92 de ani sub ocrotirea celui mai bogat in ani mucenic, Sfântul Haralambie. Întru mulţi ani, Părinte! Sa ajungeţi măcar la vârsta Sf. Haralambie! Minunea săvârşită de Sfântul Haralambie cu Părintele Justin

Relatam aici o minune petrecută cu Părintele Justin la puţin timp după întoarcerea sa din inchisoare…
„Cu sănătatea zdrobită, dar cu sufletul viguros, se întoarce în satul natal, unde are marea bucurie de a vedea că locurile şi oamenii de aici rămăseseră nealteraţi de arşiţa ateismului. Întâmpină însă o mare întristare – mama era grav bolnavă de pelagră şi nu a putut nicicum să o convingă că s-a întors acasă, că fiul ei cel mai iubit trăieşte. Rugăciunile mamei pentru fiul ei, nenumăratele parastase făcute de mama, care credea că fiul ei nu mai trăieşte, l-au întărit mult pe Părintele în închisoare, dar acum nu mai avea cui să-i mulţumească. A aşteptat ca mama să se stingă din viaţa aceasta pământească şi abia apoi s-a întors în mănăstire, adică după un an jumătate. În acest timp Părintele a încercat să se angajeze undeva, dar nu reuşea nicicum datorită legitimaţiei de deţinut. În cele din urmă reuşeşte să se angajeze ca muncitor în construcţia şoselei din această zonă.

Muncind din greu, istovit de puteri, Părintele se îmbolnăveşte încât abia mai putea urca o scară. Mama îi murise, dar se întâmplă o minune prin care această demnă mamă îşi arată recunoştinţa şi dragostea către fiul ei, stingând astfel amărăciunea Părintelui. Era în noaptea Sf. Mucenic Haralambie, ziua de naştere a Părintelui Justin. În acea noapte Părintele priveghează în cinstea Sf. Haralambie împreună cu celelalte rude care mai erau în viaţă. Cu multă evlavie îşi aminteşte Părintele de acel moment în care citea acatistul înaintea icoanei Sf. Haralambie şi cum a simţit prezenţa Sfântului, care nu a întârziat să-l ajute. Astfel că abia aţipind, o vede pe mama cum îl binecuvintează pe cap, după care Părintele se trezeşte şi uimit, se vede sănătos şi plin de puteri noi, tămăduindu-i-se orice boală căpătată de pe urma închisorii. Îi mulţumeşte Sfântului Haralambie şi mamei şi porneşte din nou spre mănăstire”.

extras din cartea „Parintele Justin Parvu si bogatia unei vieti daruita lui Hristos”

 

Sursa: siteul Revistei Atitudini

Parintele Justin Parvu: "Antihristul e pe teren si lucreaza. Lucrurile sunt destul de inaintate". VIDEO

Parintele Justin Parvu a implinit 92 de ani. Intru Multi Ani, Parinte drag! Cuvantul Parintelui: "Nimic nu mai intarzie mania lui Dumnezeu decat rugaciunea. Acum e timp sa ne punem cenusa in cap si sa plangem pacatele noastre si ale neamului. Sa ne ferim de cei ce vaneaza sufletele noastre". VIDEO

Sfantul Ioan Gura de Aur despre rugaciunile pentru preoti

„In sfârşit, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi, ca cuvântul Domnului să se răspândească şi să se preamărească, ca şi la voi" (II Tesaloniceni 3, 1). Apostolul s-a rugat pentru dânşii mai înainte, ca Dumnezeu să-i întărească, iar aici cere de la dânşii ca şi ei să se roage lui Dumnezeu pentru el, nu ca să nu se primejduiască în predica evangheliei, căci spre aceasta era pus, ci „ca cuvântul Domnului să se răspândească şi să se preamărească", zice „ca şi la voi", - ba încă cererea sa o însoţeşte de laude la adresa lor, căci zice: „ca şi la voi".

„Şi ca să ne izbăvim de oamenii cei nesocotiţi şi vicleni. Căci credinţa nu este a tuturor" (II Tesaloniceni 3,2). Aici arată şi primejdiile sale, însă mai cu seamă pe dânşii îi încurajează. „De oamenii cei nesocotiţi şi vicleni. Căci credinţa nu este a tuturor". Nu mi se pare, deci, că el face aluzie la primejdii, ci la acei ce-1 contraziceau şi-1 împiedicau in predica cuvântului, ca de pildă Alexandru făurarul, despre care spune: „Căci s-a împotrivit foarte mult cuvântărilor noastre" (II Timotei 4, 15). Adică, că sunt şi din aceia cărora nu le aparţine credinţa, ca şi cum vorbind cineva de moştenirea părintească, ar zice că nu fiecăruia dintre fiii împăratului este dat de a se urca pe tronul împărătesc. Tot aici Apostolul le înalţă cugetele şi inimile lor, căci atâta curaj aveau ei către Dumnezeu, încât puteau şi pe dascălul lor să-1 scape de primejdii, şi în acelaşi timp să-i înlesnească şi predica cuvântului.

Deci şi noi, iubiţilor, aceleaşi zicem. Nimeni dintre voi să nu mă judece de uşurinţă, şi nici dintr-o umilinţă nemăsurată să mă lipsească de un ajutor atât de mare. Şi nici nu o spunem aceasta cu acelaşi gând, £u care a spus Pavel, căci el voind a încuraja pe ucenici, le spunea ca să se roage pentru dânsul, pe când noi facem aceasta voind a ne folosi mult, şi a câştiga ceva mare şi bun prin rugăciunile voastre! Şi suntem deplini încredinţaţi, că dacă toţi voi într-un cuget, veţi întinde mâinile către Dumnezeu pentru smerenia noastră, veţi câştiga totul.

Astfel atacăm noi pe vrăjmaşi: cu rugăciunile şi cu binecuvântările. Dacă cei vechi atacau astfel pe duşmanii lor înarmaţi, apoi cu atât mai mult noi trebuie de a război pe duşmanii noştri fără arme, adică numai cu rugăciunile şi binecuvântările. Astfel a pus pe fugă Iezechia pe Asirian, astfel Moise pe Amalic, astfel Samuel pe Ascaloniţi, astfel Iisus al lui Navi pe cei treizeci şi doi de împăraţi. Deci, dacă acolo unde era nevoie de arme şi de luptă, lăsau armele la o parte şi se apărau prin rugăciuni, dar încă unde urmează de a săvârşi toate lucrurile numai prin rugăciuni, cu cât mai mult încă trebuie de a alerga la ajutorul lor? «Dar acolo, zici tu, cei mai mari, adică povăţuitorii poporului, se rugau pentru popor, pe când tu ceri ca poporul să se roage pentru cel mai mare, adică pentru povăţuitorul şi conducătorul său». Ştiu şi eu, iubitule, că atunci mulţi dintre cei stăpâniţi erau nesupuşi, fară rânduială şi oameni de nimic, şi de aceea de multe ori se mântuiau numai prin curajul şi destoinicia conducătorului lor, - dar astăzi când prin harul lui Dumnezeu ni s-a dat de a găsi mulţi, şi poate pe cei mai mulţi, cu mult mai buni şi mai superiori conducătorului, astăzi, zic, s-au schimbat lucrurile. Deci, nu ne lipsiţi de ajutorul acesta, ci ridicaţi sus mâinile noastre, ca nu cumva să se moleşească, deschideţi gura noastră, ca nu cumva să se închidă cu totul, rugaţi pe Dumnezeu pentru aceasta, şi rugaţi-L cu căldură. Rugăciunile voastre sunt îndreptate lui Dumnezeu pentru noi, însă răsplata vi se dă cu totul vouă, căci noi stăm aici spre binele vostru, şi ne îngrijim de ale voastre. Aşadar rugaţi pe Dumnezeu fiecare din voi, şi în particular, şi în public. Priveşte ce spune Pavel: „aşa încât darul acesta făcut nouă, prin rugăciunea multora, să ne fie prilej de mulţumire adusă de către mulţi, pentru noi" (II Corinteni 1, 11), adică ca harul să se dea multora. Dacă publicul reuşeşte de multe ori de a scăpă pe cei condamnaţi şi târâţi la moarte, căci împăratul milostivindu-se de rugăciunile mulţimii îşi schimbă părerea, şi iartă pe cel condamnat la moarte, cu atât mai mult se va milostivi Dumnezeu la rugăciunile voastre, nu atât la mulţimea, pe cât la virtutea voastră.

"Cetăţenia română înseamnă trădare de stat în Ucraina"

Este un act de curaj să fii român în Ucraina şi să ceri cetăţenia română. Sergiu Dan (25 de ani) a făcut acest gest, a scăpat de Ucraina, dar plăteşte un preţ: Kievul îl vede acum ca pe un trădător şi când se duce acasă se declară turist de frica repercursiunilor asupra părinţilor.

Sergiu spune că nu vrea să se întoarcă în Ucraina, deşi a trăit în Maramureşul istoric (foto jos) primii 17 ani din viaţă. Spune că Kievul este puternic orientat spre Moscova şi că etnicii români din sudul Basarabiei şi din Cernăuţi trăiesc sub atenta supraveghere a securităţii ucrainene.

În prima parte a interviului, in format video, Sergiu vorbeşte (13 minute) despre obţinerea dublei cetăţenii, lucru interzis în Ucraina.


Sergiu susţine în a doua parte ( 10 minute) că ucrainenii nu au o părere foarte bună despre români şi că autorităţile de la Kiev şi o parte a presei promovează ideea că România vrea să anexeze teritorii.

In ultima parte, Dan Sergiu spune că există o lipsă de informare corectă a ucrainenilor si a rusilor privind istoria românilor şi de aici resentimentele lor.


TRANSCRIPTUL INTEGRAL AL INTERVIULUI:

Sergiu, cum ai ajuns în România?
Vin din Maramureşul istoric, Ucraina, Transcarpatia. Este o regiune cu foarte multe localităţi româneşti, care de-a lungul timpului au fost când în Austro-Ungaria, când în Cehoslovacia, dar după destrămarea Cehoslovaciei au rămas în Uniunea Sovietică. Am stat în această regiune 17 ani cu familia, apoi am făcut studiile la Bucureşti şi am ales să rămân aici pentru că sunt mult mai multe oportunităţi.

Se vede timpul petrecut în URSS în ceea ce priveste limba maternă în şcoli, biserici?
În localitatea din care vin eu pot sa spun că nu prea, pentru că sunt doar români. In schimb, sunt alte localităţi în care mai sunt unguri, ruşi şi ucraineni, acolo mai găseşti inscripţii în ucraineană sau chiar în rusă. Şi în maghiară. De exemplu, într-un orăsel aflat la frontiera cu România, se numeşte Slatina, în ucraineana se numeşte Solotvino, e singura localitate în care pe primărie poţi să vezi drapelurile României, Ucrainei, Ungariei.

De ce ai ales să vii în Bucureşti şi nu te-ai dus la Kiev?
Mi-ar fi fost mai greu să îmi termin studiile în Kiev, pentru cî eu am avut şansa să fac şcoala în limba romană, ceea ce acum este mai greu în Ucraina pentru minoritatea românească. Ucraineana am făcut-o aşa...ca limbă de stat, cum învaţă maghiarii limba romana în România, şi cunoştinţele mele despre România au fost mult mai mari decât cele despre Ucraina. Am vorbit acasă româneşte, am citit cărţi în limba română şi dintotdeauna am vrut să vin aici să devin român şi cu acte în regulă.

Părinţii te-au sfătuit să alegi Ucraina?
Nu.

Ai fost vreodată evaziv când ai spus că eşti român?
Nu, dimpotrivă, părinţii m-au susţinut, dar au fost unele situaţii în care existau unele semne de întrebare. Se ştie că ucrainenii. în relaţia cu România, sunt cam...au nişte dubii, pe care nici eu nu pot să le înţeleg. Vorbim despre zona Maramureşului, care a fost dintotdeauna locuită de români.

Deci au început să se facă verificări, asta prin 2003-2005, erau trimişi de la Kiev, voiau să afle dacă îmi este bine în România, ce vreau să fac după ce o să îmi termin studiile, dacă o sa mă întorc în Ucraina, de ce vreau să rămân la Bucureşti.

În celelalte regiuni din Ucraina în care sunt români, situaţia este chiar dramatică, de exemplu în sudul Basarabiei, la Odessa, sau la Cernăuţi. Securitatea ucraineană este pe urmele românilor zilnic.

De unde ştii asta?
Din ce am citit, de la prietenii mei veniţi la studii în Bucureşti, ne-am întâlnit şi cunosc foarte bine situaţia de acolo. Iar bunica mea din partea mamei este originară din sudul Basarabiei. S-a căsătorit cu bunicul meu care este din Maramureş şi pe vremea aia, acum 40-50 de ani, îşi spuneau români, nu moldoveni. Acum, bunica, în 2011, este mirata când îi povestesc că acolo se vorbeşte în moldovenească şi nu în română.

Viorel Patrichi: Ucraina vrea să ne ia şi Putna

La Bucureşti şi la Chişinău – două capitale care, vor-nu vor, au destinul să meargă împreună – a trecut aproape neobservat un eveniment semniticativ din Ucraina.
 
Pe 24 ianuarie, adică exact de ziua Unirii lui Alexandru Ioan Cuza, la Liov  (Livov în rusă, Lviv în ucraineană, Lemberg în germană), a avut loc un mare miting dedicat zilei de… 22 ianuarie 1919. La 21 ianuarie 1999, preşedintele ucrainean Leonid Kucima a dat decretul nr. 42, prin care, în ziua de 22 ianuarie, se marchează “Sobornosti”, ziua unităţii naţionale a poporului ucrainean.

Chiar dacă nici Gogol nu i-a recunoscut ca pe-o naţiune, ucrainenii au tot încercat să se detaşeze fără succes de ruşi. În ianuarie 1918, a fost creată Republica Populară Ucraineană, iar pe teritoriile fostului Imperiu Austro-Ungar, s-a format Republica Populară Ucraineană de Vest.

În decembrie 1918, conducătorii celor două state au semnat la Fastov un acord de unificare.
La 22 ianuarie 1919, tratatul, numit de ucraineni Velika Zluka, a fost prezentat în Piaţa Sofia din Kiev ca document al unirii.

Şi cam aici se termină tentativele cele mai importante de a crea un stat autentic.

Românii din toată Bucovina şi din Basarabia deja se uniseră cu România.

Chiar dacă ucrainenii ridicaseră steagul Ucrainei pe palatul Sfatului Ţării de la Chişinău. Polonia a ocupat Galiţia de est, iar Cehoslovacia a luat Transcarpatia. La 22 ianuarie 1990, ucrainenii au făcut un lanţ viu prin Ucraina Sovietică, de la Kiev la Liov, revenind astfel la Ziua Unităţii, pretinzând şi teritorii care nu le-au aparţinut niciodată. Unele moştenite de la Uniunea Sovietică, altele aflându-se pe teritoriile unor state suverane.

Prin urmare, nu există nicio legătură cu 24 ianuarie, ziua Unirii lui Cuza din 1859, când sudul Basarabiei era în componenţa Principatelor Române Unite.

Mii de extremişti ucraineni purtau făclii aprinse şi strigau pe străzi: “Vine Bandera! Moarte duşmanilor!”. Evident, pentru ei, duşmanii ar fi românii, ruşii şi polonezii.

Dacă ar fi fost acolo numai nişte zănatici, nu le-aş fi acordat atenţie. Grav este că asemenea manifestări şovine au loc după vestita declaraţie a preşedintelui Viktor Ianukovici: “România şi R. Moldova trebuie de-acum să perceapă Ucraina ca pe o ţară mare, puternică, înfloritoare, cu care este preferabil să te împrieteneşti!” Ameninţarea este străvezie printre aceste cuvinte.

Protest fata de Raportul Tismaneanu. In Memoriam Vasile Paraschiv

 

La lansarea expozitiei “Epoca de aur – intre realitate si propaganda”, aflata la Muzeul National de Istorie a Romaniei, s-a dat citire urmatorului
Protest fata de Raportul Tismaneanu
In numele Centrului Rezistentei Anticomuniste coordonat la nivel international de scriitorul Vladimir Bukovski suntem imputerniciti sa va aducem la cunostinta urmatoarele:
Autenticii militanti anticomunisti ai Romaniei, reprezentati de Fundatia Luptatorii din Rezistenta Armata Anticomunista, prin doamna Zoea Radulescu si supravietuitori ai inchisorilor comuniste, domnul Nicolae Purcarea si dr Teofil Mija, de sustinatorul activ al actiunilor lui Paul Goma si al primului Sindicat Liber al Oamenilor Muncii din Romania fondat de dr. Ionel Cana, Vasile Paraschiv, de liderul minerilor grevisti ai anului 1977 din Valea Jiului, Constantin Dobre, de presedintele Asociatiei 15 Noiembrie 1987 a muncitorilor brasoveni anticomunisti, Florin Postolachi, cu totii aici de fata; ne insusim Protestul initiat de disidentii reali ai Romaniei Ionel Cana si Victor Frunza si sustinem criticile formulate de Biserica Orotodoxa Romana si Societatea Academica pentru Adevarul Istoric la adresa Raportului Tismaneanu, drept pentru care protestam fata de acesta si contestam public documentul aflat in acest moment pe site-ul Presedintiei Romaniei.
Desi apreciem in mod deosebit gestul presedintelui Traian Basescu de a condamna comunismul, ne exprimam nemultumirea pentru ca, pana la aceasta ora, avem de a face doar cu o condamnare teoretica, care nu are o consecinta practica si juridica pentru a se sustine in mod real dezideratele campaniei electorale a presedintelui tarii: Dreptate si Adevar.
Mai mult, asa-zisul «Raport Final», elaborat de echipa condusa de Vladimir Tismaneanu, are un evident caracter ideologic de sorginte internationalista prezentand numeroase omisiuni, interpretari eronate ale faptelor si mistificari crase ale adevarului istoric.
Avem un pacient inca grav bolnav: Romania. Diagnosticul nestiintific formulat de echipa Tismaneanu nu este satisfacator pentru tara noastra. Ca sa eliminam boala de la radacina se impune categoric o a doua opinie, specializata. Propunem si oferim: elaborarea unui Raport realizat – fara cheltuieli din banul public de 100.000 de euro – de catre o Comisie aflata sub autoritatea profesionala si morala a lui Paul Goma, din care sa faca parte istorici cu prestigiu international si profesori universitari, supervizati de Academia Romana. Raportul Goma va beneficia de colaborarea directa a victimelor regimului comunist.
Numai astfel vor fi satisfacute cerintele opiniei publice si respectate normele democratiei la care am tanjit sub teroarea comunista, ca si spiritul de Dreptate si Adevar pentru care s-a luptat si s-a murit, incepand de la invadarea Romaniei de catre trupele Armatei Rosii, in sangerosul an 1940, si pana la jertfa tinerilor anticomunisti din iarna anului 1989.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
26 ianuarie 2007

Jurnalul National: Omagiu – Anticomunismul pe mai multe voci
CONTESTARI. Evenimentul a strans deopotriva batrani ce inca mai jinduiesc dupa comunism si fosti dizidenti ai regimului. Zoea Radulescu (Fundatia Luptatorii din Rezistenta Armata Anticomunista), Vasile Paraschiv (Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din Romania), Nicolae Purcarea, Paul Goma, Teofil Mija si Constantin Dobre (liderul minerilor grevisti ai anului 1977) au contestat raportul Tismaneau de condamnare a comunismului.
Cronica Romana: Expozitia “Epoca de aur. Intre propaganda si realitate”
Expozitia temporara intitulata “Epoca de aur. Intre propaganda si realitate” a fost vernisata, ieri, la Muzeul National de Istorie a Romaniei, chiar in ziua in care dictatorul Nicolae Ceausescu ar fi implinit 89 de ani. Expozitia reprezinta segmentul initial al proiectului propus de Asociatia Civic Media impreuna cu Ministerul Culturii si Cultelor – infiintarea unui Muzeu al Comunismului – si are rolul de a marturisi si de a atrage atentia asupra contextului politic si social care a alterat mentalul si memoria generatiilor trecute. La acest proiect au fost invitate sa colaboreze Agentia Nationala de Presa ROMPRES, Asociatia “Brasov 15 noiembrie”, Muzeul National Filatelic, Ordinul Arhitectilor din Romania, Serviciul Roman de Informatii, Institutul Polonez si Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Urmarind doua coordonate, cum ar fi cultul personalitatii lui Nicolae Ceausescu si distrugerea identitatii romanesti si a mentalului colectiv, expozitia trateaza perioada 1965-1989.
Citeste mai mult
ATAC: Comunism – Anticomunism
Astazi, de ziua lui Nicolae Ceausescu, la Muzeul National de Istorie va fi lansata o expozitie inedita ce va reprezenta debutul proiectului Muzeului Comunismului initiat de CivicMedia. Expozitia va arata generatiilor tinere de astazi ororile care au deformat mentalul generatiilor trecute sau care, dimpotriva, le-au intarit credinta si au repus natiunea in drepturile sale firesti prin insurectia din decembrie 1989. In cadrul acestei expozitii va fi prezentat aparatul de propaganda comunist, folosind tehnici multi-media: audio, video, presa scrisa, odele intelectualilor vremii. De asemenea, se vor expune mijloacele de represiune si control utilizate de securisti.
Adevarul: Incursiune în comunism la expoziţia “Ceauşescu”
Ceausescu ne ranjeste iarasi din fotografiile de pe perete. Ne priveste “cu drag” din tablouri care il infaţiseaza tanar si in putere. Expoziţia “Epoca de Aur: intre propaganda si realitate” se deschide vineri, pe 26 ianuarie, la Muzeul Naţional de Istorie din Bucuresti (MNIR), tocmai in ziua in care Ceausescu ar fi implinit 89 de ani. Centrele de interes ale expoziţiei sunt cadourile primite de dictator de la “admiratorii” din Romania, inregistrari audio si video de la discursuri, obiecte de arta plastica si decorativa, fotografii-document si mici reconstituiri de interior de locuinţa din perioada comunista, pentru a ilustra starea naţiunii din acea perioada (planul de alimentaţie stiinţifica, raţionalizarea energiei termice si electrice). Expoziţia organizată de Ministerul Culturii şi Cultelor, MNIR şi Asociaţia Civic Media va fi deschisă până pe 1 martie.
Citeste mai mult