Nu suntem singuri. Cuvântul Părintelui Iustin a fost categoric. Chiar din prima seară, când ne-am adunat şi am discutat pe marginea textului pe care Părintele l-a lansat public. Nu suntem singuri. Hristos este cu noi! Suntem atât de puternici încât putem trezi toată Europa, nu doar România!
S-a făcut un miting duminică, la Patriarhie. Au venit toate televiziunile, ziarele, radiourile ş.a.m.d. Ştirea a fost prezentată bine sau mai puţin bine, au fost luaţi în batjocură, în râs, cei care au venit acolo. Au fost cam 500 de persoane. Trei zile mai târziu, miercuri, la Guvern, mi-au spus cei care au fost acolo că au fost aproape de 2 ori mai mulţi. Cu toate acestea, aproape nicio televiziune sau post de radio nu a fost prezent. Se merge spre ocultare. Iată că se inventează scandaluri politice sau sociale. (...) Se creează situaţii artificiale pentru abaterea opiniei publice de la singura problemă reală existentă în momentul acesta: pierderea libertăţii. Suntem la mai puţin de 20 de ani de la momentul în care am strigat: ”Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim!”, „Vom muri şi vom fi liberi!”, „ Există Dumnezeu!”. Eu cred că dumneavoastră aţi rezonat cu aceste strigăte care nu au fost inventate, nu au fost create în laborator, au fost insuflate de Duhul Sfânt celor care au ieşit în stradă să moară. Toţi am ieşit în stradă să murim de gât cu sistemul comunist care ne înrobise atâţia zeci de ani. Iată, suntem la mai puţin de 20 de ani de la acel moment şi, dacă nu facem acum ceva, vom da voie celor care ne conduc astăzi să ne înrobească într-un sistem cu mult mai rău decât şi-ar fi putut dori şi visa vreodată Ceauşescu, Gheorghiu Dej, Stalin şi câţi ne-au mai robit pe noi în ultimii zeci de ani. Aceasta este realitatea. Este momentul în care să ne trezim şi mă bucur foarte mult că aici de faţă sunt preoţi vrednici din acest oraş care au puterea să conştientizeze poporul, au puterea să-i conştientizeze pe cei care se trezesc şi îşi aduc aminte că există Dumnezeu şi că trebuie să facem ceva cu sufletele noastre. Atenţie! Pecetea de pe frunţile şi mâinile noastre va însemna lepădarea. Suntem doar la un pas distanţă. Mila lui Dumnezeu ne ţine departe de acest moment. Nu vă spun aceasta ca să vă aruncaţi în panică. Vă spun doar ca să înţelegeţi că îndemnul Părintelui Iustin este cât se poate de adevărat.
Fraţilor, să ne pocăim! Să ne punem cenuşă în cap! Să plângem înaintea lui Dumnezeu! Să strigăm: Doamne, iartă-ne! Ajută-ne să ne mântuim! Am rătăcit până astăzi, Tu mântuieşte-ne cum ştii! Fie voia Ta, nu voia noastră! Au fost mult prea multe zeci de ani în care am făcut voia noastră.
S-a făcut un miting duminică, la Patriarhie. Au venit toate televiziunile, ziarele, radiourile ş.a.m.d. Ştirea a fost prezentată bine sau mai puţin bine, au fost luaţi în batjocură, în râs, cei care au venit acolo. Au fost cam 500 de persoane. Trei zile mai târziu, miercuri, la Guvern, mi-au spus cei care au fost acolo că au fost aproape de 2 ori mai mulţi. Cu toate acestea, aproape nicio televiziune sau post de radio nu a fost prezent. Se merge spre ocultare. Iată că se inventează scandaluri politice sau sociale. (...) Se creează situaţii artificiale pentru abaterea opiniei publice de la singura problemă reală existentă în momentul acesta: pierderea libertăţii. Suntem la mai puţin de 20 de ani de la momentul în care am strigat: ”Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim!”, „Vom muri şi vom fi liberi!”, „ Există Dumnezeu!”. Eu cred că dumneavoastră aţi rezonat cu aceste strigăte care nu au fost inventate, nu au fost create în laborator, au fost insuflate de Duhul Sfânt celor care au ieşit în stradă să moară. Toţi am ieşit în stradă să murim de gât cu sistemul comunist care ne înrobise atâţia zeci de ani. Iată, suntem la mai puţin de 20 de ani de la acel moment şi, dacă nu facem acum ceva, vom da voie celor care ne conduc astăzi să ne înrobească într-un sistem cu mult mai rău decât şi-ar fi putut dori şi visa vreodată Ceauşescu, Gheorghiu Dej, Stalin şi câţi ne-au mai robit pe noi în ultimii zeci de ani. Aceasta este realitatea. Este momentul în care să ne trezim şi mă bucur foarte mult că aici de faţă sunt preoţi vrednici din acest oraş care au puterea să conştientizeze poporul, au puterea să-i conştientizeze pe cei care se trezesc şi îşi aduc aminte că există Dumnezeu şi că trebuie să facem ceva cu sufletele noastre. Atenţie! Pecetea de pe frunţile şi mâinile noastre va însemna lepădarea. Suntem doar la un pas distanţă. Mila lui Dumnezeu ne ţine departe de acest moment. Nu vă spun aceasta ca să vă aruncaţi în panică. Vă spun doar ca să înţelegeţi că îndemnul Părintelui Iustin este cât se poate de adevărat.
Fraţilor, să ne pocăim! Să ne punem cenuşă în cap! Să plângem înaintea lui Dumnezeu! Să strigăm: Doamne, iartă-ne! Ajută-ne să ne mântuim! Am rătăcit până astăzi, Tu mântuieşte-ne cum ştii! Fie voia Ta, nu voia noastră! Au fost mult prea multe zeci de ani în care am făcut voia noastră.
Doamne, fie voia Ta, vie Împărăţia Ta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu