În
timpul lungilor anchete de tip bolşevic, Petre Ţuţea a fost pus pe
rangă, şi bătut la tălpi, pentru că refuza cu încăpăţânare să recunoască
că Basarabia este pământ rusesc. Ideea că Europa va trebui reconstruită
pe baze creştine în graniţele Imperiului Roman dintre Atlantic şi
Nistru, devenise o obsesie pentru filosof: "Şi cu rusii ce facem?", l-am
întrebat. "Ruşii nu sunt europeni. A spus-o Blaga şi trebuie să-l
credem. A spus-o şi Eminescu şi trebuie să-i credem pe amândoi. Ruşii
n-au decât să încalece pe cai şi să treacă Uralii în Asia. Acolo e locul
lor, în Siberia. Între gheţurile polare, unde îşi pot potoli nesfârşita
lor foame de spaţiu".
În
timp ce se afla pe rangă, Ţuţea se gândea că, odată ajuns în cer, o
să-l roage pe Dumnezeu să tragă o reţea de sârmă ghimpată între români
şi ruşi. Ca măsură de siguranţă. Ca nu cumva ruşii transformaţi în draci
împieliţaţi să dea năvală peste el. Într-o zi, este dat pe mâna altui
anchetator, care îl ia cu binişorul: "Ştiu că eşti legionar. Şi ca orice
legionar eşti fanatic, când îţi intră în cap o idee, ca să nu-i spun o
prostie, te ţii de ea până mori. Dar hai să discutăm acum ca doi oameni
paşnici care fac apel la raţiune. În defnitiv, ce vrei tu, să ne batem
cu marea Uniune Sovietică? Ştii bine că asta-i nebunie curată. Ia
exemplu de la George Călinescu, care declara în campania electorală din
1946 că românii n-aveau ce căuta in 1941 în Basarabia, fiind pământ
sovietic..." La care cel anchetat îi luă vorba din gură: "Există o
deosebire între noi doi. Călinescu s-a născut la Brăila, oraş
cosmopolit, plin de toate scursorile levantino-balcanice, pe când eu
m-am născut în ţinutul Câmpulungului, acolo unde s-a născut şi limba
română." Anchetatorul dă dovadă de răbdare de fier, pare decis să nu-şi
iasă din ţâţâni şi-i oferă o ţigară Kent. Ţuţea se ţine însă băţos, nu
vrea să facă nici cea mai mică concesie. Nu fumează ţigări americane:
americanii ne-au vândut ruşilor la Yalta şi-i dispreţuieşte deopotrivă
şi pe unii si pe alţii; şi unii şi alţii sunt la fel de imorali. Apoi îi
ţine o lecţie despre socialism. Românii nu dau şi n-au dat niciodată
doi bani pe socialism, Românii sunt un popor cu capul pe umeri, ei au
învăţat din experienţa lor istorică, că nu tot ce zboară se mănâncă. Un
exemplu îl constituie Titu Maiorescu. Pe când se afla în Germania la
studii îl cunoaşte pe Lassalle. Încă de la prima întâlnire şeful
socialiştilor îi pune gând rău tânărului român, care strălucea prin
inteligenţă şi cultură, motiv să-l câştige pentru ideile sale, la modă
în Apus, neştiind că Maiorescu ţinuse o conferinţă la Iaşi, in care
criticase socialismul în termeni cât se poate de răspicaţi: vine în
acest scop în ţara noastră, dar aici il paşte nenorocul. Cade răpus în
duel cu Racoviţă, care se întâmplă să fie însuşi vărul doamnei
Maiorescu. Astfel a eşuat prima tentativă de a implanta himera
socialismului într-un teren virgin, cum erau Ţările Române, la acea
vreme când oamenii din partea locului nu fuseseră contaminaţi încă de
această molima egală cu o rătăcire a minţii omeneşti.
Moartea
lui Lassalle a fost de rău augur pentru soarta socialismului în
România. Spre deosebire de toate celelalte popoare din Europa, lozincile
socialiste, pe cât de naive, pe atât de ispititoare n-au stârnit niciun
interes şi niciun ecou în sufletul românilor. Aflăm de la N. Paulescu,
adversar neîmpăcat al acestei ideologii de un materialism respingător,
şi fără Dumnezeu, că partidul socialist a fost importat mai târziu, în
1875, de doi revoluţionari ruşi: un ortodox Petrof şi un evreu, Nahum
Katz, care îşi luă numele de Dobrogeanu Gherea... Cu ei s-a asociat mai
întâi un ţigan, Ion Nădejde, iar mai târziu câţiva tineri, - şi prima
asociaţie comunistă fu fondată. Ea n-avu alţi membri, decât nişte
lucrători evrei. Socialismul era condamnat în România să apere
interesele străinilor, sau să dispară. Practic a dispărut: influenţa
ideilor socialiste în societatea românească a fost ca şi nulă. A
reapărut, dar în altă ipostază, impus după cel de-al doilea război
mondial, prin forţa armelor şi concursul puterilor Occidentale.
Socialismul s-a născut în Apus. Dar
nouă românilor ne-a venit din Răsărit, prin filiera rusească. In
privinţa ideologiilor din acest secol, românii n-au imitat nici Apusul
nici Răsăritul. Din lupta crâncenă dintre întuneric şi lumină, dintre
haosul spiritului asiatic şi ordinea morală a Europei Creştine, s-a
născut Mişcarea lui Corneliu Codreanu. Avea dreptate Petre Ţuţea când îi
spunea anchetatorului: "Dacă scap de aici, dacă nu mă omorâţi, am să
propun Academiei să scoată din Dicţionarul Limbii Române cuvântul
Socialism. Şi la cuvântul rus, generaţiile viitoare să citească: asiatic
rătăcitor, care a nimerit din greşeală în Europa".
Simion GHINEA
("Silogismul Slav", Col. Document)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu