Părintele Justin s-a întors la prima sa chilie din Mănăstirea Petru Vodă, azi, Miercuri, 29 Mai 2013

miercuri, 29 mai 2013 18:47

Ieri dimineaţă, Marţi, 28 Mai a.c., Părintele Justin s-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi a fost foarte liniştit şi tăcut pe tot parcursul zilei. Pe la orele amiezei a cerut să fie dus la Mănăstirea Petru Vodă, de călugări. Şi-a întărit dorinţa şi în faţa cîtorva maici din Mănăstirea Paltin, încă o dată, seara, spunînd că vrea să îi mîngîie cu prezenţa sa şi pe părinţi, iar cei de faţă i-au cerut un pic de răgaz ca să îi poată pregăti chilia.
Azi dimineaţă, Miercuri, 29 Mai 2013, a fost întrebat încă o dată dacă vrea să meargă şi a confirmat: “Păi da, măi, să mergem!” În scurtă vreme aparatura medicală necesară a fost dusă la Mănăstirea Petru Vodă şi pe la orele 10-11 dimineaţa, într-o atmosferă emoţionantă, înconjurat de toate maicile Mănăstirii Paltin, care au început să cînte încet “Hristos a înviat!”, părintele a plecat la prima sa chilie, construită aici în anul 1992.



La sosire, părinţii din mănăstire l-au înconjurat şi ei cu multă emoţie, împreună cu cei cîţiva mireni care se aflau de faţă. Cu toţii sîntem bucuroşi şi recunoscători pentru această mare binecuvîntare ce ni s-a dat.
Starea sănătăţii sale nu a suferit modificări majore în ultimele două zile. Există, însă, şi cîteva foarte mici semne de îmbunătăţire. Momentan Părintele Justin are nevoie de rugăciuni, de linişte şi de înţelegere, pentru a putea să-şi recupereze sănătatea pe care cu toţii i-o dorim. Pînă cînd voia şi pronia lui Dumnezeu va hotărî nişte schimbări majore în bine, îi rugăm pe toţi cei ce vor să-l vadă pe duhovnicul nostru să-şi amîne vizita propusă; părintele stareţ va hotărî singur cu privire la fiii duhovniceşti ce doresc să îl vadă, dacă şi cînd se va simţi în putere pentru a-i primi.
La Mănăstirea Paltin se va săvîrşi în continuare Sfîntul Maslu după slujba de seară (ora 18), iar la Mănăstirea Petru Vodă se va face Sfîntul Maslu de două ori pe zi, după slujba de dimineaţă şi după cea de seară. Toţi cei ce îl iubesc pe Părintele Justin sînt aşteptaţi să ni se alăture în rugăciune, fie aici, fie în orice alt colţ al lumii în care se află, pînă cînd Dumnezeu îi va reda însănătoşirea pentru care cu toţii ne rugăm.
Obştile Mănăstirilor Petru Vodă şi Paltin

Lasati-ne in Legea noastra! Protest impotriva Guvernului, care a facut presiuni asupra Primariei Targu Ocna in scopul retragerii cetateniei de onoare acordate sfantului închisorilor, Valeriu Gafencu. Doamna Aspazia Otel Petrescu (declaratie inregistrata video): “Ma uluieste aceasta pornire impotriva cetateniei de onoare a lui Valeriu Gafencu! Este un act de ura”

Joi, 30 mai a.c., între orele 15.00 şi 17.00, în Piaţa Victoriei, pe trotuarul din faţa Muzeului Antipa, Fundaţia “Ion Gavrilă Ogoranu”, căreia i se alătură Asociaţia “Rost”, Centrul Rezistenței Anticomuniste, alte asociaţii civice, organizează un protest împotriva guvernului, care a dictat defăimarea lui Valeriu Gafencu – Sfântul închisorilor.
Prin retragerea titlului de cetăţean de onoare al oraşului Tg. Ocna, sub acuzaţia de fascism, guvernul Victor Ponta şi inspiratorii săi de la Institutul Elie Wiesel intenţionează să-l supună oprobiului public pe Sfîntul închisorilor.
Manifestarea noastră se va desfăşura în acelaşi timp cum şedinţa Consiliului Local Tg. Ocna, care va trebui să-şi dea votul formal pentru decizia luată deja la Bucureşti.
Sînt aşteptaţi să participe toţi cei care au conştiinţă naţională şi credinţă creştină. Singurele însemne permise la miting sînt crucea şi drapelul tricolor.
De asemenea, vă îndemnăm să veniţi fiecare cu portretul lui Valeriu Gafencu.

Valeriu Gafencu, basarabeanul a carui mare parte din familie s-a jertfit pe altarul tarii, cu tatal, artizan al Unirii, mort in gulagul sovietic, s-a savarsit din viata sa de pe acest pamant in urma cu 61 de ani, pe 18 februarie 1952, in inchisoarea de la Targu Ocna, dupa ce isi daruise streptomicina pentru salvarea unui alt detinut, evreu, pastorul Richard Wurmbrand. Dupa 61 de ani de la acest gest suprem, un Institut ce poarta numele lui Elie Wiesel, care s-a reusit sa fie infiltrat sub cupola si acoperirea Guvernului Romaniei, isi permite sa conteste omagierea lui Valeriu Gafencu de catre primaria si cetatenii din Targu Ocna, prin conferirea cetateaniei de onoare celui supranumit de un alt evreu, Parintele Nicoale Steinhardt, drept “Sfantul Inchisorilor”. Gestul, catalogat de Doamna Aspazia Otel Petrescu, fost detinut politic cu 14 ani de temnita grea, drept un “act de ura” a nascut o reactie fireasca a societatii civile crestine, zeci de organizatii si mii de persoane protestand printr-o petitie publica sau prin scrisori transmise direct autoritatilor locale din Targu Ocna. Detinutii politici cu peste 15 ani de
inchisoare, Parintele Justin Parvu si profesorul Radu Ciuceanu, sau regretatul istoric Gheorghe Buzatu, s-au raliat acestei initiative. Nu este cazul sa mai intram in amanunte. Spre sfarsitul acestei luni (30 aprilie-nn), Consiliul Local din Targu Ocna urmeaza sa decida – in sedinta publica – ce se va intampla cu aceasta cerere aberanta. E bine ca cei care vor sa apere memoria martirului inchisorilor sa fie aproape si sa-l sustina pe Sfantul Inchisorilor incluisv la fata locului, la momentul respectiv. Doamna Aspazia Otel Petrescu, a carei declaratie o puteti citi sau asculta aici, la fel ca si Parintele Justin Parvu, afirma ca, orice s-ar intampla, pentru noi Valeriu Gafencu ramane un sfant. Rugati-va pentru el asa cum si el se roaga pentru noi.

Doamna Aspazia Otel Petrescu despre atacul la... de ZiaristiOnlineTV

“Ma uluieste aceasta pornire impotriva cetateniei de onoare a lui Valeriu Gafencu!”, ne spune doamna Aspazia Otel Petrescu, fost detinut politic timp de 14 ani si autoarea impresionantelor volume memorialistice “Strigat-am catre tine, Doamne!” , “Cu Hristos in celula” sau “A fost odata”. “Masura aceasta se indreapta in primul rand impotriva cetatenilor din Targu Ocna. Pe Valeriu Gafencu nu-l afecteaza cu nimic lucrul acesta; el va ramane in istorie ceea ce a fost: unul din cei care a protestat cu pretul vietii sale impotriva unui regim tiranic si care a adus foarta multa nefericire in lumea intreaga. Gasesc asadar ca masura aceasta este absurda si este un fapt al urii, si se stie ca tot ce izvoraste din ura este ilogic. Poate sa-i ia cetatenia de onoare, ca nu el a cerut-o. Asta nu inseamna ca el nu ramane un om de onoare. E o masura lipsita de logica impotriva oamenilor din partea locului, a societatii civile, a celor care au considerat ca Valeriu Gafencu ii reprezinta”, prin sarcrificiul lui, ne spune venerabila traitoare intru Hristos. “Este o este doar inca o nedreptate in plus pe umerii lui de martir. Valeriu Gafencu si-a dat medicamentul care putea sa-l salveze pe el unui cetatean strain de religia si etnia lui. Dar era un om care era in suferinta si el a hotarat ca sa-l ajute. Prin gestul acesta a dovedit odata pentru totdeauna ca este un om al Cetatii lui Dumnezeu, al cetatii universale. Cine poate sa-i conteste acest gest, care este un gest valabil in eternitate? Deci el merita sa fie cetatean de onoare al Universului. Si acest Institut (“Elie Wiesel”) vine sa se ridice impotriva unui gest similar local!?”, arata Doamna Aspazia Otel Petrescu, afirmand ca o astfel de “masura aberanta, ilogica si inumana”, a celor care solicita retragerea cetateniei de onoare a orasului Targu Ocna pentru “Sfantul Inchisorilor”, pe motiv ca a facit parte din Fratiiile de Cruce si a fost condamnat de regimul lui Ion Antonescu (!),  este “un act de ura”, dictatorial, “care contesta vointa societatii civile si a cetatenilor din Targu Ocna” si “tinuta inalta a lui Valeriu Gafencu in eternitate”.

Video: Ziaristi Online / Foto: Cristina Nichitus Roncea

Cuvânt Teologic al părintelui Dumitru Stăniloae la Duminica a patra după Paşti (a Slăbănogului). Taina Sfântului Maslu

Cuvânt Teologic al al părintelui Dumitru Stăniloae  Duminica a patra după Paşti (a Slăbănogului)

În Taina Maslului se îm­­părtăşeşte cre­din­cio­­­sului bolnav în chip ne­­văzut harul tă­mă­du­­irii sau uşurarea durerii tru­peş­ti, al întăririi sufleteşti şi al ier­­tării de păcatele rămase du­pă mărturisire, prin ungerea cu untdelemn sfinţit, însoţită de rugăciunile preoţilor. Prac­ti­ca­­rea ei în timpul Apostolilor, deci provenirea ei prin Apostoli de la Hristos însuşi, e atestată în Epistola lui Iacob: „De este ci­­neva bolnav, să cheme preoţii Bi­­sericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în nu­­mele Domnului. Şi ru­gă­ciu­nea credinţei va mântui pe cel bol­­nav şi-l va ridica pe el Dom­nul, iar de va fi făcut păcate, se vor ierta lui“ (5, 14-15).
Una dintre cauzele principa­le ale deprimării şi descurajării o­mului este boala. Şi de multe ori nici boala, nici deprimarea nu pot fi învinse numai cu mij­loa­ce omeneşti. Bolnavul cre­din­­cios e chinuit şi de conştiinţa că boala lui are cauza şi în une­le păcate pe care nu le-a putut măr­turisi sau că eventual va mu­ri fără iertarea acestor pă­ca­te. Şi cine nu trece în viaţa lui prin boală şi prin aceste de­pri­­mări şi îngrijorări care-i mă­­­resc suferinţa? Ele intră în com­ponenţa existenţei ome­neşti. E posibil să credem că Dum­nezeu nu S-a gândit şi la un ajutor dat omului în aceste si­tuaţii de boală şi de slăbire su­fletească? Taina aceasta a­ra­tă că Dumnezeu Îşi manifestă mi­la Lui şi faţă de cei suferinzi ca­re-şi pun nădejdea în El, care a­pelează la El când ajung în a­ces­te situaţii.De aceea, în toate ru­găciunile Maslului se apelea­ză mai ales la mila lui Dum­nezeu, iar Dumnezeu apare în a­ceastă Taină lucrând ca „Doc­to­rul“ plin de milă. În pripeala cân­tării lui Arsenie, de la sfin­ţi­rea untdelemnului cu care se un­ge bolnavul, pripeală ce se re­petă după fiecare tropar, se ce­re: „Stăpâne Hristoase, Mi­los­­tive, miluieşte pe robul tău“. Iar în podobia glasului IV se ce­re: „Doctorul şi ajutătorul celor ce sunt întru dureri… dăruieşte tă­măduire neputinciosului ro­bu­­lui Tău, Milostive, miluieşte pe cel ce mult a greşit şi-l mân­tu­­ieşte de păcate“.

Harul nu lucrează asupra trupului fără să lucreze şi asupra sufletului
Uneori harul lui Dumnezeu lu­crează mai mult sau mai pu­ţin direct asupra trupului, vin­de­­cându-l, deşi, chiar şi în acest caz, se produc şi întărirea su­fle­­tească, şi iertarea păcatelor ce­lui bolnav.Alteori, vindeca­rea se produce mai mult prin în­tărirea puterilor sufleteşti; iar alteori, prin iertarea pă­ca­te­lor nemărturisite, întrucât a­ceas­ta întăreşte sufletul şi, prin suflet, şi trupul. Dar prin ha­rul acestei Taine se dă în mod principal vindecarea tru­pu­lui. Numai când este rânduit ca bolnavul să moară, nu se pro­duce acest efect principal, ci nu­mai celelalte.
Taina aceasta poate fi soco­ti­tă, prin excelenţă, Taină a tru­pu­lui, sau Taina rânduită pentru însănătoşirea trupului. Prin ea se pune în relief valoa­rea pozitivă acordată de Dum­n­ezeu trupului omenesc, ca U­nul care Însuşi a luat trup şi îl ţi­ne în veci, ne mântuieşte prin el, împărtăşindu-ne viaţa dum­ne­zeiască.
În rugăciunea citită după al doi­lea Apostol şi a doua Evan­ghe­lie se cere lui Hristos în­să­nă­toşirea bolnavului, pe baza fap­tului că El S-a întrupat şi „S-a zidit (creat) pentru zidirea Sa“, arătând voinţa Lui de a mân­tui trupul şi de a-l înălţa în Îm­părăţia lui Dumnezeu, de a fa­ce din trupuri un mijloc de co­mu­nicare veşnică între Dum­nezeu şi oameni.
De aceea, tot în aceeaşi ru­gă­­ciune se cere sălăşluirea Du­hu­lui Sfânt în cel bolnav, po­tri­vit cuvântului Sfântului A­pos­tol Pavel (1 Cor. 6, 19; 3, 16-17): „Ca­ută dintru înălţimea Ta cea sfân­tă, mântuindu-ne pe noi pă­cătoşii şi nevrednicii robii Tăi, cu darul Sfântului Duh, în cea­sul acesta, şi-L sălăşluieşte pe dânsul întru robul Tău (N)“. Du­hul Sfânt e închipuit şi co­mu­nicat prin untdelemnul sfin­ţit chiar în timpul acestei Taine de către preoţi, untdelemn cu ca­re se unge bolnavul.
Existenţa omului este nespus de complexă. E imposibil de separat între trup şi suflet a­tâ­ta timp cât omul trăieşte, deci între lucrarea harului a­su­pra trupului şi asupra sufletului, însăşi vindecarea trupului e simţită de bolnav ca un har dat lui ca persoană umană in­te­­grală. Trupul e plin de ener­gi­ile sufletului; prin el lucrează su­fletul; fără el sufletul nu poa­te lucra. De aceea harul nu lu­crează asupra trupului fără să lucreze şi asupra sufletului. A­supra sufletului lucrează în­să, întărindu-l şi curăţindu-l de pă­cate şi liniştindu-i prin a­ceas­ta conştiinţa, ceea ce are un e­fect întăritor şi asupra tru­pu­lui, ca să-l facă un instrument al lucrării bune a sufletului şi ca să întărească şi sufletul.
De aceea în rugăciunile Tai­nei se cer împreună: tămă­du­i­rea trupului, iertarea de păcate şi curăţirea sufletului de pă­ca­te. Sălăşluirea Duhului are mai ales scopul curăţirii de pă­ca­te şi al tămăduirii de patimi şi al ridicării omului la o viaţă de sfinţenie, de slujire curată a lui Dumnezeu. Întrucât pă­ca­tul este o boală a sufletului mai a­les când s-a îndesit în patimi, şi ca atare e şi o cauză a bolii tru­pului, Maslul este socotit a­tât ca o tămăduire a trupului, cât şi a sufletului, şi Dumnezeu e numit „Doctorul sufletelor şi al trupurilor“. El e socotit necesar şi pentru vindecarea pati­mi­­lor, întrucât, chiar dacă pă­ca­tele care au provenit din ele, sau le-au produs pe ele, au fost măr­turisite, ele nu se pot tă­mă­dui aşa de uşor şi e imposibil ca să nu ţâşnească din ele fapte pă­cătoase aproape continuu.
Insistenţa cu care se cere, cu mult mai mult decât în Taina Po­căinţei, tămăduirea bolna­vu­lui de patimile sufleteşti o­da­tă cu tămăduirea trupului ne dă să înţelegem că mai ales la a­ceste rădăcini ale păcatelor se re­feră Taina Maslului, căci la a­­ceastă fază progresată a slă­bi­ciunilor păcătoase ale omului, provenită din nesocotirea Tai­­nei Pocăinţei şi a con­lu­cră­rii sale cu harul Botezului şi alMi­rungerii, se reduce de fapt pă­cătoşenia. Spovedania ante­ri­­oară Maslului a adus bolna­vu­lui iertare de păcatele măr­tu­risite, dar el n-a avut timp să to­pească, prin conlucrare cu ha­rul redobândit, slăbiciunile pă­­cătoase, hrănite printr-o o­biş­nuinţă îndelungată cu pă­ca­tul, slăbiciuni care explică a­de­se­­ori şi boala trupului. Sau, poa­te, bolnavul n-a putut descrie în mod corespunzător a­ces­te slăbiciuni, care se pierd a­deseori în ceaţa indefinitului.
Pe lângă aceea, pe cât de im­po­­sibil este să se separe între trup şi suflet, tot pe atât de im­po­­sibil este să se separe între o­mul total şi influenţa fe­no­me­ne­lor văzute şi a forţelor rele ne­­văzute asupra lui. Eli­be­ra­rea de influenţele văzute se fa­ce şi prin întărirea simţurilor tru­pului cu harul Sfântului Duh, a cărui introducere în ele se face prin ungerea lor cu unt­de­­lemnul sfinţit. Prin aceasta sim­ţurile sunt curăţite, sfinţite, în­tărite în ele înseşi împotriva is­pitelor ce vin de la lucrurile din afară şi de la forţele rele ne­vă­zute prin mijlocirea lor.
Lucrarea Sfântului Duh în om prin Taina Maslului
Astfel, în rugăciunile Mas­lu­lui în care se cer deodată tă­mă­du­irea trupului, iertarea de pă­ca­te şi tămăduirea de patimi, e­­liberarea simţurilor de influ­en­ţele rele şi alungarea vrăj­ma­şului, toate acestea se cer pen­t­ru ca bolnavul, devenit să­nă­tos trupeşte şi sufleteşte, să poa­tă trăi o viaţă curată, închi­na­­tă slujirii lui Dumnezeu. A­ceas­ta arată că Taina Maslului nu e pentru moarte ca în catolicism, ci pentru o viaţă întru să­nă­tate şi curăţie.
Lucrarea Sfântului Duh în om, care e cerută şi acordată prin Taina Maslului, nu s-ar pu­tea efectua însă fără o des­chi­dere a sufletului bolnavului, prin credinţă şi căinţă. Poate mi­ra faptul că bolnavului care pri­meşte această Taină nu i se ce­re o mărturisire de credinţă ca la Botez, unit cuMirun­ge­rea, şi ca la Euharistie, o măr­tu­risire a păcatelor unite cu mărturisirea credinţei, ca în Taina Pocăinţei; dar preoţii au te­meiul să o considere dată, aşa cum consideră episcopul măr­turisirea de credinţă dată de cel ce se hirotoneşte întru di­a­­con sau preot (prin certificat te­ologic şi prin spovedanie îna­in­te de Hirotonie), sau învoirea da­tă de cei ce se căsătoresc. În­suşi faptul că bolnavul cheamă pre­oţii să se roage pentru el im­pli­­că credinţa lui în lucrarea lui Dumnezeu prin această Tai­nă. Pe lângă aceea, de obicei, el se mărturiseşte înainte. Apoi, o­mul bolnav are o sensibilitate de­osebită pentru Dumnezeu. El îşi dă seama de neputinţa sa ca om şi a omului în general şi îşi pune suprema nădejde în Dum­nezeu. Dumnezeu i-a de­ve­­nit mai transparent prin slă­bi­ciunea trupului.
De aceea, preotul se înteme­ia­ză şi pe credinţa şi căinţa bol­na­­vului, cerând de la Dum­nezeu harul Lui tămăduitor şi cu­răţitor.
Iată câteva texte din ru­gă­ciu­nile Maslului, edificatoare pen­tru aceste scopuri ale lui şi pen­tru deschiderea bolnavului fa­ţă de ele.
Mai întâi, în rugăciunea a­min­­tită (după a doua Evan­ghe­lie), după ce s-a cerut să­lăş­lu­i­rea Duhului Sfânt în cel bolnav, se spune: „Căci el şi-a cu­nos­cut păcatele şi a venit cu cre­dinţă la Tine. Deci, primin­du-l cu iubirea Ta de oameni, ori de a greşit cu cuvântul sau cu gândul, iertându-l, şterge-l şi cu­răţeşte-l pe el de tot pă­ca­tul şi, petrecând pururea îm­pre­­ună cu el, păzeşte-l în cei­lalţi ani ai vie­ţii lui, ca, umblând întru în­drep­tările Tale, să nu mai fie o bat­jocură a dia­vo­l­ului, ca şi în dân­sul să se mă­rească prea­sfânt numele Tău“. Iar înainte de acestea s-a ce­rut tămăduirea tru­pului bol­na­­vului.
Însuşi Hristos Cel jertfit Se sălăşluieşte prin semnul crucii în bolnav
Într-o cântare, mai înainte de sfinţirea untdelemnului, se ce­re: „Caută din cer, Cela ce eşti neajuns, ca un milostiv, cu mâ­na Ta cea nevăzută însemnând, Iu­bi­to­rule de oameni, prin untde­lem­nul Tău cel dum­ne­zeiesc, sim­ţurile acestuia ce aleargă la Ti­ne cu credinţă şi-şi ce­re ier­ta­rea greşelilor, dă­ru­in­du-i tă­mă­du­ire sufletului şi tru­pului, ca să Te prea­mă­reas­că pe Tine cu dra­goste, mărind stă­pânirea Ta“. Preoţii ung pe bol­nav cu unt­delemn la sim­ţu­ri­le principa­le, în semnul cru­cii, iar semni­fi­ca­ţia crucii în a­ceas­tă ungere o a­rată cân­tă­re­ţul care cântă în timp ce preotul săvârşeşte a­ceas­tă ungere: „Doam­ne, armă a­su­pra dia­vo­lu­lui crucea Ta ai dat nouă, că se scutură şi se cu­tre­mură ne­su­­ferind a căuta spre pu­terea ei, căci morţii i-ai sculat şi moar­tea ai surpat“. În­suşi Hris­­tos Cel jertfit Se să­lăşl­u­ieş­­te prin semnul crucii în bol­nav, dân­du-i puterea înfrâ­nă­rii de la pă­cate, a rezistenţei la ori­ce egoism al pornirilor pă­că­­toa­se; cu ea se va întări sufletul lui, pentru ca să biru­ias­că boa­la din trup. Crucea e mij­lo­cul prin care vi­ne puterea din trupul lui Hris­tos, Care a biruit moartea.
Împotriva acţiunii forţelor ne­văzute se cere şi ajutorul ne­vă­zut al sfinţilor, al mucenici­lor, al Maicii Domnului.
„Nimeni nu se mântuieşte singur, ci se mântuieşte prin rugăciunile Bisericii“
Mai e de menţionat că Mas­lul se face de obicei cu partici­pa­­rea mai multor credincioşi, ca­­re se roa­gă şi ei concomitent cu pre­o­ţii. Din această largă co­mu­­­ni­u­ne, din acest semn al dra­­­gostei pe care i-l dau mai mulţi semeni în starea lui de boa­­lă şi ne­pu­tin­ţă, bolnavul prin­­de de asemenea pu­tere de re­­­fa­cere trupească şi su­fle­teas­că. Cuvântul lui Ho­mi­a­­kov, „Ni­­meni nu se mântuieşte singur, ci se mântuieşte prin ru­gă­ciu­­nile Bisericii, ale Sfinţilor, ale Mai­cii Domnului“, se adeve­reş­te şi la săvârşirea acestei Tai­ne.
Însăşi săvârşirea acestei Tai­ne de către mai mulţi preoţi (de şapte, sau măcar de doi) ma­nifestă voinţa Bisericii de a pu­ne mai multe forţe ale ei în miş­care, prin comuniunea în ru­găciune şi în dragoste, por­ni­rea mai multora de a scăpa un mem­bru al ei de situaţia de ne­pu­tinţă şi de durere în care se află. Mai ales la boală simte o­mul trebuinţa simpatiei şi a co­mu­niunii, mai ales în această oca­zie se adevereşte cum omul slă­bit prinde putere din dra­gos­tea mai multora.
Dar această comuniune îi dă pu­teri omului nu numai prin ce­ea ce are omenesc în ea, ci în pri­mul rând prin faptul că toţi cei ce vin şi intră într-o comu­ni­u­­ne cu semenul lor bolnav vin cu credinţa în Hristos, Care a vin­decat toată boala şi ne­pu­tin­ţa, a biruit moartea, a vindecat pe unii oameni pentru rugăciu­ni­­le altora şi a spus că unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Lui, adică în credinţa în El şi în dragostea între ei, este şi El în mijlocul lor. Ei îl ajută pe cel bolnav numai pentru că fac transparente şi lucrătoare, prin credinţa şi rugăciunea lor, pre­zenţa şi puterea lui Hristos, nu­mai pentru că înlesnesc co­mu­­niunea bolnavului cu Hris­tos prin credinţa lui, întărită de credinţa lor.
Ca în toate Tainele, tot aşa şi în această Taină, comuniunea cu preotul şi cu alţi semeni ne a­jută să intrăm în comuniune cu Hristos.
În cele de mai sus s-au spus ce­­le necesare şi despre elemen­te­­le constitutive ale Tainei: despre preoţi ca săvârşitori, despre primitorii ei, despre unt­de­­lem­nul sfinţit, despre mâna pre­­otului care unge pe bolnav cu el, în numele Domnului, despre deschiderea bolnavului, prin credinţă şi căinţă, harului tă­­măduitor al trupului şi al slă­bi­ciunilor sufleteşti şi al ier­tă­rii păcatelor ce i se împărtă­şeş­te.
Mădularele trupului sunt un­se de şapte ori în semnul cru­cii, după citirea a şapte pe­ri­cope evanghelice şi din A­pos­tol, şi după citirea a şapte ru­gă­ciu­ni, pentru că şapte sunt da­ru­rile Sfântului Duh, pentru că şap­te au fost duhurile rele scoa­se din femeia păcătoasă, pentru că numărul şapte simbo­li­zea­ză totalitatea formelor ră­u­lui, dar şi a darurilor lui Dum­nezeu.După numărul şapte vine nu­mărul opt care simbo­li­zea­ză o­­dihna şi fericirea ne­sfâr­­şită.
În toate se arată o insisten­ţă, pentru că boala trupească şi su­­fletească în care a căzut o­mul îl face inapt de viaţa nor­ma­­lă sau îl ameninţă cu sfâr­şi­tul vieţii pământeşti. El trebuie a­jutat în mod stăruitor, prin pu­terea lui Hristos, să se facă să­nătos trupeşte şi sufleteşte, sau măcar sufleteşte, dacă sfâr­şitul lui se va dovedi apropiat.
Întrucât mântuirea stă în co­muniunea cu Hristos, atotiu­bi­­toarea Persoană dumne­ze­ias­că devenită om, iar omul s-ar pu­tea ca din boala prezentă să trea­că în moarte, lipsit, din pri­ci­na patimilor sale, de capaci­ta­­tea pentru această comuniu­ne, întrucât n-a înaintat, prin ce­lelalte Taine şi prin conlucra­rea sa, în ea, Biserica face un e­fort maxim să-l pregătească pen­tru această comuniune cu Hris­tos şi să-l deschidă comu­ni­u­nii cu semenii, deci un efort ma­xim pentru mântuirea lui prin mai mulţi preoţi, prin mai mul­te rugăciuni, prin mai mulţi credincioşi, care se roagă îm­preună, deschişi comuniunii cu Hristos şi dornici să în­tă­reas­că comuniunea cu cel bolnav.

*Preot profesor Dumitru Stă­niloae, Teologia Dogmatică Or­todoxă, vol. 3, Editura In­sti­tu­tului Biblic şi de Misiune Or­to­doxă, Bucureşti, 2010, pp. 211-218.

Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a slujit Taina Sfântului Maslu pentru parintele Justin Pârvu. Actualizare (Sâmbătă, 25 Mai 2013, ora 21:25): Primind pe fiii şi fiicele sale duhovniceşti, părintele stareţ a refuzat să se despartă de sufletele mai slabe care au venit să-şi ia rămas bun.

 

Astăzi (vineri-nn) dimineaţă, în jurul orei 11, obştea de călugări a Mănăstirii Petru Vodă a fost primită de părintele stareţ, care, deşi slăbit, s-a bucurat să îi vadă pe ucenicii săi. Începînd cu ora 17, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Teofan al Moldovei și Bucovinei, sosit la Mănăstirea Paltin, a săvîrşit Taina Sfîntului Maslu înconjurat de cîţiva preoţi şi diaconi, pentru Părintele Arhimandrit Justin Pârvu. La sfîrşit a ţinut un scurt cuvînt de îmbărbătare pentru maicile şi mirenii care erau de faţă.

Starea sănătăţii părintelui este stabilă; nu sînt schimbări majore. În ambele noastre mănăstiri se săvîrşeşte zilnic Taina Sfîntului Maslu; toţi cei ce vor să ni se alăture în rugăciune sînt bineveniţi, atît clerici şi monahi, cît şi mireni, ştiut fiind că adevărat şi prea-adevărat este cuvîntul Domnului nostru Iisus Hristos care zice “Amin grăiesc vouă, că dacă doi din voi se vor uni pe pămînt pentru tot lucrul ce vor cere, va fi lor de la Tatăl Meu care este în ceruri” (Matthei 18:19).

Surse: Petru Voda, Doxologia

Actualizare (Sîmbătă, 25 Mai 2013, ora 21:25)

Astăzi Părintele Justin a primit întreaga obşte de 160 de maici şi surori a Mănăstirii Paltin. Deşi foarte slăbit şi fără putinţa de a vorbi tare, s-a bucurat de fiecare dintre cei ce l-au cercetat.

În vizită la părintele stareţ a fost astăzi şi doctorul Dan Tudor Eniu, medicul care l-a operat în săptămînile din urmă, şi care ne-a declarat că, medical vorbind, nu poate să explice cum analizele Părintelui Justin sînt de două ori mai bune decît în ziua externării, şi cum se poate ca un organism atît de slăbit să aibă o vitalitate atît de puternică. “E limpede că ceea ce se întîmplă acum cu Părintele Justin este lucrarea şi puterea lui Dumnezeu”, a spus domnia sa. Privitor la acuzele nefondate ce i-au fost aduse, dr. Dan Tudor Eniu ne-a confirmat că în absolut toate aspectele clinice (intervenţiile chirurgicale, tratamentul, etc), deciziile i-au aparţinut Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu, şi nu domniei sale, şi că afirmaţiile sînt documentate şi semnate de Părintele Justin şi se pot găsi în arhiva spitalului.

Medical vorbind, părintele stareţ acuză de cîteva ori pe zi insuficienţe respiratorii (pentru care a început să primească tratament), este foarte slăbit şi are nevoie de rugăciuni şi de înţelegere. Cu toţii aşteptăm să treacă efectele post-operatorii şi nădăjduim că puterea rugăciunii smerite şi cu pocăinţă, împreunată cu aceea a Sfintelor Liturghii şi a Sfintelor Masluri vor aduce însănătoşirea pe care şi Părintele Justin şi-o doreşte.

Primind pe fiii şi fiicele sale duhovniceşti, părintele stareţ a refuzat să se despartă de sufletele mai slabe care au venit să-şi ia rămas bun. Neputînd să le vorbească şi să le explice că alta este voia şi dorinţa sa, s-a întors dinspre cei ce veniseră pentru aceasta, dar s-a bucurat, de multe ori cu lacrimi, împreună cu cei ce i-au urat sănătate şi viaţă îndelungată.

Obştile Mănăstirilor Petru Vodă şi Paltin

 

TRADARE! Ponta, la Congresul UDMR: "Articolul 1 din Constituţie este foarte greu de acceptat. Putem găsi formula care să vă garanteze că sunteţi parte a naţiunii"

sursa foto Mediafax Marius Dumbraveanu

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI
ARTICOLUL 1

(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. 

 Premierul Victor Ponta le-a spus, sâmbătă, delegaţilor UDMR la Congresul Uniunii, că modificarea articolului 1 din Constituţie va fi greu de acceptat pentru o majoritate parlamentară, dar că împreună pot găsi formula care să le garanteze maghiarilor că sunt parte a naţiunii.
"Vreau să fac apel la realismul dumneavoastră şi al nostru, care suntem acum la conducerea ţării. Ştiţi foarte bine cât de greu va fi de acceptat pentru o majoritate parlamentară ideea schimbării articolului 1 din Constituţie", a spus Victor Ponta la Congresul UDMR.

"Cred că la modificare constituţională putem găsi acea formulă care să vă garanteze şi dumneavoastră că sunteţi o parte a naţiunii, o parte legitimă a acestei ţări şi că asta e ţara dumneavoastră, cum e a tuturor românilor", a mai spus premierul Ponta.

Vasile Măgrădean, corespondenti@mediafax.ro, VIA GANDUL

Marele luptător anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu – omagiat la Alba Iulia si Cluj-Napoca. Citeşte şi află astfel extraordinara lui poveste de viaţă şi de moarte

Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu a organizat, astăzi (joi-nn), în incinta Bibliotecii Centrală Universitară “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, dezbaterea deschisă “Suferinţă şi demnitate – repere ale identităţii româneşti”, la care au luat parte peste 100 de clujeni.
 
Aceştia, alături de Coriolan Baciu (Preşedintele Fundaţiei I.G. Ogoranu) au promis să ia atitudine şi să depună mărturie pentru generaţia de sacrificiu a anilor 1920 şi despre rezistenţa anticomunistă din munţi, de fiecare dată când Institutul pentru Studierea Crimelor Comunismului şi Institutul pentru Studierea Holocaustului încearcă să decredibilizeze imaginea lui Ogoranu şi a lui Valeriu Gafencu, “pentru că acest acte este o palmă şi o ofensă la adresa acestor eroi ai neamului”.
În cadrul conferinţei au fost vizionate şi mărturiile lui Ilie Tudor (fost deţinut politic) şi Nicolae Purcărea despre Mişcarea Legionară şi torturile suferite de membrii acestei mişcări în temniţele comuniste.
Prof dr docent Ioan Grecu (din reţeaua de sprijin a lui Ion Gavrilă Ogoranu), a vorbit pe scurt despre viaţa eroului român, despre care a menţionat că s-a implicat în toate organizaţiile anticomuniste din Cluj, fiind ulterior şi şeful frăţiilor de cruce din Ardeal, “cu caracter naţional, creştin şi monarhic”.
Alexandru Costache, membru al Fundaţiei I.G. Ogoranu, filiala Braşov, a recenzat cu acest prilej cartea lui Constantin Iulian, “Din lagărul România evadează morţii”. Alexandru a menţionat că în abordarea fenomenului carceral, Constantin Iulian nu avea o abordare atisemită, însă a oferit exemplul lui Nicolae Steinhardt, care a fost torturat de un anchetator evreu: “cum se punea problema, care dintre ei era antisemit?”. Constantin Iulian considera că toţi cei implicaţi în fenomenul de reeducare trebuie să fie împărţiţi în comunişti şi anticomunişti, chiar dacă numai în componenţa Direcţiei 5 a Securitatii intrau 45 de angajaţi, dintre care 31 de evrei, 8 români şi restul alogeni.
În cadrul conferinţei s-au lansat şi cărţile “Mlaştina Deznădejdii” şi “Un an lângă Căpitan”, de Ilie Tudor.

NapocaNews

Ion Gavrilă Ogoranu, cel mai cunoscut şi mai dârz luptător anticomunist a fost comemorat vineri, la Alba Iulia, în cadrul celei de-a treia ediţii a simpozionului “In memoriam Ion Gavrilă Ogoranu (1923-2006)“, organizat de Muzeul Naţional al Unirii.
 

În cadrul simpozionului, ce a avut loc la Sala Unirii, au susţinut scurte prezentări legate de viaţa şi activitatea luptătorului anticomunist istoricii Liviu Pleşa, Iuliu Crăcană, Liviu Zgârciu, ziaristul Ioan Hănţulescu, Coriolan Baciu, preşedintele Fundaţiei ”Ion Gavrilă Ogoranu”, părintele Marius Vişovan ( fiul lui Aurel Vişovan – unul dintre conducătorii unui grup de rezistenţă din Maramureş) şi Ioan Bâscă consilier cultural la CJ Alba.

Au asistat la simpozion elevi ai Colegiului Naţional “Horea Cloşca şi Crişan” din Alba Iulia, însoţiţi de profesoara Daniela Cetean, consilierul local Gabriel Pleşa, precum şi alţi albaiulieni care l-au cunoscut pe Ion Gavrilă şi au dorit să rememoreze întâmplările prin care a trecut acesta.

Gabriel Rustoiu, directorul Muzeului Naţional al Unirii: “Pentru mine este o surpriză plăcută că dumneavoastră ca şi elevi vreţi să auziţi ceva de Ion Gavrilă şi este o surpriză neplăcută că cei în vârstă, cu mici excepţii, nu participă la această mică masă rotundă. Şi de ce? Pentru că dumneavoastră sunteţi rupţi de acea perioadă comunistă, nu aveţi acele sechele, şi mă bucur că vreţi să ştiţi adevărul despre ce s-a întâmplat în anii 50, în România. Mă aşteptam să participe la acest mic simpozion deoarece noi încă trăim cu propaganda comunistă, încă nu suntem pe deplin edificaţi despre ceea ce s-a întâmplat cu rezistenţa, nu neapărat în Munţii Făgăraş, în general în România. Sper să plecaţi de aici mai bogaţi sufleteşte. Ion Gavrilă Ogoranu merită tot respectul şi cinstea noastră”

Ioan Bâscă: În anii 90 lucram la Ziarul Unirea, l-am cunoscut pe “moşul”. A venit de multe ori la noi la ziar, a publicat câteva fragmente, am discutat mult, ne-am cunoscut…chiar înainte de a veni la acest simpozion, uitându-mă prin arhive, am găsit câteva fotografii originale cu câţiva din membrii grupului din Munţii Făgăraş, care au rămas la mine cu încuvinţarea lui Ion(…).

“Cred că pentru elevi este o ocazie foarte bună să audă mai multe lucruri despre o generaţie din care puteau să facă şi ei parte. Pentru că cei care au luptat împotriva acestui sistem au început prin a  lăsa la vârsta lor. La rang de aur, când aveau principii, când aveau scopuri pentru care să lupte,  şi la care unii dintre ei nu au renunţat niciodată. Este o lecţie pe care ar trebui să o înveţe, despre demnitate, pentru luptă, pentru ideal, pentru un scop, pentru un principiu, până la sacrificiul suprem”, a mai spus profesoara Daniela Cetean.

 Coriolan Baciu, preşedintele Fundaţiei ”Ion Gavrilă Ogoranu” – Povestea lui Ion Gavrilă şi a Anei

“Numele real este Ion Gavrilă, iar cel de Ogoranu şi l-a luat singur din familia “a ogoranului”, cum era cunoscută în sat, şi a preferat să se individualizeze ca scriitor, prin acest nume.

În anul 1940, era o tânără de 19 ani în Galtiu. Ana Mârza se numea şi făcuse şcoala în sat. Atunci a avut loc o primă lovitură dată României: s-au ciuntit graniţele. Fenomenul a fost resimţit foarte dur de întreaga populaţie. România era într-o evoluţie nemaipomenită, Unirea era un punct astral al naţiunii române, şi după 22 de ani, în anul 1940 cad graniţele.

Ana se căsătoreşte cu Petru Săbăduş, un rezistent anticomunist

Din Ardealul de Nord, din refugiaţi, care se adăpostesc care pe unde, la Galtiu se adăposteşte o familie Săbăduş. Din această familie Săbăduş, era un băiat de 20 de ani, Petruţ, în ultimul an de liceu, trebuia să înceapă cursurile, în acea toamnă, la începutul lui septembrie, după Dictatul de la Viena, s-a refugiat, nu a putut să înceapă cursurile la un liceu din Bistriţa unde era şi s-a refugiat. Câteva luni mai târziu a fost şi a cunoscut-o pe Ana la Galtiu. Apoi, familia s-a refugiat mai departe în Făgăraş şi băiatul Petru Săbăduş s-a înscris la liceul Radu Negru din Făgăraş, unde l-a întâlnit, printre alţii, pe Ion Gavrilă, tot în ultimul an de liceu. S-au cunoscut, s-au împrietenit, după un an de zile Petru Săbăduş a terminat liceul şi s-a dus la Cluj unde a terminat medicina, după încă un an a reluat relaţia cu Ana, s-au căsătorit, iar în anii 43-44 li s-au născut primii doi copii. Petru Săbăduş  participă ca student la prima acţiune de rezistenţă anticomunistă a studenţimii clujene, în anul 1946, vestita grevă de la Cluj, în care au fost implicaţi printre alţii şi Ion Gavrilă, dar mai ales mitropolitul Valeriu Anania, care a murit  acum câţiva ani, fost mitropolit al Clujului. A fost poate ultima manifestare semnificativă şi cu oarecare succes împotriva comunismului din acea perioadă, după care regimul care se întărea pe zi ce trece n-a mai permis astfel de manifestări.

Petru Săbăduş – arestat şi închis la închisoarea din Gherla, unde este bătut până la moarte. Avea 34 de ani.

După greva studenţească este luat în colimator Petru Săbăduş, şi cu ştiri că este urmărit şi că este în pericolul de a fi arestat, încearcă să treacă Iugoslavia, în anul 1948. Este arestat la graniţă, condamnat şi închis la închisoarea din Gherla. În anul 1953, ieşind la plimbare în curtea închisorii, vede un om bătut care nu putea să se poarte şi încearcă să-l ajute, era medic. Directorul închisorii îl vede, îl loveşte cu brutalitate, i se rupe splina, iar după 2 zile moare în infirmeria închisorii din Gherla. Avea 34 de ani.

Ana rămâne singură în Galtiu, cu cei doi copii şi într-o noapte a anului 1955, îi bate cineva la uşă. Era Ion Gavrilă, care între timp ameninţat de arestare şi el în anul 1848, refuză să se supună şi ridică un punct esenţial al demnităţii prin organizarea grupului Carpatin-Făgărăşan în care un număr de tineri, sub 20, se constituie într-un grup de rezistenţă, având un sprijin de la câteva sute de familii din zona Făgăraşului. Acest grup de rezistenţă a rezistat în Munţii Făgăraşului, timp de 8 ani. Imens, imens pentru acea perioadă de represiune extraordinară din anii stalinismului, în care 20 de oameni, în final au rămas 11, să nu poată fi prinşi, deşi erau trimise batalioane peste batalioane de securitate să scotocească fiecare milimetru de teren din satele şi din Munţii Făgăraşului. În acel an, 1955, grupul nu reuşeşte să se mai reunească.  Atunci, Ion Gavrilă încearcă să găsească o soluţie personală, ieşind spre Cluj, pentru ca să găsească o variantă de a părăsi ţara. Ştia că era condamnat de două ori la moarte, ştia că n-ar fi avut scăpare. Ana Săbăduş îl adăposteşte, în speranţa că va găsi în timp un contact pentru a putea pleca. Spre toamnă, află că ceilalţi camarazi au fost arestaţi prin trădare. Li s-a întins o cursă care poate în mod normal ar fi evitat-o, dar care în acele condiţii în care nu mai vedeau nici speranţe nici soluţie pentru lupta lor, le-a fost fatală. Perspectiva de a ieşi spre Grecia pe care le-au oferit-o nişte agenţi ai Securităţii i-a făcut să fie prinşi, apoi condamnaţi şi executaţi în anul 1957.

Şi acea femeie, deja văduvă cu doi copii, cu o brumă de pământ în Galtiu, se angajează să găzduiască un condamnat la moarte, ştiind că acest lucru ar putea să atragă, pentru ea şi pentru copii ei, cele mai grave represalii. Pământul i-a fost luat, pentru că a urmat colectivizarea. Timp de 21 de ani dă de mâncare unui om care stătea ascuns zi, noapte, despre care trebuia să nu ştie nimeni, pe care îl numea “Calu” pentru ca şi copiii să nu scape cumva în timpul discuţiilor cu prietenii la şcoală vreo vorbă despre un om ci să spună despre „calul”, şi atunci să fie confuză chestiunea pentru cei despre care vorbea.

Timp de 21 de ani, între 1955 – 1976, zi de zi, noapte de noapte, cu frică, îl găzduieşte pe acest om, la Galtiu.

În acest timp se mai întâmplă un eveniment grav. Casa în care locuiau este naţionalizată, ei sunt evacuaţi din ea şi băgaţi într-un fel de  moară părăsită, pe care au trebuit  să o reamenajeze,  să găsească şi în acel loc soluţii de ascundere a lui Ion Gavrilă. O existenţă extrem de precară, ameninţată de lipsuri mari, de perspectiva represiunii.

Am cunoscut-o pe Ana Gavrilă şi mi s-a părut totodeauna mai extraordinară decât Ion Gavrilă. Totul a plecat de la credinţa ei adâncă că Dumnezeu, atunci când i l-a luat pe primul bărbat, i-a trimis alt bărbat în loc, care să o susţină, lângă care să fie, cu care să se poată înţelege. La două luni după ce a murit Ion Gavrilă, a murit şi Ana, pentru că nu mai avea rost în această lume”.

Înainte să moară, Ion Gavrilă apucase să scrie cronica acelor ani de lupte în şapte volume intitulate “Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”, iar câteva dintre acestea au fost expuse astăzi, în Sala Unirii.

Istoricul Liviu Pleşa a povestit despre cum a încercat securitatea să-l captureze pe Ion Gavrilă,  iar Liviu Crăcană a vorbit despre ” Ion Gavrilă Ogoranu – între mit şi istorie” (video). Jurnalistul Ioan Hănţulescu le-a povestit celor prezenţi despre personajul lui Ion Gavrilă aşa cum l-a cunoscut el pe vremea când lucra la televiziunea Sica şi unde a realizat o serie de interviuri.  “Îmi amintesc unul dintre lucrurile pe care mi le-a spus şi care s-au înfipt foarte bine în mintea şi sufletul meu .O viaţă fără ideal nu merită trăită, asta îmi spunea mie la un moment dat Ion Gavrilă Ogoranu”.

Evenimentul a fost  organizat de Consiliul Judeţean Alba, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Alba, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici – Filiala Alba, Fundaţia „Ion Gavrilă Ogoranu” şi Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia”.

Vă prezentăm mai jos secvenţe video şi imagini din cadrul evenimentului:



Sursa: Ziarul Unirea

 

Predica pr. prof. dr. Mihai Valică la Taina Sf. Maslu pentru sănătatea Părintelui Justin

Sursa:

Revista Atitudini