Nimeni absolvise o facultate de sociologie-politologie. Mare lucru nu prea avea ce face. Să ajunga analist politic era greu de tot. Să fie sociolog nu prea avea unde. Doar presa, aflată atunci pe val, era marea şansă.
Nimeni s-a apucat cu tenacitate moldovenească să dea din coate şi din targul Iasilor să ajungă la Bucureşti. Insă în presa centrală nu este aşa simplu, mai ales când nu ai vocaţie de jurnalist şi textele tale sunt încâlcite şi slab documentate, fraza din topor, subiectul zero.
Salvarea era o sursă fierbinte. A găsit-o în CNSAS. Doar că arhivele CNSAS sunt de competenţa istoricilor specializaţi în istorie contemporană şi nu a lui Nimeni. Doar ei cunosc întregul context istoric, birocratic, uman în care un document a fost elaborat. Doar ei îi pot găsi locul în acel puzzle complicat care înseamnă cercetarea istorică, il pot interpreta adecvat. Aşa că Nimeni s-a ars, nu o dată, de mai multe ori. Totuşi, a continuat. Temperament masochist, asta e!
Al doilea pas era găsirea unei ţinte. Dar nu oricare ci una care să producă audienţă, bani şi să fii şi pe placul crocodililor care devorează România. Aşa că, s-a fixat pe personalităţi. Avantajul era enorm. Nu te amestecai în nici un fel de afaceri necurate, şefii dormeau liniştiţi, publicul era asigurat. Un nume mare atrage mai mult decât o afacere îmbârligată.
Una dintre ţintele preferate ale lui Nimeni, de pe când era la Cotidianul, a fost bătrânul Anania. Avea mulţi duşmani dar şi mai mulţi susţinători. Una dintre cele mai complexe personalităţi ale României contemporane. Un mare mărturisitor creştin, un om atent la mersul lumii şi al vremii, un adevărat păstor de suflete. Vorba lui înţeleaptă s-a auzit în orice moment greu sau încercare a României de azi. Sfatul lui e aşteptat de toţi. Bătrânul Anania ne-a dovedit că este într-adevăr Înaltul Bartolomeu, mitropolitul Ardealului. Se spune că atunci cand, Sf. Vasile cel Mare, a fost întrebat de un dregător de ce se opune unei hotărâri imperiale controversate de vreme ce alţi episcopi au aprobat, ar fi zis: ,,Atunci, nu ai văzut episcop!,, Cam aşa este şi cu bătrânul Anania. Pot spune că... am văzut mitropolit.
Pe acest om s-a găsit Nimeni să-l scuipe. Şi nu o dată, ci de mai multe ori. Şi nu prosteşte, ci cu scop. Dracul celebrităţii se plăteşte scump. De aceea Nimeni nu se lasă. Vrea să fie şi ea cineva. Hăituirea asta prin ziare pentru un presupus trecut colaboraţionist, fără nici o bază documentară a unui om adevărat , m-a umplut de scârbă. Căţeaua de serviciu a detractorilor României, a întrecut măsura. Şi, atunci când câinii sar la cai, li se dă cu biciul peste bot.
Şi mai este un adevăr creştin, de mare fineţe psihologică, pe care Nimeni nu îl cunoaşte. Dumnezeu judecă în fiecare dimineaţa lumea şi pe om în funcţie de prezentul în care trăieşte, de fapta în care îl găseşte. Marele secret al învingătorilor este acela că stiu sa se smulga din trecut, prezentul bate trecutul, îl înglobează, îl asimilează, îl transformă în omul care eşti în acel moment. Pe chipul nostru se citeşte trecutul, faptele noastre vorbesc despre el.
Prezentul lui Nimeni dovedeşte nimicul din care vine, golul în care trăieşte. Prezentul Inaltului Bartolomeu mărturiseşte trecutul său, mai mult decât ar face-o trei hârtii mucegăite, cusute cu aţă albă de nimericii de serviciu.
P.S. Si, pentru ca Dumnezeu sa nu ma mai gaseasca in pacat, nu voi mai citi in veci Evenimentul Zilei. Un bun sfat crestinesc.
Sursa:
http://emilia-corbu.blogspot.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu