Am citit in revista Permanente pe luna aprilie 2011 un spumos articol semnat Pavel Nicoara, intitulat “Comentarii pe marginea atacurilor lui M. Platon, Ghe. Fedorovici si Al. Racu “ si articolul “Criteriul adevarului”de Bogdan Munteanu.
Nu vreau sa ma exprim polemic, am invatat de la doamna Aspazia Otel Petrescu ca polemica e distructiva, ci as dori din suflet sa pledez pentru unitatea romanilor.
Recunosc ca nu am citit lucrarile referitoare la legionari ale domnilor mentionati, dar cunosc intr-o oarecare masura accentele critice la care este supusa Miscarea Legionara de o parte a intelectualitatii romanesti.
Consider ca in majoritatea cazurilor critica nu are la baza reaua credinta, ci o neputinta fireasca a noastra, a celor educati in comunism, de a descifra complexitatea fenomenului legionar; un fenomen care scapa oarecum ratiunii daca ne amintim afirmatia Capitanului “nu ne-am adunat cei care gandeam la fel ci acei care simteam la fel.“
Parintele Justin Parvu definea Miscarea Legionara ca o “taina mare”, o taina pe care –eventual o putem descifra prin credinta , avand ca instrument de simtire si investigare: dragostea. ”Analiza este diabolica: ea dezbina; sinteza este divina: ea unifica”, spunea parintele Calciu, sa ne apropiem deci de fenomenul legionar cu sfiiciunea si indrazneala dragostei.
Pe cale rationala trebuie sa avem decenta de a ne descoperi capetele in fata elitei interbelice, care in majoritatea ei a fost legionara sau simpatizanta legionara. A ne inchipui ca acesti oameni s-au inselat si ca noi astazi avem perceptia adevarata asupra Miscarii Legionare, imi aminteste de zicerea Sf. Ioan Casian : “nu numai cu vin se imbata mintea omului!“
Cei care au astfel de pareri - fie ca sunt de buna credinta fie ca nu – sunt inregimentati, cu sau fara intentie, la caruta teleghidata a lui Neagu Djuvara , care fiind intrebat : ”Si totusi, maestre, cum va explicati ca in majoritatea ei elita interbelica a fost legionara sau simpatizanta legionara?”, Djuvara confirma afirmatia raspunzand: ”A fost o orbire colectiva!”.
Avem deci pe o parte oameni lucizi ca Neagu Djuvara, iar pe de alta parte oameni orbiti. Atat de orbiti incat au ajuns din greseala si genii, si sfinti, si eroi! Nu vreau sa ma erijez in aparator al Miscarii Legionare, nici nu o cunosc bine, nici nu i-as aduce un elogiu - fiind un om mediocru, vreau sa-mi exprim durerea ca nu apreciem cum se cuvine jertfa si dragostea lor pentru noi . Sunt convins insa ca asemeni unui tata iubitor, desi continuu raniti, ei ne iubesc si ne asteapta: caci ei au constiinta clara a jertfei lor:
“Din luptele si-nfrangerile noastre Din fiecare rana ce ne doare,
Asternem trepte altor noi destine, Din orice rastignire mai adanca
O scara de argint peste dezastre Am pus armuri pe piepturi viitoare
S-o urce pasii lumii care vine. Si-o spada grea in maini ce nu sunt inca.”
Ofrande – Radu Gyr
si a faptului ca nu exista jertfa care sa nu rodeasca:
„In zambetul ce va miji Noi, cei pierduti, re-ntorsi din zari,
Si-n orice geamat viitor, Cu vechiul nostru duh fecund,
Tot noi vom sta, tot noi vom fi, Ne-napoiem si-n disperari,
Ca o samanta-n taina lor. Si-n rani ce-n piepturi se ascund
Si-n orice geamat viitor, Cu vechiul nostru duh fecund,
Tot noi vom sta, tot noi vom fi, Ne-napoiem si-n disperari,
Ca o samanta-n taina lor. Si-n rani ce-n piepturi se ascund
Si-n lacrimi ori in mangaieri,
Tot noi vom curge, zi de zi,
in tot ce maine, ca si ieri,
Va sangera sau va iubi.
Tot noi vom curge, zi de zi,
in tot ce maine, ca si ieri,
Va sangera sau va iubi.
Ne vom intoarce intr-o zi – Radu Gyr
Nu e de mirare ca nu intelegem fenomenul legionar – l-as numi radacina istoriei neamului romanesc care a inflorit in interbelic si a carui roade ne vor hrani pana la sfarsitul veacurilor – ne spune acest lucru parintele Arsenie Papacioc care atunci cand a fost intrebat : ce este Miscarea Legionara, a raspuns: ”N-ai sa pricepi, dar un lucru trebuie sa intelegi si sa te temi caci patronul miscarii legionare este Arhanghelul Mihail, si i-am spus troparul: unde umbreaza darul tau, Mihaile Arhanghele, de acolo se teme toata lucrarea diavolului, ca nu sufera sa ramana langa lumina ta, lucifer care a cazut din cer. De aceea ne rugam tie: sagetile lui cele de foc indreptate cu viclesug impotriva noastra stinge-le prin mijlocirea ta, vrednicule de lauda, Mihaile Arhanghele. Asta era Garda de Fier, i-am spus.”
