26.9.09

Doamna Aspazia Otel Petrescu: Sub trufasele ziduri straine de duhul neamului crestin si roman se va auzi plansul inabusit al pietrelor de temelie!





Sub trufaşele ziduri străine de duhul neamului creştin şi român se va auzi plânsul înăbuşit al pietrelor de temelie, căci le va fi dor de bunăcuviinţa şi smerenia bisericilor noastre străbune, unde se proslăvea Domnul veşnic simplu şi cucernic, fără dezbateri şi fără filosofii de pripas. Le va fi dor de dangătul de clopot răsunând în depărtări peste voevodale plaiuri mioritice.
Fraţilor, mă rog şi plâng de mila celor ce pun cununi de spini pe frunţile ce se închină unor valuri trecute din neam în neam, din strămoşi în moşi până în veacul de apoi.

Actiunea De-mascarea continua. ELIBERAREA statuilor de la Universitate in frunte cu Mihai Viteazul - FOTO SI VIDEO


demascare 0


Ieri, 25.09.2009, in jurul orei pranzului, Asociatia Civic Media a formulat catre Procurorul Sef al D.N.A., dl. Daniel Morar, o plangere penala impotriva Ministrului Culturii, Theodor Paleologu, si a lui Doru Buscu, de la “Academia Catavencu”, cei doi promotori ai actiunii de profanare a monumentelor istorice din Piata Universitatii.

S-a solicitat “anchetara faptelor sesizate de noi, tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi, şi obligarea URGENTĂ a acestora la aducerea IMEDIATĂ în starea iniţială a monumentelor istorice batjocorite, în caz contrar urmând ca membrii şi simpatizanţii asociaţiei noastre să întreprindă toate demersurile necesare în acest sens, pentru protejarea monumentelor si aplicarea Legii.”

textul integral al plangerii poate fi citit aici

Ministrul Paleologu, contactat de mediafax, nu comenteaza in nici un fel stirea, autoritatile nu iau nici o masura.

Ora 19. Membrii si simpatizanti ai Asociatiei Civic Media fac pregatiri pentru inlaturarea mastilor de pe figurile lui Gheorghe Lazăr, Spiru Haret, Ion Heliade Radulescu.

demascare 1

Ora 19.15 Natiunea recunoscatoare” inlatura de pe figura intemeietorului scolii romanesti, Gheroghe Lazar, masca de gaze instalata de asa-zisul ministru al “culturii”…

Ora 19.16 Apar mardeiasii de la Catavencu… primele injurii si agresiuni impotriva jurnalistilor

demascare 4 demascare 5

Victor si George Roncea… (pozele in curs de aparitie)

Ora 19.20 Este eliberat de bataia de joc a catavencilor si Spiru Haret, reformatorul scolii romanesti.

Ora 19.30 Cade si ultima ofensa adusa culturii romanesti, masca ce acoperea figura membrului fondator si primului presedinte al Academiei Romane, care a fost Ion Heliade Radulescu

Ora 19.35 Vine si politia + jandarmeria…

noi am revenit la Statuia lui Gheorghe Lazar.

batausii de la Catavencu 3

demascare 7


Sursa: AlterMedia

http://victor-roncea.blogspot.com/

Fostul detinut politic Nicolae Purcarea: Nu cel ce ţine bâta în mână e puternic, ci cel ce rezistă loviturilor!

Nu cel ce ţine bâta în mână e puternic, ci cel ce rezistă loviturilor, el iese biruitor. Şi ne mai ţinea ceva în echilibru: credinţa noastră că într-o bună zi vom birui, că negurile se vor risipi, că porţile ferecate ale temniţelor vor cădea şi ele. De aceea, cu ajutorul lui Dumnezeu am scăpat. Miracolul s-a realizat. Dumnezeu nu a lăsat răul să-L învingă.

Ultimul cuvânt al lui Radu Gyr la Tribunalul Poporului, sâmbătă, 2 iunie 1945




Domnule Preşedinte,

Domnilor Judecători ai Poporului,


În rechizitoriul său de joi seara, Onorata Acuzare a spus răspicat: “Dacă există credinţă adevărată, atunci să fie absolvită”, şi a mai spus acuzarea :“Sunt prăbuşiri de idealuri, de credinţe, dar numai pentru curaţi”.

Într-adevăr, sunt naufragii sufleteşti. Eu am avut o credinţă. Şi am iubit-o. Dacă aş spune altfel, dacă aş tăgădui-o, dumneavoastră toţi ar trebui să mă scuipaţi în obraz. Indiferent dacă această credinţă a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greşită, ea a fost, pentru mine, o credinţă adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte.

Deputatul Matei Brătianu: „Copiii mei au consumat droguri uşoare trei ani. Consumul de marijuana este primul pas pe un drum fără întoarcere"

"Poate că povestea asta o să dea roadă pentru cei care doresc să scape de droguri şi nu mai au nici o speranţă", şi-a început, încrezător, fostul lider sindical Matei Brătianu, actual deputat PSD, mărturisirile despre ultimii 14 ani din viaţa căminului său. Apoi, s-a gândit şi la "familiile disperate", aşa cum a fost şi a lui la un moment dat: "Ele pot vedea că mai este uşa asta deschisă, care poate e cea mai importantă uşă, asta către Dumnezeu. Noi trei suntem îndreptăţiţi să spunem lucrul ăsta pentru că nu ni s-a povestit. Noi l-am trăit toţi trei". Adică el şi cei doi fii ai săi, Alexandru şi Andrei, acum "frumoşi şi curaţi la suflet".

"Într-o zi m-a sunat mama băieţilor şi mi-a spus că ei se droghează"

În urmă cu 14 ani însă, când Matei Brătianu era unul dintre cei mai importanţi şi vizibili lideri de sindicat şi călătorea adesea în ţară şi în străinătate, Alexandru şi Andrei împlineau 23, respectiv 19 ani. Ei aveau să aleagă atunci un drum care ar fi putut să le fie fatal: drogurile. "Fiecare dintre ei câştiga 1000-1500 de dolari pe lună. Unul lucra în publicitate, celălalt era dealer la cazinou. Intraseră în lumea celor cu mulţi bani, iar din cauza anturajului au început să fumeze marijuana", ne-a dezvăluit Matei Brătianu.

"Într-o zi m-a sunat mama băieţilor - eu sunt recăsătorit - şi mi-a spus că are impresia că ei se droghează. M-am întâlnit cu ei şi au recunoscut că este adevărat, dar, în acelaşi timp, au încercat să-mi explice că marijuana este un drog uşor, care nu creează dependenţă. Mi-au dat exemple nenumărate de personalităţi care au fumat marijuana până la vârste înaintate fără să aibă dependenţă. Mi-au spus că alcoolul şi tutunul omoară mult mai mulţi oameni decât drogurile. Am început să citesc cărţi şi să vorbesc cu oameni şi am aflat că acest consum de marijuana este primul pas pe un drum de multe ori fără cale de întoarcere", a continuat deputatul.

El a povestit că durerea era cu atât mai mare cu cât reuşise să se îndepărteze de fiii săi. Încă îşi mai reproşează faptul că petrecea puţin timp alături de familie: "Din cauză că eram angrenat sufleteşte în mişcarea sindicală îmi rămânea puţin timp pentru familie. Plecam în delegaţii sindicale în străinătate şi de acolo căutam să aduc cadouri frumoase. Odată mi-au reproşat că ar fi preferat ca, decât să le aduc câte un cadou de pe unde mergeam, să stau o jumătate de oră cu ei. A fost foarte dureros pentru că am realizat că cei care se aruncă cu totul în profesie manifestă o nesimţire totală faţă de propria familie, de cei dragi".

"Simulam credinţa. După ce luam lumină, ca tot românul, începeam chiolhanul"

Timp de trei ani au consumat marijuana Alexandru şi Andrei, Matei Brătianu având în permanenţă teama că cineva va veni şi le va propune să încerce "ceva mai tare". Pentru că nu ştia cum să-i determine să renunţe, fostul lider sindical intra să aprindă două lumânări în bisericile care-i ieşeau în cale în timpul vizitelor sale în ţară. Una pentru Alexandru, una pentru Andrei. Lumea îl credea foarte credincios. "Eu nu mergeam însă la biserică. La Înviere, de fapt, simulam credinţa. Luam lumină, consideram că mi-am făcut datoria faţă de Dumnezeu şi acasă, ca tot românul, începeam chiolhanul. Aşa credeam eu că se face". Mai târziu, Matei Brătianu a aflat că salvarea a venit tot de la Dumnezeu.

După ce a participat la o cununie religioasă, la Topraisar, slujba impresionându-l foarte mult, Brătianu a ţinut să-i spună preotului drama de acasă. Din acel moment, lucrurile au început să se îndrepte: "Părintele Ştefan mi-a spus să fiu liniştit că se va ruga pentru mine. Băieţii mei au ajuns în curând să se spovedească şi sub îndrumarea preoţilor au terminat cu drogurile. De atunci s-au spovedit foarte des. După trei ani pe care i-a petrecut în obştea bisericii, Alexandru şi-a dat licenţa şi a făcut două master-uri, Teologia şi s-a înscris la doctorat. Ambii băieţi sunt acum căsătoriţi. Dumnezeu a făcut pentru că aşa a vrut, datorită Lui copiii mei au scăpat din drama asta. Acum, singurul meu drum este către biserică".

Marcat de experienţa trăită, dar mult mai liniştit acum, Matei Brătianu, susţine că va încerca să-l oprească pe şeful statului să legalizeze drogurile uşoare şi prostituţia: "Sper că Traian Băsescu nu este atât de îngrozitor de cinic încât să fi tolerat această ieşire a comisiei prezidenţiale ca să ia voturi de la cei care se droghează şi de la prostituate".

25.9.09

Fostul deţinut politic Dr. Iosif Niculescu despre "Creştinismul lui Eminescu"

În fond, ce mesaj a vrut Eminescu să ne transmită atunci când a plămădit „Luceafărul”?Sunt pe putin 126 ani de când a fost făcută cunoscută această capodoperă a sa, suficient timp ca să se poată a i se afla mesajul si nu a apărut?Cine poate număra pe toti cei care s-au încumetat să o facă? Bine sau rău intentionati, inspirati sau nu, versati sau nu în materie, totusi nu s-a reusit a se dezvălui acest adânc de gândire, poate cel mai impresionant din toate cele pe care ni le-a făcut cunoscute, atât în versuri, cât si în proză (facem referire la Făt-Frumos din lacrimă). Însemnează că nimeni până azi nu a reusit să-i recunoască orientarea lui spirituală adevărată. În urmă cu cîtiva ani, în suita de articole publicate în revista „Icoana din adânc” am încercat să arătăm prin câteva exemple că, de fapt, orientarea spirituală pe care a manifestat-o din 1873 prin poemul „Dumnezeu si om” a fost aceea de gânditor si trăitor crestin-ortodox si că până în cele din urmă a fost un apărător al ortodoxiei, actionând pe mai multe planuri.

Am îndrăznit a afirma că, de fapt, el este creatorul poeziei crestin-ortodoxe române si că printr-o cercetare atentă a operei lui se vor descoperi cu mult mai multe opere care mărturisesc adevărul spuselor noastre. Tot de aici se si poate întelege duritatea cu care contestatarii săi îl lovesc neîncetat. Cercetati cu atentie, toti acestia au făcut parte fie din cei care nu L-au primit pe Iisus Hristos sau, desi botezati, s-au lepădat de El sau, în sfârsit, desi crestini, sunt neortodocsi. Asta nu însemnează că nu există minti si inimi care nu numai că nu resping ortodoxia lui Eminescu, ba dimpotrivă, caută să o descopere, să o descifreze si să o facă să fie cât mai cunoscută.În acest sens, publicatia brasoveană „Veghea” aflată în al doilea an de existentă, a închinat primul său număr, pe anul 2009, lui Eminescu, inserând sub semnăturile unor personalităti, o serie de articole în care se încearcă a se arăta crestinismul unora din operele eminesciene.

Primul studiu, sub semnătura vestitului Nichifor Crainic, a fost publicat în revista „Gândirea” an XVII, nr 1. Într-un îndelungat si aprofundat studiu asupra Luceafărului, autorul lansează si sustine ideea facies-ului crestin al operei, dar despre personajul principal, adică Luceafărul, nu face o apreciere la fel de categorică precum o face IPS Bartolomeu Anania, în al doilea articol, în care afirmă: „Luceafărul lui Eminescu nu este un Lucifer”, adică un înger căzut. Cât despre poet, îsi pune întrebarea: a fost Eminescu un necredincios? La care răspunde cu vestita cerere evanghelică: “Cred, Doamne, ajută necredintei mele!” Acelasi Nichifor Crainic încheie cu fraza următoare: „Geniu după chipul lui Dumnzeu, păstrând sub ruine sufletesti ardoarea adorării, pe deasupra genunilor sale filosofice planează zborul în lumina divină a Luceafărului”, concluzia care nu poate fi interpretată ca o mărturie de crestinism.

La rândul său, Bartolomeu Anania conchide: „Aceasta însă nu însemnează că în Luceafărul sau în oricare altă operă trebuie căutată o „teologie” a lui Eminescu”. Gândurile de mai sus nu sunt altceva decât un adaos la o ipoteză exegetică asupra capodoperei eminesciene. Dacă se vor dovedi si „viabile”, ele pot fi un pios omagiu la un centenar de exceptie.Va să zică, doi prestigiosi gânditori se pronuntă cu referintă la orientarea crestină (si ortodoxă) a lui Eminescu, a fi cel mult „ipoteze exegetice”.

Dacă însă dăm fila mai departe, avem fericitul prilej de a citi două eseuri ale regretatului si vesnicului de pomenire Pr. Prof. Constantin Galeriu care, folosind un limbaj categoric si limpede exprimat, aduce numeroase dovezi convingătoare asupra tezei orientării crestin ortodoxe în gândirea si opera lui Mihail Eminescu. Si pentru a da tărie afirmatiei, sustine că această orientare nu era numai fructul instructiunii sale, ci era chiar de natură genetică. Cu acest aspect ne-am ocupat în mod special chiar în epoca publicării articolelor din „Icoana din adânc” si care sunt sintetizate în lucrarea Hereditatea lui Mihail Eminescu – arborele său genealogic – în curs de aparitie.Nu facem citate doveditoare din scrisul Părintelui Galeriu, rezumându-ne aici numai la semnalarea ideii, totodată recomandând călduros citirea în original a acestor eseuri publicate în Ortodoxia -Revista Patriarhiei române, anXLVII, nr. 1/2, Ian-Iun 1995 si Studii Teologice-Revista Institutelor Teologice din Patriarhia română, seria II-an XLIII, nr. 1, Ian-Feb 1991.

Urmărind citatele Părintelui Galeriu îti dai seama că Mihail Eminescu a fost un adânc gânditor crestin ortodox si că si-a întemeiat feluritele sale formule teologice nu numai pe temeiul traditional, dar si pe o informatie teologică de mare precizie si amănunt.În acest sens, cu privire la Luceafărul (Hyperion), precizarea făcută de IPS. Bartolomeu este de o mare valoare. El spune: Luceafărul lui Eminescu nu este un Lucifer. Cu alte cuvinte, nu face parte din cetele îngerilor căzuti sau chiar însăsi căpetenia lor. Prin urmare, apartine îngerilor care, la apelul-ordin al Sf. Arh. Mihail, s-au păstrat în supusenia originară, adică nu au încălcat cuvintele arhanghelului: „Să stăm bine - să stăm cu frică - să luăm aminte”. În aceste trei se exprimă rânduiala existentială a îngerilor, după care ei îsi îndeplinesc misiunile pentru care au fost creati. Când le-a venit porunca arhanghelului, ei s-au supus fiindcă ea se încadra în felul lor de a fi. Iar când, după „călătoria” din lumea lui spre tronul Părintelui divin, Hyperion cere să devină muritor, „să se renască din păcat”, cine trăise această „experientă”?

Omul proaspăt creat îsi pierduse nemurirea păcătuind-Luceafărul este gata si el să o facă, să repete pe Adam. Tatăl ceresc nu-i acultă ruga. De ce oare această înfrângere a liberului arbitru al îngerului? Răspunsul este simplu: el nu avea nevoie de a deveni muritor, ci de cu totul altceva, si anume de iubire. Ori, iubirea nu a făcut de la început parte din structura nici a îngerilor si nici a omului. Ea era la si în Dumnezeu si trebuia să apară si să fie adusă în creatie de Fiul lui Dumnezeu, dar numai prin Întrupare. Cum îngerii nu au trup, nu pot avea parte de iubire. Ei îsi păstrează statutul de a „sta bine si de a fi veghetori”; ei se supun de frică, fiindcă a văzut ce a pătit cel care nu s-a supus. Luceafărul nu a stiut să ceară iubire, căci el nu o cunostea.

De unde stia Eminescu aceasta si pentru ce a făcut-o cunoscută prin această operă? O fi avut vreo revelatie? Facem această presupunere pentru că în articolul: Fecioara chemată la nunta Marelui mire, pag. 42, a profesorului Camelia Suruianu, se analizează opera eminesciană: „Făt-Frumos din lacrimă”, iar bogatului bagaj metaforic si simbolic, care aduce mult cu „La nuit obscure” a Sf. Ioan al Crucii, ne îndeamnă a presupune si la Eminescu o cale de realizare revelată asa cum se pare a fi fost cazul cu misticul spaniol din sec. XVI, Sf. Ioan al Crucii.

Cunoscând inflexibilitatea în executarea poruncilor de care dau dovadă îngerii, Eminescu vrea să ne facă să întelegem în ce fel trebuie să apelăm la ajutorul îngeresc.De aceea, aducerea în lume de către Fiul lui Dumnezeu a iubirii, măreste pretul Întrupării, arătându-se a fi singura cale prin care a putut intra în creatie, iubirea ca motor unic al Creatiei si al vietii. Prin rândurile de mai sus ne exprimăm satisfactia de a fi aflat reprodusă în citata revistă „Veghea”, ideea: „crestinismului” lui Eminescu pe care noi am îndrăznit a o lansa din anul ... si căreia i-am adăugat lămurirea că prin acest crestinism, Mihail Eminescu, de fapt, a ctitorit poezia religioasă crestin ortodoxă română si care i-a fost prilej de a face o apreciere lucidă si justă a crestinismului străbunilor nostri care, nelimitându-se doar la aspectul cultic ritualist si nu întelegerea motivatiei lucrării divine a Întrupării. Numai în acest fel se poate explica si întelege rezistenta ortodoxiei române în fata asalturilor care nu au slăbit de-a lungul multelor secole de trăire în Duhul lui Hristos.

Afirmatia făcută în sec. VI de Sf. Maxim Mărturisitorul că de la botez, Domnul Iisus Hristos se alipeste sufletului celui botezat cu care rămâne nedezlipit, îsi găseste azi confirmarea în supravietuirea Bisericii crestine ortodoxe la români după trecerea a 500 de ani prin iataganul otoman si a 50 de ani ai asaltului celui mai virulent pe care antiHrist l-a încercat vreodată asupra Bisericii si poporului crestin. Această constatare ne dă îndrăzneala de a spera că poporul român va supravietui dominatiei mondiale a lui antihrist.Se poate afirma că strămosii nostri au ajuns să înteleagă că îngerii au fost creati numai ca slujitori, spre deosebire de om care, prin iubire urma să depăsească statutul de creatură si să ajungă fiu prin adoptiune. Acesta a fost rostul creării trupului. Iubirea cere dualitate.

Ori, asa cum a spus-o Sf. Grigore de Nyssa în convorbirile cu Sf. Macrina, sufletul omului îsi iubeste nespus trupul de care nu vrea să se despartă. Îngerul, neavând trup, nu poate iubi.Lucifer a creat moartea care, prin ură, se opune dragostei. Biruinta asupra mortii se face printr-o dragoste prisositoare. Este exprimată în porunca iubirii de vrăjmasi. Primul care a avut si a manifestat o astfel de dragoste, a fost Fiul cel Întrupat: „Tată, iartă-i, că nu stiu ce fac”! Moartea este efectul actiunii dizolvante a urii asupra dragostei. Ea rupe legătura dintre trup si suflet. Obtinând acest succes, Lucifer a fost sigur că a găsit arma cea mai eficace cu ajutorul căreia era sigur că va distruge pe om. Interpretând îngăduinta divină de a folosi ura împotriva oamenilor si socotind această îngăduintă ca semn fie al unei neputinte divine, fie al unui dezinteres al lui Dumnezeu fată de soarta omului, a îndrăznit a asalta pe om cu ura.

Dar prezenta dragostei prisositoare divine în Cel Crucificat, birunta mortii a fost suprimată prin actul Învierii. Cu aceasta, Lucifer a pierdut definitiv lupta. Lăsându-i omului posibilitatea „pocăintei”, s-a izgonit din om ura.Această surprinzătoare aparitie a dragostei divine în om nu a fost cunoscută de Lucifer si, de aceea, aceia dintre oameni care i s-au supus neadmitând Învierea, nu s-au putut bucura de darul pocăintei si au rămas în împietrirea urei si a mortiiÎngerilor nu li s-a acordat acest har. Cel căzut, asa a rămas, iar cei care nu s-au răzvrătit, au rămas în postura de la Creatie, nemuritori si supusi.Hyperion nu s-a revoltat când nu a primit schimbarea cerută si s-a supus, rămânând mai departe aducător de lumină.

Aici este deosebirea: Lucifer, însemnând purtător de lumină, Luceafăr, aducător al luminei. Pentru el, iubirea era ceva asemănător nemuririi, pe care o oferă în schimbul unei ore de iubire:Reia-mi al nemuririi nimb Si focul din privire, Si pentru toate dă-mi, în schimb, O oră de iubire...El nu stia că iubirea este parte din Dumnezeire si că se aseamănă luminei. Refuzul este destinat a-l face să înteleagă că nu-i este îngăduit să depăsească, în cererea sa, limita statutului său de creatură:Nu cere semne si minuni Care n-au chip si nume, Fiindcă el face parte din o anumită parte a creatiei care se aseamănă cu Dumnezeirea: Noi nu avem nici timp, nici loc Si nu cunoastem moarte. El nu are statutul omului:După chip si asemănare,pe când: Iar tu, Hyperion, rămâi Oriunde ai apune... tu esti din “forma cea dintâi” (sublinierea noastră) Esti vecinică minune.Răspunsul lui Hyperion:În locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse Si, ca si-n ziua cea de ieri, Lumina si-o revarsă.Prin aceasta Hyperion devine Luceafăr, si nu Lucifer.Dragostea nu este prezentă în lume prin actul creatiei, ci este un dar pe care Tatăl ceresc îl face celui care, creat după chipul Său, să poată deveni după asemănarea Sa. Acesta-i mesajul Luceafărului. Cum a ajuns Eminescu la el? Prin revelatie personală sau “genetic”, cum zice si Părintele Galeriu. Acesta-i crestinismul lui Eminescu.1 Iunie 2009

Dr. Iosif Niculescu,Medic, veteran de război
Permanente, An XII. Nr. 7-8 - iulie-august 2009

Una din minciunile legate de legalizarea prostitutiei in Romania.

Ca de obicei, cand vine vorba de legalizarea prostitutiei in Romania apare si parerea ca aceasta masura ar aduce mai multi bani la buget. Un argument pervers - haideti sa instituim sclavia pentru ca o sa avem noi mai multi bani!

Money Chanel chiar a facut un calcul: conform Comisiei Prezidentiale in Romania ar exista intre 23000 si 47000 de prostituate care la doi clienti pe zi si un tarif mediu de 50 de euro ar produce astfel anual 1,2 - 1,4 miliarde de euro. Impozitata cu 16% (desi prostituatele au declarat ca nu au de gand sa plateasca impozite la stat) prostitutia ar aduce in visteria statului 200 de milioane de euro anual. O minciuna cat casa!!!

Calculul acesta are un mic defect - ca orice alt calcul. Pe baza cifrelor presupuse de Money Chanel putem spune si ca zilnic ar trebui sa existe intre 50.000 si 100.000 de clienti pentru aceste prostituate. Adica la o populatie de barbati intre 15-60 de ani de aproximativ 7 milioane ar cam trebui ca fiecare barbat din Romania sa cheltuiasca 200 de euro anual pentru servicii sexuale - adica un salariu minim pe economie. Sau ca o data la doua luni fiecare barbat din Romania ar trebui sa mearga cel putin o data la prostituate. Foarte multe astfel de interpretari sunt posibile pe marginea unor cifre imprecise.

Dar daca ne apucam sa comparam cifrele lansate in mass-media romaneasca cu ocazia acestei noi ofensive pro-prostitutie cu cifrele din Olanda (cifre mult mai sigure!) ... De exemplu: in Amsterdam, unde in 2008 lucrau 11.000 de prostituate tranzactiile din serviciile sexuale au ajuns la 100 de milioane de dolari pe an. Conform calculelor avansate de Money Chanel 11.000 de prostituate romance ar trebui sa produca mai mult de 300 de milioane de euro - de aproape patru ori mai mult decat prostituatele din Olanda... In plus, in Olanda doar 2,6% dintre barbati merg regulat la prostituate - ceea ce inseamna la 5,7 milioane barbati intre 15-64 de ani ca exista doar 170.000 de clienti anual pentru prostituate - fata de cele aproximativ 30 de milioane de clienti care ar fi necesari in Romania pentru a se ajunge la incasari de 200 de milioane de euro la bugetul statului conform analizei Money Chanel...

Pentru mine unul este clar ca argumentul cu "incasarile la buget din prostitutie" este o gogorita cat casa. In plus, in momentul in care in Olanda se produce o scadere a numarului bordelurilor si oamenii politici incep sa se gandeasca la re-incriminarea prostitutiei - noi la Bucuresti ne apucam sa o legalizam. In Olanda toata lumea s-a lamurit ca din 2000, de cand a fost legalizata prostitutia, pana in prezent aceasta legalizare nu si-a atins scopul: anume acela de diminuare a traficului de fiinta umane. Ba dimpotriva - traficul de fiinte umane a crescut. Asa ca s-ar putea ca in Olanda sa nu mai existe prostitutie legala - dar sa o avem la Bucuresti!
Related Posts with Thumbnails