Texte staliniste si neocomuniste ale lui Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismăneanu, zis Volodea, a avut lipici la toate regimurile. S-a străduit să îmbogăţească ideologic un sistem pe care l-a sprijinit şi el, şi familia sa. Micul Platon al comunismului a încercat să explice românilor profunzimea unei ideologii pe care n-o suportau. Pe Ion Iliescu l-a uns cu miere şi mai apoi l-a tocat mărunt şi l-a stropit cu oţet. Mare caracter, Vladimir Tismăneanu şi-a acuzat şi tatăl în Raportul de condamnare a comunismului. Asta şi pentru a se salva pe sine! Acum se răţoieşe la toţi cei care îi citesc slugărniciile şi nu le consideră drept “meditaţii politice contextuale”.

Cine îi subliniază aberaţiile este trecut într-un imaginar front antiintelectual. Activist slugarnic al tuturor regimurilor, Vladimir Tismăneanu pretinde consideraţie şi sprijin pentru condamnarea comunismului pe care l-a susţinut din greu şi a încercat să-l îmbogăţească ideologic. Din propagandist rafinat, Tismăneanu s-a convertit în acuzator nemilos. Operaţiunea a fost concepută şi derulată pentru ca micul Platon să se poată insera şi printre curtenii ultimului preşedinte al României.

1.

“Un răspuns de principiu, menit să ne asigure înţelegerea limpede a semnificaţiei autentice a apariţiei în prezent a unor forţe anticapitaliste din ce în ce mai diverse, îl aflăm în definirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, de pe poziţiile marxismului creator, a actualei faze a crizei sistemului mondial capitalist: «Situaţia lumii contemporane se caracterizează printr-o profundă ascuţire a contradicţiilor economice, sociale, naţionale şi politice la scară mondială. Se poate spune că ne aflăm la începutul unei noi faze a crizei sistemului capitalist, care cuprinde toate sferele vieţii societăţii şi afectează - într-o măsură mai mare sau mai mică - toate continentele. Această situaţie, deosebit de complexă, grăbeşte procesul revoluţionar de schimbare a raportului de forţe pe plan internaţional în favoarea progresului social, a forţelor ce se pronunţă pentru o lume mai bună şi mai dreaptă».” (pag. 9)

“Astfel se impune concluzia că, până când Noua Stângă nu va întinde mâna partidelor proletariatului, până când nu va renunţa să închidă ochii în faţa realităţii atât de complexe şi de diverse a confruntării claselor din societatea contemporană nesocialistă, până când nu va depăşi situaţia actuală de autoclaustrare dogmatică în universul fantasmelor pogorâte din idealuri pe cât de nobile, pe atât de abstracte, ea va fi sortită să penduleze, eroică, dar neputincioasă - reîncarnare donquijotescă - între polul utopiei, anacroniei şi cel al disperării.”(pag. 101-102)

“Capitalismul nu poate fi nimicit prin reverii evazioniste, nici prin revolte sectare, nici prin salturi sau rupturi metafizice. Singura cale de depăşire a satu-quoului o reprezintă revoluţia socialistă, în care clasa muncitoare, condusă de partidul ei politic revoluţionar, are de îndeplinit rolul principal.” (pag. 100)

Vladimir Tismăneanu, “Noua Stângă şi şcoala de la Frankfurt” - Editura Politica a PCR, 1976. Cartea circulă prin Bucureşti, împreună cu sinteza tezei de doctorat, depusă la BCS, alături şi de o antologie a capodoperelor de pupincurism semnate de acelaşi autor!

2.

"Vladimir Tismăneanu: Pentru cititorii acestei cărţi, aş vrea să precizez că ideea de la care am plecat este că personalitatea lui Ion Iliescu este o personalitate de extremă importanţă nu numai pentru tranziţie, ci şi pentru ceea ce a fost în toată perioada, cel puţin din anii ’60 încoace - pentru că, până în anii ’60, nu eraţi în vârfurile puterii. Iar după anii ’60, când aţi întâlnit personalităţi de prim rang, după ruptura cu Ceauşescu şi eliminarea dumneavoastră din structurile decizionale ale puterii, aţi continuat să fiţi un reper pentru foarte mulţi dintre noi." (pag. 23)

"Vladimir Tismăneanu: Îndrăznesc să spun că noi avem şi anumiţi prieteni comuni, şi anumite lucruri biografice în comun. Părinţii dumneavoastră au făcut parte din mişcarea comunistă clandestină, părinţii mei au făcut parte din mişcarea comunistă clandestină." (pag. 47)

Elogiu lui Stalin

"Vladimir Tismăneanu: Cel puţin din ce reiese astăzi, Stalin fusese simbolul a tot ce putea să fie mai pur, mai frumos, mai antifascist, mai umanist, pentru multă lume a fost un mit extraordinar de puternic.

Ion Iliescu: Cultivat cu putere şi considerat expresia sintetică a teoreticianului, care emitea nu păreri, ci adevăruri absolute.

Vladimir Tismăneanu: Comunicate divine."

(pag. 66)

"Marele şoc - din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu". Editura Enciclopedica, 2004, 500 pag., Ediţia în limba franceză - Editura Rocher, Ediţia în limba engleză - Social Science Monographs, Boulder, Distributed by Columbia University Press, New York.

Dialogul cu Ion Iliescu citit de ţărănişti:

“Noua lucrare a preşedintelui Iliescu, «Marele şoc - din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu», este cu adevărat şocantă, fiind plină de inadvertenţe şi chiar dezinformări. Opţiunile domnului Iliescu pentru comunismul cu faţa umană le cunoşteam, iar exegeza lucrării o lăsăm oamenilor de specialitate. Totuşi, ne deranjează afirmaţiile clasice, la care credeam că a renunţat după 14 ani. De la ceea ce domnia sa numeşte «acţiunea civică» a minerilor până la afirmaţia că seniorul Coposu ar fi recunoscut că s-au fabricat «cocteiluri Molotov» la sediul PNŢCD, sau că Ion Raţiu ar fi fost finanţatorul mişcării din Piaţa Universităţii, se pare că nu a fost decât un pas. Din nefericire pentru credibilitatea domniei sale, aceste afirmaţii nu au nici o legătură cu realitatea. Toate acestea vin după alte declaraţii ale preşedintelui, în care îşi afirma respectul pentru seniorul Coposu şi pentru Ion Raţiu. Din păcate, acum recidivează într-o maniera greu de explicat. Poate este rezultatul a peste 55 de ani de activitate revoluţionară, care l-au obosit peste măsura...” (Comunicat PNŢ-CD din 31 martie 2004)

Sursa: Cotidianul