ROMÂNIA, UNEŞTE-TE!: Pr. Ilarion Felea: Iisus Hristos în istoria şi în viaţa omenirii.

5.4.10

Pr. Ilarion Felea: Iisus Hristos în istoria şi în viaţa omenirii.

S-a spus, s-a scris si asa se invata cu destula staruinta ca Iisus Hristos nici nu a existat ca om, ca persoana istorica; ca Iisus Hristos este „intemeietorul legendar al religiei crestine” , un nume scos din povesti, ca Mos Craciun, Fat-Frumos, Gerila, Sfarma-Piatra si Stramba-Lemne sau alte nume care preinchipuie o idee oarecare, ca darnicia, bunatatea, vitejia, frigul, puterea si altele. Usor a spune, dar greu a dovedi.

Este Iisus Hristos un nume de legenda, sau o persoana istorica?

Pentru ca sa poti dovedi ca Iisus Hristos este un nume de legenda, trebuie mai intai sa distrugi marturiile care striga si ne arata ca Iisus Hristos este o persoana istorica. Intai de toate trebuie sa distrugi Vechiul Testament si un popor intreg, care doua mii de ani inainte de era noastra a trait in asteptarea Mesiei. Impreuna cu acest popor si cu istoria lui, marturie a existentei lui, trebuie sa distrugi si profetii lui, oamenii cei mai de seama pe care i-a dat acest popor inainte de Hristos. Ca sa arati ca Iisus Hristos nu este o persoana istorica trebuie sa distrugi o tara intreaga, Palestina, cu intreaga istoria si geografia ei (precum si o parte din Talmud): sa distrugi Nazaretul, unde a trait Maica Domnului, sa distrugi Vifleemul unde S-a nascut Mantuitorul, sa distrugi Iordanul in care S-a botezat, sa distrugi lacul Ghenizaret, cu localitatile din jurul lui, pe unde a predicat Iisus Evanghelia; sa distrugi Ierusalimul, unde a murit si a inviat; sa distrugi Muntele Taborului si Muntele Maslinilor pe care S-a urcat cu ucenicii Sai, care toate sunt marturii istorice si geografice despre existenta Lui, pana in ziua de astazi. Ca sa arati ca Iisus Hristos este o persoana legendara, trebuie sa distrugi numele si opera celor 12 apostoli, pe Petru, pe Andrei, pe Ioan si Iacob din Betsaida – de pe malul Ghenizaretului; sa distrugi numele si opera Apostolului Pavel care a predicat Evanghelia din Ierusalim pana in Spania, in capitale si in sfaturi de-ale inteleptilor, ca Atena, Corintul, Efesul si Roma; sa distrugi numele de persoana si marturia istorica a tuturor apostolilor care, atunci cand erau prigoniti si batuti pentru Hristos, raspundeau: «Noi nu putem sa nu graim cele ce am vazut si am auzit» (FA 4 :20); fata si faptele Lui pe care le-am vazut cu ochii nostri; cuvintele Evangheliei Lui pe care le-am auzit cu urechile noastre. Ca sa arati ca Iisus Hristos este o persoana de legenda, trebuie sa distrugi Evanghelia, cartea despre viata si lucrarea Lui istorica, pana astazi neintrerupta; cartea cu cele doua insirari ale generatiilor dinainte de Iisus Hristos, una coboratoare de la Avraam pana la Iisus Hristos (Mt. 1:1–17) si a doua suitoare de la Iisus Hristos pana la Adam (Lc. 3 :23 –38 ); care tocmai aceasta vor sa ne arate ca: Iisus Hristos a fost si om, om adevarat si Dumnezeu adevarat; cartea din care, spre deosebire de toate celelalte carti de temelie ale religiilor, legenda este cu grija si cu totul inlaturata inca de la inceput. «Fereste-te de basmele cele lumesti si babesti» scrie Pavel lui Timotei (1 Tim. 4 :7), iar lui Tit ii scrie acelasi Apostol sa spuna cretanilor «sa nu ia aminte la basmele jidovesti si la poruncile unor oameni care se abat de la adevar» (Tit 1:14). «Caci va veni o vreme, se vede ca a si venit – cand (oamenii) nu vor mai suferi invatatura sanatoasa, ci – dornici sa-si gadile auzul – isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor, si-si vor intoarce urechile de la adevar si se vor abate spre basme» (2 Tim. 4:3–4). Ca sa arati ca Iisus Hristos este o persoana de legenda, trebuie sa distrugi pe toti mucenicii crestinatatii, intreg calendarul crestin si sa arati ca nu au existat acei oameni care veacuri intregi au primit martiriul ca dovada a dragostei si a credintei lor in Iisus Hristos. Ca sa arati ca Iisus Hristos este un nume de poveste, trebuie sa distrugi istoria Bisericii cu o parte din istoria celor mai culturale popoare care au existat in vechime: istoria iudeilor, care ne-au dat Apostolii si istoria grecilor si a romanilor, care ne-au dat Sfintii Parinti ai Bisericii precum si o buna parte din istoria popoarelor europene, intre care ne numaram si noi, care si-au inceput cultura lor cu slujitorii lui Hristos si cu cartile Bisericii Lui…Sa distrugi istoria si istoriografii lor; sa distrugi geografia si arheologia lor; sa distrugi o buna parte din cultura lor. In sfarsit, trebuie sa distrugi toate sufletele crestine si sarbatorile crestine, care an de an dau marturie, lumii intregi, de numele, de viata, si lucrarea Mantuitorului – nu in timpuri mitologice sau preistorice, nici in locuri necunoscute, ci in plina desfasurare a istoriei si a culturii omenirii celei mai civilizate. Iata ce opera de distrugere trebuie sa faci, omule, ca sa scoti pe Iisus Hristos din istorie, sa distrugi toate marturiile istoriei Lui, sa distrugi catedralele, sa distrugi bisericile, sa distrugi Biblia, sa distrugi muzeele, sa distrugi bibliotecile, sa distrugi toate sufletele si sarbatorile crestinilor de pe toata fata pamantului – lucru cu neputinta de implinit. A scoate pe Iisus Hristos din istoria si din viata omenirii, cand e plina istoria de martirii si de credinciosii Lui, de Evangheliile si bisericile Lui, de cultul Lui, si de o cultura nascuta din religia Lui, nu inseamna numai a goli bisericile de credinciosi, casele si muzeele de opere de arta, bibliotecile de carti, lumea de scolile intemeiate de Biserica lui Hristos, sufletele de mangaierea si de lumina Evangheliei lui Hristos, ci mai inseamna a saraci sufletul omului de cele mai alese valori morale si spirituale; inseamna a intoarce istoria inapoi cu doua mii de ani, inseamna a lipsi omul de religia desavarsirii depline, a bunatatii si a iubirii, a pacii si a iertarii, a fratiei si a omeniei, a libertatii si a culturii, a mantuirii si a fericirii.

Daca n-a existat Iisus Hristos, de la Care se numara anii, „era noastra” care este „era crestina”, atunci cine a mai existat? Sau, cine s-a gandit vreodata sa numere anii istoriei de la data nasterii unui nume de legenda?!… Daca tagaduim pe Iisus Hristos, care, ca nimeni altul ocupa in istorie un loc central, nu marginal, atunci trebuie sa tagaduim Biblia si Biserica, proorocii si apostolii; atunci trebuie sa tagaduim Ierusalimul si Roma; pe Irod, pe Nero si pe Diocletian, care L-au prigonit; pe Constantin cel Mare si pe Iustinian, pe Stefan cel Mare si pe Constantin Brancoveanu, care L-au ascultat, L-au iubit si L-au urmat pana la moarte; atunci putem inchide ochii si in fata soarelui, sa-l tagaduim si pe el si sa z icem cu ochii inchisi: nu exista soarele, ca nimeni nu s-a dus la el acasa sa-l vada. Incercarea de a scoate pe Iisus Hristos din istoria si din viata omenirii incepe a se invechi, si a imbatrani, ca si atatea alte incercari potrivnice lui Hristos si Evangheliei, si tot ce imbatraneste moare. Au slabit echipele, s-au sfarmat ciocanele de atatea lovituri si s-au inlocuit cu altele, numai adevarul Domnului ramane, in veac. Nu este usor sa intri cu inima, cu fata si cu mainile curate, in viata oamenilor si in istoria lumii, adica sa faci istorie, dar si mai greu este sa scoti din istorie pe cine a umplut douazeci de veacuri de istorie. Iisus Hristos a intrat in istoria si in viata omenirii ca un aluat care dospeste toate sufletele, cele peste opt sute de milioane de ucenici ai Sai, ca sa faca din ele suflete bune ca painea calda. Iisus Hristos, cu apostolii Sai, a facut si continua sa faca istorie ca nimeni altul. El «ieri si azi si in veci este acelasi» (Evr. 13:8). Ca sa-L poti scoate din istorie, trebuie sa– L inlocuiesti cu ceva mai bun. Sau cel putin sa te ridici pana la inaltimea Lui cu bunatatea, cu iubirea, cu sfintenia, cu adevarul… Pana atunci noi, crestinii, ramanem cu El, cu istoria Lui, cu Biserica Lui, cu Evanghelia Lui, cu sarbatorile Lui, cu viata Lui, cu religia Lui mantuitoare.