14.1.10
A aparut numărul 1 al revistei VEGHEA: EMINESCU ŞI ORTODOXIA
Florin Palas: Războiul împotriva lui Eminescu; IPS Bartolomeu Anania: Imn Eminescului; Mitropolitul Anania: O faţă mai puţin cunoscută a lui Eminescu; Aspazia Oţel Petrescu: Scrisoare deschisă. Răspuns unui frate mai tânăr, contrariat că îl consider pe Mihai Eminescu creştin; Prof. Theodor Codreanu: Eminescu şi canonul occidental; Prof. Univ. Dr. N. Georgescu: Omagiu lui Mihail Eminescu, o lucrare monument; Victor Roncea: Eminescu, chintesenţa inteligenţelor româneşti; Pr. Prof. Ovidiu Moceanu: Problema postumelor eminesciene; Călin Sămârghiţan: Aspiraţia spre transfigurare între “Fiinţă” şi “Nefiinţă” la Mihail Eminescu; Pr. Prof. Radu Ilas: Eminescu - poet naţional cu viziune religioasă; Andreea Nicoară: Chipul Maicii Domnului în poezia eminesciană; Annamaria Kozma: Iarba de la poalele teiului; Nichita Stănescu: Dor de Eminescu; Ioana Palas: Imunizarea cu Eminescu; Vlad Pârău: Basarabia lui Eminescu.
CONFERINTA PENTRU EMINESCU
Institutul de Sociologie, Academia Romana, Centrul de Geopolitica si Antropologie Vizuala, Universitatea Bucuresti, si Fundatia Pentru România va invita vineri, 15 ianuarie 2010, ora 13.00, la Conferinta Publica „PENTRU EMINESCU”, care se va desfasura la Casa Academiei Romane, Str 13 Septembrie nr.13.Participa: Prof Dr Nae Georgescu, Prof Dr Theodor Codreanu, Prof Dr Ilie Badescu, Corneliu Basarab Vlad.
Invitat special: Grigore Lese.
La 160 de ani de la nasterea Românului Absolut se relanseaza, dupa 100 de ani de la tiparire, “Omagiu lui Mihail Eminescu”, de Corneliu Botez, republicat in facsimil de Editura Semne, la 120 de ani de la asasinarea militantului pentru Romania Unita.
Parteneri media: Revistele Veghea si Atitudini si ziarul Curentul.
www.mihai-eminescu.ro
NIMENI ŞI ANANIA
Nimeni absolvise o facultate de sociologie-politologie. Mare lucru nu prea avea ce face. Să ajunga analist politic era greu de tot. Să fie sociolog nu prea avea unde. Doar presa, aflată atunci pe val, era marea şansă.
Nimeni s-a apucat cu tenacitate moldovenească să dea din coate şi din targul Iasilor să ajungă la Bucureşti. Insă în presa centrală nu este aşa simplu, mai ales când nu ai vocaţie de jurnalist şi textele tale sunt încâlcite şi slab documentate, fraza din topor, subiectul zero.
Salvarea era o sursă fierbinte. A găsit-o în CNSAS. Doar că arhivele CNSAS sunt de competenţa istoricilor specializaţi în istorie contemporană şi nu a lui Nimeni. Doar ei cunosc întregul context istoric, birocratic, uman în care un document a fost elaborat. Doar ei îi pot găsi locul în acel puzzle complicat care înseamnă cercetarea istorică, il pot interpreta adecvat. Aşa că Nimeni s-a ars, nu o dată, de mai multe ori. Totuşi, a continuat. Temperament masochist, asta e!
Al doilea pas era găsirea unei ţinte. Dar nu oricare ci una care să producă audienţă, bani şi să fii şi pe placul crocodililor care devorează România. Aşa că, s-a fixat pe personalităţi. Avantajul era enorm. Nu te amestecai în nici un fel de afaceri necurate, şefii dormeau liniştiţi, publicul era asigurat. Un nume mare atrage mai mult decât o afacere îmbârligată.
Una dintre ţintele preferate ale lui Nimeni, de pe când era la Cotidianul, a fost bătrânul Anania. Avea mulţi duşmani dar şi mai mulţi susţinători. Una dintre cele mai complexe personalităţi ale României contemporane. Un mare mărturisitor creştin, un om atent la mersul lumii şi al vremii, un adevărat păstor de suflete. Vorba lui înţeleaptă s-a auzit în orice moment greu sau încercare a României de azi. Sfatul lui e aşteptat de toţi. Bătrânul Anania ne-a dovedit că este într-adevăr Înaltul Bartolomeu, mitropolitul Ardealului. Se spune că atunci cand, Sf. Vasile cel Mare, a fost întrebat de un dregător de ce se opune unei hotărâri imperiale controversate de vreme ce alţi episcopi au aprobat, ar fi zis: ,,Atunci, nu ai văzut episcop!,, Cam aşa este şi cu bătrânul Anania. Pot spune că... am văzut mitropolit.
Pe acest om s-a găsit Nimeni să-l scuipe. Şi nu o dată, ci de mai multe ori. Şi nu prosteşte, ci cu scop. Dracul celebrităţii se plăteşte scump. De aceea Nimeni nu se lasă. Vrea să fie şi ea cineva. Hăituirea asta prin ziare pentru un presupus trecut colaboraţionist, fără nici o bază documentară a unui om adevărat , m-a umplut de scârbă. Căţeaua de serviciu a detractorilor României, a întrecut măsura. Şi, atunci când câinii sar la cai, li se dă cu biciul peste bot.
Şi mai este un adevăr creştin, de mare fineţe psihologică, pe care Nimeni nu îl cunoaşte. Dumnezeu judecă în fiecare dimineaţa lumea şi pe om în funcţie de prezentul în care trăieşte, de fapta în care îl găseşte. Marele secret al învingătorilor este acela că stiu sa se smulga din trecut, prezentul bate trecutul, îl înglobează, îl asimilează, îl transformă în omul care eşti în acel moment. Pe chipul nostru se citeşte trecutul, faptele noastre vorbesc despre el.
Prezentul lui Nimeni dovedeşte nimicul din care vine, golul în care trăieşte. Prezentul Inaltului Bartolomeu mărturiseşte trecutul său, mai mult decât ar face-o trei hârtii mucegăite, cusute cu aţă albă de nimericii de serviciu.
P.S. Si, pentru ca Dumnezeu sa nu ma mai gaseasca in pacat, nu voi mai citi in veci Evenimentul Zilei. Un bun sfat crestinesc.
Sursa:
http://emilia-corbu.blogspot.com/
Nimeni s-a apucat cu tenacitate moldovenească să dea din coate şi din targul Iasilor să ajungă la Bucureşti. Insă în presa centrală nu este aşa simplu, mai ales când nu ai vocaţie de jurnalist şi textele tale sunt încâlcite şi slab documentate, fraza din topor, subiectul zero.
Salvarea era o sursă fierbinte. A găsit-o în CNSAS. Doar că arhivele CNSAS sunt de competenţa istoricilor specializaţi în istorie contemporană şi nu a lui Nimeni. Doar ei cunosc întregul context istoric, birocratic, uman în care un document a fost elaborat. Doar ei îi pot găsi locul în acel puzzle complicat care înseamnă cercetarea istorică, il pot interpreta adecvat. Aşa că Nimeni s-a ars, nu o dată, de mai multe ori. Totuşi, a continuat. Temperament masochist, asta e!
Al doilea pas era găsirea unei ţinte. Dar nu oricare ci una care să producă audienţă, bani şi să fii şi pe placul crocodililor care devorează România. Aşa că, s-a fixat pe personalităţi. Avantajul era enorm. Nu te amestecai în nici un fel de afaceri necurate, şefii dormeau liniştiţi, publicul era asigurat. Un nume mare atrage mai mult decât o afacere îmbârligată.
Una dintre ţintele preferate ale lui Nimeni, de pe când era la Cotidianul, a fost bătrânul Anania. Avea mulţi duşmani dar şi mai mulţi susţinători. Una dintre cele mai complexe personalităţi ale României contemporane. Un mare mărturisitor creştin, un om atent la mersul lumii şi al vremii, un adevărat păstor de suflete. Vorba lui înţeleaptă s-a auzit în orice moment greu sau încercare a României de azi. Sfatul lui e aşteptat de toţi. Bătrânul Anania ne-a dovedit că este într-adevăr Înaltul Bartolomeu, mitropolitul Ardealului. Se spune că atunci cand, Sf. Vasile cel Mare, a fost întrebat de un dregător de ce se opune unei hotărâri imperiale controversate de vreme ce alţi episcopi au aprobat, ar fi zis: ,,Atunci, nu ai văzut episcop!,, Cam aşa este şi cu bătrânul Anania. Pot spune că... am văzut mitropolit.
Pe acest om s-a găsit Nimeni să-l scuipe. Şi nu o dată, ci de mai multe ori. Şi nu prosteşte, ci cu scop. Dracul celebrităţii se plăteşte scump. De aceea Nimeni nu se lasă. Vrea să fie şi ea cineva. Hăituirea asta prin ziare pentru un presupus trecut colaboraţionist, fără nici o bază documentară a unui om adevărat , m-a umplut de scârbă. Căţeaua de serviciu a detractorilor României, a întrecut măsura. Şi, atunci când câinii sar la cai, li se dă cu biciul peste bot.
Şi mai este un adevăr creştin, de mare fineţe psihologică, pe care Nimeni nu îl cunoaşte. Dumnezeu judecă în fiecare dimineaţa lumea şi pe om în funcţie de prezentul în care trăieşte, de fapta în care îl găseşte. Marele secret al învingătorilor este acela că stiu sa se smulga din trecut, prezentul bate trecutul, îl înglobează, îl asimilează, îl transformă în omul care eşti în acel moment. Pe chipul nostru se citeşte trecutul, faptele noastre vorbesc despre el.
Prezentul lui Nimeni dovedeşte nimicul din care vine, golul în care trăieşte. Prezentul Inaltului Bartolomeu mărturiseşte trecutul său, mai mult decât ar face-o trei hârtii mucegăite, cusute cu aţă albă de nimericii de serviciu.
P.S. Si, pentru ca Dumnezeu sa nu ma mai gaseasca in pacat, nu voi mai citi in veci Evenimentul Zilei. Un bun sfat crestinesc.
Sursa:
http://emilia-corbu.blogspot.com/
Parinti amendati si incarcerati in Germania pentru ca nu-si lasa copiii la "ora de educatie sexuala"
Cel putin opt familii germane din Salzkotten, landul german Renania de Nord /Westfalia sunt afectate dupa ce tatii au fost fie incarcerati, fie amendati cu sume mari pentru ca au refuzat sa-si trimita copiii de scoala elementara la cursurile de educatie sexuala, relateaza portalul de stiri LifeNews.com. International Human Rights Group, o organizatie de avocati crestini care apara libertatile religioase si dreptul la “educatia acasa” (homeschooling) in Europa relateaza ca, pe langa refuzul “educatiei sexuale”, familiile au refuzat sa permita copiilor particparea la interpretarea unui spectacol numit “Corpul meu imi apartine” (“Mein Körper gehört mir”), o piesa de teatru care ii invata pe tineri cum sa se angajeze in relatii sexuale. [1]
Intrucat amenzile nu i-au facut pe parinti sa cedeze, oficialii guvernamentali i-au condamnat pe capii familiilor “rebele” la cateva zile de puscarie cu executare.
In fapt, relateaza directorul IHRG Richard Guenther, nu e vorba despre o amenda obisnuita ci de asa-numita “Bussgeld,” o sanctiune speciala care presupune, pe langa plata unei mari sume de bani, si admiterea din partea “infractorului” ca a gresit, lucru pe care cei acuzati refuza sa il faca.
Presedintele IHRG Joel Thornton comenteaza ca spre deosebire de sistemul din SUA, oficialii germani considera copiii ca “apartinand statului, in special atunci cand se afla la scoala” si ca din acest motiv autoritatea parinteasca si dreptul parintilor la a-si educa copiii este secundar interesului Statului.
Thornton mai spune ca situatia din Germania a impus IHRG “o abordarea radicala”, adica un proces civil in numele familiilor persecutate pentru a forta instantele germane sa recunoasca dreptul primordial pe care parintii il au in educarea copiilor lor.
Crestinii din Germania sufera persecutii majore din partea guvernului pentru retragerea copiilor din scoala si educarea lor acasa (interzisa printr-un decret ce dateaza de pe vremea regimului nazist) ca si pentru excluderea de la ore care dauneaza valorilor crestine (lucru de asemenea interzis).
In fapt, comenteaza LifeNews.com, intentia autoritatilor este sa suprime existenta Parallelgesellschaften sau “societatilor paralele” bazate pe “convingeri filosofice separate”.
Una din agentiile guvernamentale, Jugendamt (Oficiul pentru Protectia Tineretului) apeleaza la politie si chiar recomanda decaderea din drepturi a parintilor care nu se supun acestor reguli.
In 2007, inspectorii Jugendamt impreuna cu 15 politisti din trupele de interventie speciala au intrat cu forta in mijlocul noptii in casa familiei Busekros si au ridicat-o pe fiica lor, Melissa. In cele din urma, interventia pe cale juridica a stabilit ca tanara se poate intoarce acasa dupa ce a implinit 16 ani.
Familia Hans si Petra Schmidt se lupta in instanta pentru a recapata custodia fiului lor de 14 ani Aaron. Parintii au fost decazuti temporar din drepturi si amendati cu 13.000 de euro pentru ca il educa acasa.
Unele familii au fugit pur si simplu din tara, mai spun reprezentantii IHRG, fie in SUA fie in Austria. Familia Uwe si Hannelore Romeike a cerut azil politic in SUA in noiembrie 2008, o situatie care a atras in final atentia presei asupra persecutiilor suferite de cele [estimat] 300-500 familii care isi educa copiii acasa. (Altermedia)
—–
Nota:
[1]. “Educatia sexuala” reprezinta, in toate societatile de tip socialist, cheia rupturii dintre parinte si copilul provenit din familia crestina. La orele de “educatie sexuala” se face de obicei reclama relatiilor intime pasagere, homosexualitatii si perversiunilor sexuale. Socialismul, ca orice forma de colectivism de altfel, este incompatibil cu familia crestina puternica si autonoma
Cititi si: Statul german incurajeaza incestul pedofil
Sursa: http://ro.altermedia.info/
Intrucat amenzile nu i-au facut pe parinti sa cedeze, oficialii guvernamentali i-au condamnat pe capii familiilor “rebele” la cateva zile de puscarie cu executare.
In fapt, relateaza directorul IHRG Richard Guenther, nu e vorba despre o amenda obisnuita ci de asa-numita “Bussgeld,” o sanctiune speciala care presupune, pe langa plata unei mari sume de bani, si admiterea din partea “infractorului” ca a gresit, lucru pe care cei acuzati refuza sa il faca.
Presedintele IHRG Joel Thornton comenteaza ca spre deosebire de sistemul din SUA, oficialii germani considera copiii ca “apartinand statului, in special atunci cand se afla la scoala” si ca din acest motiv autoritatea parinteasca si dreptul parintilor la a-si educa copiii este secundar interesului Statului.
Thornton mai spune ca situatia din Germania a impus IHRG “o abordarea radicala”, adica un proces civil in numele familiilor persecutate pentru a forta instantele germane sa recunoasca dreptul primordial pe care parintii il au in educarea copiilor lor.
Crestinii din Germania sufera persecutii majore din partea guvernului pentru retragerea copiilor din scoala si educarea lor acasa (interzisa printr-un decret ce dateaza de pe vremea regimului nazist) ca si pentru excluderea de la ore care dauneaza valorilor crestine (lucru de asemenea interzis).
In fapt, comenteaza LifeNews.com, intentia autoritatilor este sa suprime existenta Parallelgesellschaften sau “societatilor paralele” bazate pe “convingeri filosofice separate”.
Una din agentiile guvernamentale, Jugendamt (Oficiul pentru Protectia Tineretului) apeleaza la politie si chiar recomanda decaderea din drepturi a parintilor care nu se supun acestor reguli.
In 2007, inspectorii Jugendamt impreuna cu 15 politisti din trupele de interventie speciala au intrat cu forta in mijlocul noptii in casa familiei Busekros si au ridicat-o pe fiica lor, Melissa. In cele din urma, interventia pe cale juridica a stabilit ca tanara se poate intoarce acasa dupa ce a implinit 16 ani.
Familia Hans si Petra Schmidt se lupta in instanta pentru a recapata custodia fiului lor de 14 ani Aaron. Parintii au fost decazuti temporar din drepturi si amendati cu 13.000 de euro pentru ca il educa acasa.
Unele familii au fugit pur si simplu din tara, mai spun reprezentantii IHRG, fie in SUA fie in Austria. Familia Uwe si Hannelore Romeike a cerut azil politic in SUA in noiembrie 2008, o situatie care a atras in final atentia presei asupra persecutiilor suferite de cele [estimat] 300-500 familii care isi educa copiii acasa. (Altermedia)
—–
Nota:
[1]. “Educatia sexuala” reprezinta, in toate societatile de tip socialist, cheia rupturii dintre parinte si copilul provenit din familia crestina. La orele de “educatie sexuala” se face de obicei reclama relatiilor intime pasagere, homosexualitatii si perversiunilor sexuale. Socialismul, ca orice forma de colectivism de altfel, este incompatibil cu familia crestina puternica si autonoma
Cititi si: Statul german incurajeaza incestul pedofil
Sursa: http://ro.altermedia.info/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
