mînă de ajutor, în spatele „reprezentanţilor” şi a „celor în slujba poporului”, NKVD „ajută pe muncitorii şi ţăranii răsculaţi să întărească puterea proletariatului”. Primii care au trecut hotarele sunt grănicerii NKVD. „Acţionînd în mici grupuri, ei au cucerit şi au luat în stăpînire podurile şi încrucişările de drumuri” (VJJ12, 1970, Nr.7, pag.85).”…
„De exemplu: la 25 iunie 1941, la graniţa românească, şalupele grănicerilor sovietici au desantat în raza oraşului Chilia. Formaţiunea de desant a cucerit un cap de pod. Pentru aceasta, desantiştii au fost susţinuţi cu foc de către agenţii NKVD”…
„Dar chiar şi pînă la agresiunea lui Hitler, NKVD a lucrat cu aceeaşi anvergură – datele operaţiunilor desfăşurate în 1940 în Estonia, Lituania, Letonia, Ucraina occidentală, Bielorusia, Bucovina şi Basarabia nu sunt însă publicate nicăieri. Dar sunt publicate destule materiale pe această temă de către victime…”

Victor Suvorov / Extrase din “Spargatorul de Gheata – Cine a declansat al doilea razboi mondial?“

Semnalat de Ziaristi Online

KARADENIZ PRESS: Kremlinul, suspectul principal în catastrofa aviatică de la Smolensk.

Serviciile preşedinţiei poloneze şi ale premierului au inceput ieri organizarea funeraliilor preşedintelui Lech Kaczynski, mort saptamana trecuta în catastrofa aeriană din Rusia, relateaza mass-media poloneza, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Funeraliile preşedintelui Lech Kaczynski, al cărui sicriu va fi expus publicului de marţi, vor avea loc duminica, iar pentru înmormântare sunt avute în vedere trei locuri: la Varşovia – Catedrala „Sf. Ioan” sau cimitirul istoric Powaski, şi la Cracovia – Catedrala Wawel, unde odihnesc regi şi preşedinţi ai Poloniei. Concomitent, in capitala rusa Moscova, rudele celorlalte 96 de victime continuă identificarea trupurilor, în majoritate desfigurate. Corpurile victimelor se află la morgă în capitala rusă, unde au fost transferate după accidentul de lângă Smolensk. Doar 14 rămăşiţe au putut fi identificate, alte zece ar putea fi recunoscute după semne particulare, pentru identificarea celorlalte fiind necesare teste genetice. Toată lumea aşteaptă rezultatele anchetei privind cauzele accidentului, premierul rus, Vladimir Putin, promiţând din nou ieri o „anchetă obiectivă şi completă”. În ajun, comitetul de anchetă al Parchetului rus a declarat că nu se pune problema unei defecţiuni tehnice a aparatului, profilându-se ipoteza unei erori de pilotaj. În paralel, experţi ruşi şi polonezi studiază cutiile negre. Varşovia păstrează tăcere totală privind opinia sa în ceea ce priveşte cauzele, dar polonezii le-au cerut ruşilor să lucreze la locul accidentului până joi.

Potrivit controlorilor aerieni de pe aeroportul militar de la Smolensk, piloţii polonezi au încercat să aterizeze de trei ori, a patra tentativă fiind fatală. Condiţiile meteo erau nefavorabile, ceaţa, foarte deasă, şi au ignorat sfatul – şi nu ordinele, aşa cum susţin oficiali ruşi – de a ateriza la Minsk sau la Moscova. Experţii arată că piloţii ar fi putut fi victimele unei proaste coroborări a altimetrelor. Avion vechi, echipat cu instrumente rustice, Tupolev 154 nu permite aterizarea pe orice vreme, iar aeroportul din Smolensk nu dispune decât de două balize antice NDB (sistem ce datează din anii 1930), o categorie de emiţători pe cale de dispariţie în restul lumii.
Pilotul avionului prezidential polonez care s-a prabusit la Smolensk cunostea foarte bine limba rusa si avea deja la activ aterizari pe acest aeroport, scrie marti presa poloneza, dupa ce in ziua precedenta un controlor de trafic din Rusia, Pavel Plusnin, ultimul care a vorbit cu echipajul avionului, s-a plans ca pilotii vorbeau “prost ruseste”. Oficialii polonezi sustin insa ca Arkadiusz Protasyuk, comandantul navei, vorbea la perfectie limba rusa si engleza, scrie publicatia rusa RBK, citata de Olga Popescu in presa online de la Bucuresti. Bartosz Strolinski, colonel in armata poloneza, a precizat ca zburase impreuna Protasyuk la Smolensk cu trei zile inainte de tragedie, cand l-au dus in Rusia pe premierul Donald Tusk.

Verdict israelian

Mass-media israeliană a criticat versiunea oficială a autoritatilor ruse in cauzele accidentului din regiunea Smolensk. Unele publicații israeliene sunt înclinate să vadă în acest accident un „asasinat în stil Kremlin”, informează izrus.co.il, citata de mass-media internationala. Principalele surse mass-media israeliene a treia zi contestă explicațiile oficiale privind cauzele accidentului de lângă Smolensk, care a dus la moartea președintelui Lech Kaczynski și altor înalți oficiali polonezi. Multi comentatori cred că această tragedie a fost pusă la cale de Kremlin, care-l “ura” pe Kaczynski, din cauza opiniilor sale anti-ruse.
Prima dintre mass-media israeliană care a menționat o posibilă implicare a lui Putin, a fost al doilea canal ITV. „Kaczynski a fost mantaua roșie a toreadorului pentru Putin și Medvedev”, spunea în seara de 10 aprilie, editorul departamentului de știri internaționale, Arad Nir. Prezentatorul de știri a subliniat că, atât timp cât ancheta se desfășoară sub supravegherea Putin, este puțin probabil să se afle vreodată adevărul despre cauzele accidentului.
A doua zi, la 11 aprilie, toate edițiile tipărite speculau deja tema teoriei conspirației. „Polonezii, care sunt obișnuiți să se simtă înconjurați de dușmani, cu greu pot să creadă că toată conducerea politică și militară a dispărut, ca urmare a unui accident, provocat de un set tragic de circumstanțe, defecțiuni tehnice și factorul uman”, scria ziarul Yediot Ahronot. Ziarul Ha’aretz adaugă: ”În primele ore după accident în Polonia a devenit răspândită teoria a conspirației despre implicarea rușilor în accidentul de avion, pe fonul relației tensionate între Kaczynski și Putin”. Publicația Maariv a mers și mai departe, intitulându-și un articol „Mirosul lichidării”. „Moscova a promis să investigheze, Putin a devenit șef al comisiei de anchetă, dar este puțin probabil ca adevărul să iasă vreodată la iveală”, se spune în articol. Site-ul NRG al aceleiași publicații, publica: „Acuzațiile de asasinarea vizată în stil Kremlin va însoți această poveste în următorii ani, eventual întotdeauna”. Un important comentatorul politic, Ynet Atila Somfalvi, scria pe „Facebook” că “niciodată nu i-a putut suporta pe ruși şi acum aceștia sunt principalii suspecți”. Chiar și publicația religioasă Be-Hadrei Haredim, care de obicei nu acordă atenție politicii internaționale, menționa: ”Este posibil ca Rusia și conducătorii ei, care, puțin spus, nu-l simpatizau pe președintele Kaczynski, stau în spatele morții acestuia”.

Suspiciuni media

În după-amiaza zilei de 11 aprilie motivele prăbușirii avionului polonez în regiunea Smolensk a fost discutat de jurnaliștii și analiștii în domeniul afacerilor internaționale ai postului public de radio Reshet Bet. Cei mai mulți dintre cei prezenți afirmau că Putin este direct implicat în moartea președintelui Kaczynski.

Preşedintele Poloniei a MURIT într-un accident aviatic în Rusia, unde mergea pentru a comemora ofiţerii polonezi ucişi de sovietici la Katyn. Update.

Un avion în care se afla preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski, s-a prăbuşit în apropierea aeroportului Smolensk, din vestul Rusiei.

Aeronava efectua o cursa pe ruta Varşovia - Smolensk, iar la bordul acesteia se aflau 87 de persoane. Potrivit primelor informaţii, nu există niciun supravieţuitor, transmite Reuters, care citeaza presa de la Moscova. Agenţia ITAR-TASS a comunicat că avionul s-a prăbuşit la 10.56 ora Moscovei.

Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Poloniei afirmă că la bordul avionului nu erau mai mult de 90 de persoane. EURONEWS transmite că la bord se aflau 127 de persoane.

Autorităţile poloneze au confirmat că la bordul avionului se afla preşedintele polonez împreună cu soţia sa, precum şi câţiva oficiali ai statului.

Imediat după impact, aeronava a luat foc. După primele informaţii, nu există supravieţuitori. Aeronava, un TUPOLEV 154, s-a părbuşit în apropiere de aerodromul militar de la Smolensk.

Preşedintele polonez urma să participe la ceremonia de la Katyn, care comemorează 70 de ani de la executarea de către NKVD, la ordinul lui Stalin, Veaceslav Molotov şi Lavrenti Beria, a aproximativ 22.000 de ofiţeri ai armatei poloneze. (Andrezj Wajda, important regizor polonez, a realizat în 2007 o pelicula pe această temă şi intitulată chiar Katyn).

Pagina de internet www.wikipedia.org şi-a actualizat informaţia şi la biografia lui Lech Lech Kaczynski se pecifică faptul că a murit într-un accident de avion în Rusia pe 10 aprilie 2010.

Update 1. "O tragedie de neconceput", aşa a descris Lech Walesa, fostul preşedinte al Poloniei, moartea preşedintelui Lech Kaczynski şi a celorlalţi oficiali polonezi. "Acesta este al doilea dezastru ca gravitate după Katyn. Întâi este ucisă floarea celei de a Doua republici poloneze, în pădurea de lângă Smolensk, acum elita intelectuală a celei de a Treia republici poloneze moare în acest accident tragic, când se apropia de aeroportul din Smolensk", a declarat Walesa. În 1940, în pădurea Katyn au fost executaţi mii de ofiţeri polonezi.

Update 2. Printre cei aflati la bordul avionului se aflau, pe langa conducerea politica a Poloniei, conducatori militari, religiosi, dar si urmasi ai celor omorati la Katyn. Lista integrala a celor decedati aici:

http://translate.googleusercontent.com/translate_c?hl=ro&sl=pl&u=http://wiadomosci.gazeta.pl/Wiadomosci/1,80273,7752563,Prezydenckim_Tu_154_lecialy_najwazniejsze_osoby_w.html&prev=/search%3Fq%3Dgazeta.pl%26hl%3Dro%26client%3Dfirefox-a%26hs%3DBaX%26rls%3Dorg.mozilla:en-US:official&rurl=translate.google.com&usg=ALkJrhgY5c3N3uYbVxf-9Bey6kms5Gk0hw