Daniel Vighi sustine (evident in Cotidianul) drepturile ateilor, ale evolutionistilor, ale iconoclastilor si ale homosexualilor.

Constatăm în aceste zile caniculare cum vlădica Teodosie al Tomisului este târât prin anchetele procuraturii.

Pofta de bani a unor înalţi clerici ai bisericii majoritare căreia îi aparţin mă revoltă mai mult decât orice. Sunt dispus să accept până şi faptul că în comunism ierarhii nu puteau fi altfel decât aşa cum au fost, treacă de la noi, mirenii, ideea că salvarea bisericii a pretins colaborarea. Fie! Cu toate că nu a fost în toată Biserica la fel. Un preot duhovnic la o mănăstire de maici din apropierea Timişoarei îmi spunea în anii ’80 cum a refuzat cârja episcopală pentru că i s-a oferit odată cu angajamentul la Securitate. După revoluţie ne-am despărţit, deoarece mi s-a dezvăluit ca un legionar aspru care nega lagărele naziste de exterminare şi-i detesta pe evrei mai dihai decât pe vremea Inchiziţiei spaniole.

Nu pot înghiţi fundamentalismul religios, după cum nu pot înghiţi extremismul comunist. Poţi urî aprig în numele iubirii aproapelui, după cum poţi urî în numele egalităţii sociale. Amândouă sunt toxice. De la procesul vrăjitoarelor, de la ucazul Inchiziţiei referitoare la limpieza de sangre (spaniolul verde!) faţă de evreii spanioli şi până la prăbuşirea turnurilor gemene ura nu are vârstă. E temeinică şi se ţine alături de Dumnezeu, de Allah, de Isus.

Constat astăzi că tinerii erudiţi cu mânii fundamentaliste nu se supără pe pofta de arginţi din Biserică şi tac dinaintea excursiilor la procuratură ale cutărui vlădică cu tot cu potcap şi cârjă. Aceiaşi nu se supără nici pe simonism (în anii ’90 preţul unei parohii era o Dacie, cât o fi azi?). Îi supără, în schimb, pe junii erudiţi cu apucături de jandarmi doctrinari orice încercare de a susţine drepturile ateilor de a-şi spune ateismul, dreptul evoluţioniştilor de a-şi susţine credinţa lor, dreptul unora de a crede că e bine ca icoanele să fie unde le este locul, adică prin biserici, şi nu prin tot locul pe post de material propagandistic. Şi desigur ura aceloraşi faţă de minorităţile sexuale. Cireaşa de pe tortul jandarmeriei doctrinare pentru că, nu-i aşa?, noi, ca popor ortodox majoritar, n-am avut în istoria noastră parte de buzăranţi (citeşte homosexuali). Aceştia vin de la Occidentul putred în paradisul nostru moral pe care-l defectează iremediabil.