Ce a făcut naţiunea noastră în aceşti aproape 100 de ani ce s-au scurs
de la Marea Unire? În plan istoric, am trecut prin două războaie
mondiale şi printr-un regim ateu, au fost răpiri de teritorii şi
recuperarea lor în parte, pentru că o parte din România cea reală se
află încă înstrăinată. Însă adevăratul răspuns la ceea ce s-a petrecut
în toată această perioadă este cât de mult ne-am apropiat sau ne-am
depărtat de Dumnezeu, cât de mult am înţeles, am trăi şi mărturisit din
Evanghelia lui Hristos. După cuvântul biblic, se poate spune despre
societatea românească de astăzi că se află «în durerile naşterii»:
frământare, agitaţie, fapte de eroism sau trădări. România se află în
acest proces al naşterii spre normalitate, însă dincolo de această
Românie agitată şi frământată, divizată, adânc şi puternic mediatizată,
se află România cea din adâncuri, România cea dinlăuntru, România cea
reală. Aceasta este România familiei, în care se nasc şi cresc copii în
frica de Dumnezeu, cu ruşine de oameni şi cu iubire de neam. Dincolo de
aparenţele negative, există România pâinii şi a vinului câştigate
cinstit, România medicului, a militarului , a universitarului,a
ţăranului, chiar şi a politicianului, care nu-şi pleacă genunchiul în
faţa triplului idol al lumii moderne: averea indiferent de preţ, puterea
şi plăcerea ilegitimă. Mă rog ca Bunul Dumnezeu să multiplice această
Românie adâncă şi reală, ca ea să devină cu adevărat dominantă, fiindcă
în cele din urmă numai o astfel de naţiune există cu adevărat. Dincolo
de o astfel de Românie, nu există decât «vânare de vânt, chimval
răsunător şi deşărtăciune a deşărtăciunilor»
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu