În literatura memorialistică scrisă de supravieţuitorii Gulagului
românesc întâlnim personalităţi creştine care nu au făcut niciun
compromis cu sistemul satanic, dimpotrivă, în situaţii existenţiale
dramatice au ales să Îl mărturisească pe Hristos, rămânând creştini până
la sfârşit. De pildă, Ilie Tudor, tatăl interpretului Tudor Gheorghe,
scrie cum Petre Ţuţea l-a înfruntat pe colonelul Crăciun, directorul
închisorii Aiud: „Altă dată, tot aşa, într-una din întâlnirile
organizate de putere cu deţinuţii, în vederea reeducării, în careul care
se făcea în curte, Crăciun «trecea în revistă» însoţit de un grup de
ofiţeri, careul. La un moment dat s-a oprit în faţa unui om înalt, slab,
puţin adus de spate. – Ce faci, filosofule? Îl cunoscuse. Era Petre
Ţuţea. Era aşa de slab că-l susţineau doi camarazi. Crăciun l-a privit
satisfăcut. Şi către mulţime: – Mă, aţi rămas în urmă! V-aţi prostit! Că
dacă eraţi deştepţi nu ajungeaţi aici! Vi-L închipuiţi pe Hristos cu
un crucioi în spate prin New York? Ar râde şi curcile. Uite, am ajuns
în Lună şi n-am dat de niciun Dumnezeu! Se depărtase câţiva paşi. Ţuţea
a ridicat mâna. – Domnule, colonel! O clipă. Vreau să vă întreb ceva! –
Da! Ia zi, mă, filosofule! – Nu vă supăraţi, aţi crescut la oraş sau
la ţară? – La ţară, mă! Nu se vede? – şi-şi bombează pieptul. – Şi aţi
avut porci? – Auzi vorbă? Cum să nu! Care gospodar de la ţară nu creşte
porci? – Şi…aţi văzut dumneavoastră porc să privească în sus? Tăcere
scurtă. Priviri speriate. – Îl ştiţi că e nebun! Tâmpenii… S-a stăpânit
pe cât se putea râsul general ce ameninţa să invadeze mulţimea şi
Crăciun cu suita sa s-au grăbit să scurteze întâlnirea cu «nebuni ca
Ţuţea».”
[1]
Fragment preluat din volumul
Mărturisitorii din închisorile comuniste. Minuni. Mărturii. Repere
[1] Ilie Tudor,
De sub tăvălug, Editura Curtea Brâncovenească, Constanţa, 2010, p. 85 (n. ed.).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu