- In ciuda diverselor proteste exprimate de catre poporul elin, Acordul Schengen a fost in cele din urma ratificat de catre Parlamentul elin la 11 iunie 1997. Cum considerati aceasta actiune a guvernului de a inainta in graba o hotarare atat de importanta fara instiintarea prealabila a poporului?
- Nu numai in Grecia, dar si in restul Europei s-au ridicat puternice proteste pentru lipsa de informatie care apare in promovarea si impunerea Acordului Schengen. Aceasta insa inseamna in acelasi timp si lipsa democratiei. Si in tara noastra, din pacate, s-a legat ratificarea unui atat de important text de lipsa informatiilor. Aceasta o accepta si organele de stat responsabile, fara a putea da explicatii! Ce inseamna aceasta, poate fiecare dintre noi sa banuiasca. Indiferenta fata de natiune tradeaza nu numai absolutismul, dar si o tragica graba in a raspunde chemarii acelora care promoveaza evolutia Uniunii Europene si a intregii lumi.
- Acordul Schengen, cu spiritul si cu dispozitiile sale, impune un regim politienesc de control, de discriminare si de ingradire. Ce influenta credeti ca va avea in final acest Acord asupra libertatii si demnitatii umane?
- Este un indicator al adevaratei naturi a Uniunii Europene faptul ca activitatea acestei Uniuni incepe cu o masura curat politieneasca, expresie a viitorului control “mondial” ori "planetar", dupa viziunea lui Orwell (1984). Cu toate ca textul (Acordului) Schengen nu o declara explicit, forma pe care o poate imbraca utilizarea lui, mai ales in conexiune cu intregul sistem la care a aderat, este pasibila de pericole de o uriasa importanta pentru demnitatea si libertatea umana. Nelinistea,desigur, creste daca se are in vedere ca ar putea, pentru protectia dorita, sa sprijine in mod simplu Interpolul. Astfel, la fiecare sistem politienesc, ceea ce produce neliniste este modul lui de utilizare si persoanele care il vor folosi. Cate popoare, cum suntem noi,grecii, nu cunosc foarte bine ce putere are in mana conducerea Uniunii Europene?
- Aplicarea acordului se sprijina pe functionarea sistemului electronic de informatii, o gigantica indosariere electronica ce injoseste omul, preschimbandu-l in numar si in articol informational. Care este vrednicia pe care o confera invatatura ortodoxa persoanei omenesti si cum este incalcata aceasta vrednicie prin aplicarea Acordului?
- Intruparea lui Dumnezeu-Cuvantul da masura acestei vrednicii omenesti, dupa insusi cuvantul Domnului, care spune ca “Sambata pentru om s-a facut”! Prin urmare, fiecare “masura" care masoara omul contribuie la degradarea vredniciei sale, la subaprecierea acesteia. Desigur, in privinta aceasta Acordul nu este prima “masura” de acest gen, deoarece este o simpla rotita in sistemul mai amplu al New Age.Peste tot astazi omul nu este considerat ca o persoana cu personalitate, ci ca un numar, inca si in societatea noastra academica. Ar fi deci o mare iluzie daca am izola in constiinta noastra acordul Schengen si nu l-am considera in cadrul mai amplu al New Age.
- In noua Europa fara granite si cu noul regim de control si ingradire care se instaureaza prin acordul Schengen, Ortodoxia este in pericol sa devina o minoritate controlata. Care considerati ca trebuie sa fie caile de stopare a unui astfel de pericol?
- Ca si crestin nu as vorbi de “cai de oprire” ci despre "cai de infruntare”, iar acestea sunt stabilite de legatura omului cu harul lui Dumnezeu. Nu cerem “retete de comportament”, deoarece acestea sunt specifice acelei lumi care produce institutii precum Acordul Schengen, deci Apusului. Noi putem doar sa tragem concluzii din comportamentul traditional al crestinilor in situatii asemanatoare. Pozitia lor se exprima prin marturisire si mucenicie (adica a-i refuza Cezarului ce-I apartine doar lui Dumnezeu). Iar aceasta presupune legatura launtrica a inimii si unirea omului cu Hristos. De aceea, mucenicia si marturisirea nu sunt impuse, ci “se fac”.
- Acordul Schengen, dupa ratificarea lui de catre Parlament, constituie pentru multi un eveniment nelinistitor. Dupa parerea dumneavoastra, va trebui sa acceptam o astfel de pozitie pasiva sau, altfel, cum vor trebui sa se coordoneze incercarile noastre de opozitie?
- Intrebarea dumneavoastra duce la concluzia ca s-ar organiza o “miscare de opozitie”. Deja in raspunsul anterior s-a facut referire la pozitia crestinului. Crestinul, in orice imprejurare, actioneaza ca persoana si pozitia sa nu este rodul vreunui ordin de la vreun centru coordonator, ci de la harul care locuieste intr-insul. Se dezvaluie astfel Hristos pe care Il avem launtric, deoarece “mai mare este Cela ce e intru voi decat acela ce e in lume”(Ioan 4:4). Intotdeauna marturisitorii si mucenicii sunt individuali., insa marturisirea lor este comuna si, astfel, toti se arata in cele din urma cetateni ai aceleiasi vieti intru Hristos. Opozitia noastra fata de acordul Schengen- sa nu uitam aceasta- este indeosebi opozitie fata de Uniunea Europeana, deoarece acum multi inteleg ce inseamna cu adevarat aceasta uniune, dupa Maastricht, dupa Schengen si dupa ce altceva va mai urma. Pana acum doar putini au putut sa priceapa incotro ne indreptam, insa acestia au fost infruntati precum vechii proroci- batjocoriti si ucisi cu pietre- ca vestitori de vremuri rele. In orice caz, protestele sunt indreptatite, fie ele si intarziate. (…)Masurile deosebite de impotrivire ni le ofera traditia noastra: rugaciunea, lupta duhovniceasca, intarcerea in “catacombe", mucenicie. Marturisirile individuale sunt cea mai teribila impotrivire, deoarece presupun gandire obsteasca si unitate a inimilor. Prin urmare refuzul, intru Hristos, al supunerii fata de unele hotarari indreptate impotriva lui Dumnezeu, ca de pilda cele din perioada prigoanelor, constituie cea mai exploziva impotrivire. Sa nu uitam ca intotdeuna crestinii se impotrivesc cu Crucea, iar nu prin mijloace lumesti. Reamintesc pilda Sfantului Ioan Botezatorul. Protestul sau impotriva nelegiuitului Irod a fost facut in mod public, insa nu organizand un “miting”. Nu a organizat un protest de massa, intruniri etc. Mucenicia si marturisirea sunt, prin urmare, de trebuinta din partea fiecaruia dintre noi, individual. Si acesta este cel mai strasnic cataclism, deoarece se face de catre multi, desi individual, si genereaza un protest obstesc. Iar Cezarul de aceasta se temea, mai tare decat de “mitinguri de protest”.
- Acesta opozitie va trebui, oricum, sa fie aratata si o data cu iminenta emitere a noilor buletine electronice, si va trebui sa fie una deplina. Ce pozitie trebuie avuta in fata acestei amenintari si, in special, cand aceste buletine se asociaza cu utilizarea numarului 666?
- Utilizarea numarului 666 in noul sistem electronic (lucru de neevitat dupa parerea specialistilor) starneste adevarate ingrijorari spirituale. Deoarece nu suntem doar noi, crestinii, cei ce cunoastem importanta acestui numar, ci si aceia care il utilizeaza in sistemul lor electronic! Si nu stiu cum ar putea un crestin sa accepte pasiv o astfel de lucrare. Aici se vede limpede ratacirea unor teologi si, chiar mai mult, a unor mitropoliti, care sustin ca numarul 666 si “semnul” sunt doar ceva abstract, “launtric”, care se refera la modul de gandire al crestinului si la starea lui sufleteasca “interna”, insa in istoria Bisericii,in perioada prigoanelor, cei ce aveau asupra lor legatura harului refuzau sa “jure pe soarta Cezarului” (Sfantul Policarp al Smirnei) sau sa arunce putina tamaie pe statuia Cezarului, ceea ce insemna sa-i accepte indumnezeirea. Insa, fara o marturie exterioara, refuzul la porunca “fiarei” nu scoate in evidenta cugetul, cele launtrice. Refuzul de a se supune voii Cezarului este intotdeauna revelator al cugetului, adeverire a existentei si a puterii de impotrivire sufleteasca. Putea un crestin precum Sfantul Policarp sa “jure pe soarta Cezarului” cu constiinta usoara, cand launtric era crestin? Asadar, pozitia corecta care trebuie avuta in vedere nu poate fi propusa de cineva, ci tasneste din launtru precum “apa datatoare de viata vesnica”, precum o “roada a Duhului”. Adica, pozitia corecta este marturisirea si mucenicia. Si inca ceva, ca sa fie mai bine inteles. Corabia mantuirii noastre are si un Noe. Si, daca avem in vedere declaratiile unor mitropoliti si ale unor clerici, descoperim ca problema marturisirii noastre nu este atat a poporului, cat a conducerii. Aici trebuie sa fim cu luare aminte deoarece aici este slabiciunea noastra…
Sursa:
http://ciprianvoicila.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu