E necesar să se pocăiască acei întâi-stătători ai Bisericii, patriarhi, arhierei, preoţi şi egumeni, care au călcat poruncile lui Dumnezeu, pentru că unii dintre aceştia, în loc să devină lumină, după porunca primului Arhiereu şi Păstor Hristos, conducătorul şi întemeietorul credinţei noastre, au devenit pricini de certuri în tabăra creştină. Şi în felul acesta, distrugându-se unirea, atenţia Bisericii s-a întors de la problemele atât de serioase şi urgente unde e chemată să acţioneze în momentele acestea grele prin care trece lumea, şi mai ales patria noastră, adică împăcarea, pacea, buna-înţelegere şi iubirea poporului nostru (pe care conducătorii societăţii l-au împărţit în multe bucăţi), lupta împotriva hulei, necredinţei, împotriva vrăjmaşilor Bisericii (evanghelici, adventişti, pnevmatomahi, masoni), împotriva îmbrăcăminţii indecente a femeilor, a imoralităţii, beţiei, desfrâului, iubirii de arginţi, minciunii, mândriei şi atâtor altora.
Trebuie, de asemenea, să se pocăiască toţi clericii şi laicii, bărbaţi şi femei, mari şi mici, şi să înceteze cu trufia, invidia, vrăjmăşia, aducerea-aminte de rele, iubirea de arginţi, înşelătoria, nedreptatea, minciuna, înfumurarea, judecarea celorlalţi, vorbirea fără rost, beţia, destrăbălarea.
Femeile să înceteze fumatul, jucatul cărţilor, vopsitul buzelor, a feţei, a unghiilor şi luxul. Cei căsătoriţi să înceteze evitarea naşterii de prunci, avorturile şi uciderea copilaşilor pe care îi aruncă pe drumuri, la câini, în mare sau îi îngroapă în pământ. Să se ferească de cheltuirea nefolositoare a banilor, pe care să-i pună la dispoziţia celor aflaţi în suferinţă, a orfanilor, a văduvelor şi a celor săraci.
Preoţii şi monahii să părăsească nepăsarea, trândăvia şi celelalte păcate şi pe viitor să se facă vrednici de treapta pentru care au fost aleşi după voia lui Dumnezeu.
Bărbaţii să nu se mai bată şi să nu se mai certe între ei, să nu se mai numească şi să nu mai fie naţionalişti, monarhişti, democraţi, comunişti, pnevmatomahi, masoni, ci de aici înainte să se numească fraţi creştini şi să cultive ceea ce-I este bineplăcut lui Dumnezeu.
Să se pocăiască comuniştii, cei ce urăsc poporul şi pe creştini, duşmanii cei mai aprigi şi prigonitorii creştinismului, aceia care au provocat în patria lor nenorociri şi pagube fără număr, care au condus la moarte prin torturi insuportabile mii de creştini nevinovaţi, clerici şi laici din toate clasele sociale şi de toate vârstele. Să-şi dea seama de marele lor păcat, să se pocăiască şi să se grăbească să ajute preadulcea patrie şi Sfânta Biserică. Vor fi primiţi cu braţele deschise când se vor pocăi. Să preschimbe tristeţea adâncă şi dezastrul preadulcei patrii şi Sfintei noastre Biserici şi a credinţei ortodoxe desăvârşite, în bucurie, linişte şi fericire.
Cârmuitorii Bisericii să se străduiască să găsească cea mai bună soluţie la problema calendarului, care a împărţit Biserica şi în felul acesta să vină atât de râvnita unire, căci e foarte trist şi vătămător să-i vedem pe creştinii ortodocşi împărţiţi în două tabere adverse, cei ce merg după calendarul vechi şi cei care ţin calendarul nou. Ne dorim din tot sufletul ca Patriarhia Constantinopolului şi ierarhia grecească, cu înţelepciune, dreaptă-socoteală, frică de Dumnezeu şi dragoste să aibă grijă să rezolve această problemă şi în Biserică să revină buna înţelegere.
Până când va înceta de tot împărţirea credincioşilor în cei de rânduială nouă şi cei de rânduială veche şi pentru a evita o schismă mai mare, considerăm că unii dintre fanaticii de rânduială veche trebuie să se oprească să-i mai înveţe şi îndemne pe creştini că unde nu există preoţi ce merg după noul calendar să nu intre în biserică, să nu se spovedească, să nu se împărtăşească cu Sfintele Taine, să nu-şi boteze pruncii, să nu-i înmormânteze pe morţi, pe motiv că Biserica preoţilor de rânduială nouă s-a murdărit şi credinţa lor s-a schimbat. Ei cred, de asemenea, că în Sfintele Taine ale celor de rânduială nouă nu s-a coborât Duhul Sfânt şi că aceştia sunt cu toţii în iad. Ei îi silesc pe creştini să le anatemizeze Biserica, pe arhierei şi pe preoţi, botează şi miruiesc din nou pruncii celor de rânduială nouă întrucât consideră că în afara calendarului nu există mântuire.
( Părintele Filothei mai spune: "Nu voi lăsa neobservat, nemustrat şi necriticat nici zelul unor clerici păstrători ai vechiului calendar care se comportă cu fanatism, exagerează, se îndepărtează şi cad în rătăcire. Lipsiţi de lumina înţelegerii şi deosebirii, aceştia au aşezat vechiul calendar în rândul dogmelor, crezând că Tainele celor ce merg după noul calendar nu sunt valabile, propovăduind şi învăţând pe creştini să-şi boteze din nou fiii care au fost botezaţi de preoţii noului calendar sau mai bine să-i lase nebotezaţi.
Un ieromonah din Ierusalim, foarte fanatic, a îndrăznit să le scrie rudelor sale din Atena că dacă nu au acolo preot păstrător al vechiului calendar care să le boteze copiii, să-i scrie lui, iar acesta va săvârşi Sfânta Taină a Botezului în Ierusalim, unde Biserica merge după vechiul calendar şi harul Sfântului Duh se va coborî peste copiii din Atena, în chip nevăzut, atunci când el va săvârşi Botezul la Ierusalim.
Un alt ieromonah şi duhovnic din Sinos, pe nume Atanasie, pe care l-am cunoscut bine, îi sfătuia pe creştini că e mai bine şi mai de folos să le toarne apă dintr-o găleată sau să le facă o baie în mare pruncilor nebotezaţi decât să-i boteze preoţii ce merg după noul calendar. Acest ieromonah, Atanasie (care pe lângă cele de mai sus le spunea creştinilor că e mai bine să bea puţin vin în care să înmoaie pâine şi să guste, decât să se împărtăşească de la preoţii care merg după noul calendar, ale căror Taine le hulea) din cauza fanatismului său exagerat a ajuns să-şi iasă cu totul din minţi şi să fie închis în azilul de nebuni, ca maniac, unde a şi murit.
Alţii i-au convins pe mulţi creştini să nu intre în sfintele biserici, să nu se închine la sfintele icoane deoarece, odată cu schimbarea calendarului, s-au murdărit şi arhiereii şi preoţii şi bisericile şi icoanele şi Tainele. )
Cei de rânduială nouă slujesc şi se închină la Dumnezeul adevărat. în Tainele lor se coboară harul Sfântului Duh, pe care îl cheamă: „Şi coboară, Doamne, Duhul Tău cel Sfânt şi sfinţeşte apa aceasta", spun cei ce slujesc la Sfântul Botez. La fel şi la Sfânta Euharistie „coboară Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste daruri". Prin urmare, Tainele sunt săvârşite de Duhul Sfânt prin slujitorii şi preoţii Preaînaltului şi nu de calendarul vechi care a fost descoperit de către idolatrul grec Sosigen, astronom din secolul al IV-lea î. Hr., şi a fost impus de un alt idolatru, Iulius Cezar, numindu-se de aceea iulian. Căci dacă acceptăm că fără calendarul vechi Tainele nu se săvârşesc şi nu sunt adevărate, suntem nevoiţi să acceptăm că acesta este mai presus de Duhul Sfânt. Dacă ţinând rânduială nouă ne-am duce în iad, atunci Preadulcele nostru Iisus, care ne-a iubit atât de mult, încât Dumnezeu fiind, a primit să Se facă om şi să-Şi verse sângele pe lemnul Crucii ca să ne răscumpere din blestemul legii şi să ne izbăvească de legăturile iadului şi ale stricăciunii, ne-ar fi spus şi ne-ar fi poruncit, pe lângă altele, că pentru a ne mântui trebuie să păzim noul calendar al lui Sosigen, fiindcă acel calendar în timpul lui Hristos era nou, deoarece calendarul pe care 1-a găsit Sosigen, fiind mai corect, 1-a anulat pe cel vechi al lui Ptolemeu.
La a doua venire, Domnul ne va cerceta dacă am făcut lucrările credinţei şi dragostei către Acesta şi către aproapele nostru, adică dacă i-am iubit şi i-am miluit pe săraci. Nu ne va întreba ce calendar am ţinut. Sfinţii nu s-au sfinţit pentru că au păzit calendarul vechi, ci când trec pe lângă biserici să nu-şi facă nici măcar semnul Sfintei Cruci şi multe altele pe care nu le mai spun, ca să nu-i întristez pe nevoitorii cu pricepere şi putere de deosebire. Am socotit însă că e necesar să scriu acestea spre învăţătura şi povăţuirea nevoitorilor pentru credinţă, ca să vadă cu toţii că prin fanatism, prin râvnă necugetată, prin mânie, invidie, mândrie, prin lipsa dragostei creştine, lupta noastră se va dovedi zadarnică, nefolositoare şi vătămătoare şi pentru noi şi pentru aceia pe care-i învăţăm."pentru că au crezut şi L-au iubit pe Dumnezeu şi pe aproapele lor ca pe ei înşişi.
Desigur e adevărat că schimbarea calendarului a adus tulburare şi dezbinare în Biserică şi desfiinţarea, la anumite intervale de timp, a Postului Sfinţilor Apostoli. Dar asta nu înseamnă că cei de rânduială nouă L-au negat pe Hristos sau că noul calendar îi va mântui, precum au făcut unii din cei de rânduială veche, care au dat atâta putere calendarului, nădăjduind că se vor mântui fiind de ajuns să ţină rânduială veche şi că prin asta dovedesc autenticitatea credinţei ortodoxe.
Trebuie să ne pocăim toţi cu sinceritate, repet, să cerem iertare de la Preaînaltul Dumnezeu, Părintele nostru ceresc; să ne legăm cu legăturile dragostei, ale păcii şi bunei-înţelegeri şi numai atunci ne vom izbăvi de primejdie, noi şi patria noastră.
Să ne întoarcem către Preamilostivul Dumnezeu, Părintele nostru, cu pocăinţă adevărată, cu oftare şi lacrimi; ,Şi acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns şi cu tânguire".
Sfâşiaţi inimile şi nu hainele voastre, şi întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci El este milostiv şi îndurat, încet la mânie şi mult-milostiv şi-I pare rău de răul pe care l-a trimis asupra voastră. (Ioil 2, 12-13). Cel rău să lase calea lui şi omul cel nelegiuit vicleniile lui şi să se întoarcă către Domnul, căci El se va milostivi de dânsul, şi către Dumnezeul nostru cel mult iertător (Isaia 55, 7). Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu (Iezechiel 33, 11).
Să ne pocăim cu adevărat şi să ne întoarcem la preamilostivul nostru Părinte precum fiul risipitor şi să zicem ca acela: Tată, am greşit la cer şi înaintea Ta şi ca cei trei tineri care au fost băgaţi în cuptor şi au fost izbăviţi prin puterea dumnezeiască: El ne va scăpa din cuptorul cel cu foc arzător şi din mâna ta, o, rege! (Daniel 3, 17).
Să ne pocăim precum ninivitenii care, după ce au auzit de la proorocul Iona că vor fi nimiciţi, s-au întors şi împăratul i-a chemat pe toţi la pocăinţă, spunând: Oamenii şi animalele, vitele mari şi mici să nu mănânce nimic, să nu pască şi nici să bea apă; iar oamenii să se îmbrace cu sac şi către Dumnezeu să strige din toată puterea şi fiecare să se întoarcă de pe calea lui cea rea şi de la nedreptatea pe care o săvârşesc mâinile lui. Poate că Dumnezeu Se va întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc iuţimea mâniei Lui ca să nu pierim! (Iona 3, 7-10).
Ninivitenii s-au mântuit pocăindu-se; dacă ne vom pocăi cu adevărat, ne vom mântui şi noi, dacă nu, vom pieri. Dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel (Luca 13, 3), a spus Domnul nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu