Goma n-are loc în fotoliul de onoare al Uniunii Scriitorilor

Un numar de 21 de scriitori s-au inscris la cuvant pentru a-si exprima pasiunile, nemultumirile si a face noi propuneri pentru imbunatatirea imaginii lor.
S-a vorbit despre discreditarea scriitorului in societatea de azi, despre marginalizarea literaturii, s-a apelat chiar (cu oarecare nostalgie) la exemple dinainte de 1989, cand literatura romana avea puterea de-a se impune in ochii autoritatilor, s-a reprosat conducerii USR "marginalizarea" lui Paul Goma, scriitorul disident care traieste la Paris (Liviu Ioan Stoiciu), propunandu-se numirea lui ca presedinte onorific al Uniunii, dar a venit si replica lui Manolescu: "Paul Goma a intrerupt orice legatura cu USR si a refuzat reprimirea ca membru USR, calitate ce-i fusese retrasa atunci cand a parasit tara, fortat de regimul comunist, si ca atare, conform statutului nu are dreptul sa fie numit in nicio functie, fie ea si onorifica", i s-a reprosat lui Nicolae Manolescu faptul ca in timpul mandatului a acceptat sa fie director UNESCO la Paris si sa locuiasca acolo. Si de data asta presedintele a subliniat ca nu a lipsit niciodata de la intrunirile Comitetului Director si a fost conectat in permanenta la activitatea USR, i s-a reprosat ca e mentorul unei reviste fara niciun ecou, "Noua Literatura" (Stefan Agopian) care, intr-un an si jumatate a consumat 60.000 de euro; dar si de data asta a intervenit Nicolae Manolescu afirmand ca revista este ,"vizibila" si extrem de necesara pentru tanara generatie de scriitori. Dar cel mai direct "atac" a fost reprosul ca, in "Istoria Literaturii Romane", Manolescu "compro­mite" adesea imaginea scriitorului roman. Faptul ca la propunerea presedintelui Manolescu, in statutul USR, s-a "inventat" o functie, si anume aceea de prim-vicepresedinte, a starnit insa cele mai multe reactii negative, incepand cu luarea de cuvant a lui Sorin Marculescu. Au fost si cateva interventii care au facut apel la pastrarea demnitatii scriitoricesti si la faptul ca, acel adaos de 50 la suta la pensiile scriitorilor, a facut sa mai salveze si sa normalizeze cat de cat situatia materiala a multor scriitori (Livius Ciocarlie). S-au facut propuneri, s-au dat sfaturi, s-a vorbit despre libertatea de optiune a fiecarui membru al breslei in privita preferintei electorale, dar mai ales a fost unanim acceptata ideea ca scriitorul roman, desi face parte dintr-o breasla elitista, nu se bucura nici pe departe de respectul cuvenit, in societate, televiziunile refuzand cu obstinatie sa-i promoveze imaginea la ore de maxima audienta (Nicolae Manolescu), literatura lui ramanand intr-un con de umbra perdant, nemeritat si pagubitor pentru cultura.

ZIUA